În 6 septembrie 1522, „Victoria” a acostat într-un port din sudul Spaniei. Doar vasul avariat și 18 marinari au mai rămas din flota ce plecase cu trei ani înainte. Totuși, călătoria a fost considerată un succes, „Victoria” realizând ceva fără precedent: prima călătorie în jurul lumii. Dar povestea începe cu adevărat în 1494, la doi ani după călătoria lui Columb în numele Spaniei. Descoperirea făcută de Columb i-a făcut pe suveranii catolici spanioli să apeleze la Papă ca să contracareze pretențiile Portugaliei la noile teritorii. Papa a rezolvat disputa trasând o linie imaginară pe harta lumii. Spania avea dreptul să revendice teritoriile din vest, iar Portugalia pe cele estice. Spania și Portugalia, cele două puteri maritime ale epocii, au fost de acord cu aceste clauze ale Tratatului de la Tordesillas. Pe vremea aceea, cele două țări erau cu ochii pe același premiu: rutele comerciale spre Insulele Moluce, din Indonezia de astăzi. Mirodeniile găsite acolo, folosite la condimentare, conservanți alimentari și afrodisiace, valorau de mai multe ori greutatea lor în aur. Însă, din cauza controlului Portugaliei asupra rutelor maritime estice, singura soluție viabilă a Spaniei era să navigheze spre vest. Deci, când un dezertor portughez numit Ferdinand Magellan a pretins că există o ruta vestică spre Insulele Moluce, Regele Charles l-a numit căpitan al Armadei Spaniei și i-a dat toate resursele necesare. Împreună cu o parte din profitul călătoriei, Magellan a primit 5 nave și 260 de oameni. Din echipaj făcea parte un sclav tânăr numit Enrique, capturat de Magellan într-o călătorie anterioară spre Malacca, și Antonio Pigafetta, un nobil venețian în căutare de aventuri. La 20 Septembrie 1519, flota a ridicat ancora și s-a îndreptat spre vest. După ce a acostat în ceea ce acum numim Brazilia, au mers de-a lungul coastei, explorând orice apă ducând spre interior. Căutau miticul pasaj ce lega estul de vest. Pe măsură ce vremea se înrăutățea, au crescut resentimentele spaniolilor față de căpitanul portughez. Nu după mult timp, a izbucnit o revoltă, înăbușită de Magellan cu o cruzime extremă. Dar problemele lui de abia începeau. Vasul „Santiago” a fost distrus de furtună în timpul unei misiuni de recunoaștere. Apoi, pe când explorau o cale navigabilă îngustă, căpitanul vasului „San Antonio” a fugit când s-a ivit prima ocazie și a navigat înapoi spre casă. Magellan a mers mai departe, iar în 21 octombrie a început explorarea unei căi maritime navigabile. După 27 de zile foarte friguroase, cele trei vase rămase au ieșit din ceea ce acum numim Strâmtoarea Magellan în Oceanul Pacific. Flota nu se așteptase la vastitatea noului ocean. După 98 de zile pe mare, mulți marinari muriseră de scorbut și foame. Când au ajuns din nou pe uscat, Enrique, tânărul sclav, a reușit să comunice cu indigenii. Obiectivul lor nu putea fi departe. Continuând să meargă spre vest, Magellan a fost primit cu căldură de Rajah Humabon din Cebu. Iar când conducătorul îi ceru să-l ajute să supună și să convertească rebela căpetenie din Mactan, căpitanul a acceptat pe loc. Această aventură avea să-i fie ultima. Prea încrezători și mult depășiți numeric, mica sa „echipă” a fost învinsă, iar sulițele din bambus ale indigenilor au pus capăt vieții căpitanului. Totuși, expediția trebuia să continue. În testamentul lui Magellan scria că Enrique trebuie eliberat, dar expediția încă avea nevoie de un interpret. Libertatea fiindu-i periclitată, se crede că Enrique a uneltit cu Rajah să ucidă 30 de spanioli la un festin pe plajă. De Enrique nu s-a mai auzit de atunci, dar dacă s-a întors vreodată în Malacca, atunci a fost primul om care a călătorit în jurul lumii. Între timp, supraviețuitorii au ars nava Concepcion și și-au continuat drumul. Au acostat în Insulele Moluce în noiembrie 1521 și au încărcat marfă prețioasă. Dar trebuiau să se întoarcă în Spania. „Trinidad” s-a scufundat la scurt timp după ce a fost capturată de portughezi. „Victora” a continuat spre vest, condusă de Sebastián Elcano, unul dintre rebelii grațiați. Paradoxal, micul vas s-a întors în Spania încărcat cu scorțișoară și cuișoare, suficient să acopere costurile expediției și să o facă profitabilă. Un cronicar minuțios, Pigafetta a descris teritoriile și oamenii pe care i-au întâlnit. Cu ajutorul unui sclav supus, acesta a întocmit primul lexic de limbi aborigene. Grație jurnalului său, putem spune această povestire. Moștenirea lui Magellan dăinuie. Galaxii și programe spațiale îi poartă numele. Elcano a fost celebrat și el în Spania cu un blazon și chipul său tipărit pe bani și timbre. Uniți de soartă, supraviețuitorii și sutele de oameni care și-au sacrificat viața au sfidat înțelepciunea populară și au realizat o călătorie istorică cândva considerată imposibilă.