În legendara Grecie antică,
zburând deasupra Cretei
cu aripi din ceară şi pene,
Icar, fiul lui Dedal,
a sfidat legile naturii şi ale omului.
Ignorând atenţionările tatălui său,
el s-a înălţat tot mai sus.
Privitorilor de pe pământ,
li se părea că este un zeu,
iar el, uitându-se de sus la ei,
se simţea la fel.
Dar în legendara Grecie antică,
linia care îl separa
pe om de zeu era clară,
iar pedeapsa muritorilor care încercau
să o depășească era severă.
Asta s-a și întâmplat
în cazul lui Icar şi Dedal.
Înainte ca Icar să se fi născut,
tatăl său, Dedal, era recunoscut
drept un inventator genial,
meşteşugar şi sculptor
în patria sa, Atena.
El a inventat tâmplăria
şi toate uneltele necesare acesteia.
El a proiectat prima baie publică
şi primul ring de dans.
A făcut sculpturi atât de însufleţite,
încât Hercule le-a confundat cu oamenii.
Cu toate că era talentat şi apreciat,
Dedal era egocentric şi gelos.
Îngrijorat că nepotul lui
era mai îndemânatic,
Dedal l-a omorât.
Ca pedeapsă, a fost alungat din Atena
şi s-a îndreptat spre Creta.
Datorită faimei sale,
Dedal a fost primit cu braţele deschise
de regele Cretei, Minos.
Acolo, având rolul
de consultant tehnic al palatului,
Dedal a continuat să-şi forţeze limitele.
Pentru copiii regelui,
a făcut jucării mecanice animate
care păreau vii.
El a inventat vela şi catargul
pentru a controla vântul.
Cu fiecare operă,
Dedal contesta limitele umane
care separau muritorii de zei,
până când, într-un final, a reuşit.
Pasiphae, soţia regelui Minos,
fusese blestemată de zeul Poseidon
să se îndrăgostească
de taurul nepreţuit al regelui.
Aflată sub vrajă, ea i-a cerut lui Dedal
să o ajute ca să-l seducă.
Cu îndrăzneala-i caracteristică,
el a acceptat.
Dedal a construit o vacă din lemn,
goală în interior,
atât de reală încât a păcălit taurul.
Ascunzându-se în interiorul
creaţiei lui Dedal,
Pasiphae l-a conceput şi născut
pe minotaur.
Acest lucru l-a înfuriat pe rege,
Dedal fiind învinovăţit de această
perversă încălcare a legilor naturii.
Ca pedeapsă, Dedal a fost forţat
să construiască un labirint
sub palat, pentru minotaur.
Când l-a terminat,
Minos l-a închis pe Dedal
şi pe unicul său fiu, Icar,
în cel mai înalt turn de pe insulă,
unde aveau să rămână pe viaţă.
Dar Dedal rămăsese
acelaşi inventator genial.
Observând păsările
care zburau în jurul închisorii,
şi-a dat seama cum va evada.
El şi Icar aveau să zboare din închisoare
cum numai zeii şi păsările ar fi în stare:
folosind penele păsărilor
care se aşezau pe turn
şi ceara lumânărilor,
Dedal a construit două perechi
de aripi imense.
În timp ce lega aripile
pe spatele fiului său Icar,
el l-a prevenit:
„Dacă zbori prea aproape
de ocean, îți vei umezi aripile
şi vor fi prea grele ca să le foloseşti.
Dacă zbori prea aproape de soare,
căldura va topi ceara
şi le va dezintegra”.
În ambele cazuri, ar muri.
Ca să reuşească să evadeze,
ar trebui să se menţină la mijloc.
Cu instrucţiunile clarificate,
amândoi au sărit din turn.
Ei au fost primii muritori
care au zburat vreodată.
În timp ce Dedal s-a menținut
în zona de mijloc cu prudență,
Icar a fost copleşit
de extazul provocat de zbor
şi de sentimentul puterii divine.
Dedal nu putea decât să privească
cu oroare cum se înălţa tot mai sus,
incapabil să schimbe
soarta crudă a fiului său.
Când căldura soarelui a topit
ceara de pe aripi,
Icar a căzut din cer.
La fel cum Dedal a ignorat de atâtea ori
consecinţele sfidării legilor naturii
pentru a-şi satisface ego-ul,
şi Icar s-a lăsat cuprins
de propria-i mândrie.
Într-un final,amândoi au plătit scump
lipsa de cumpătare,
Icar cu propria viaţă
şi Dedal cu regretele sale.