Știai că de fiecare dată când muzicienii își iau instrumentele, în creierul lor au loc focuri de artificii ? La exterior, poate par calmi și concentrați, citind partiturile și făcând mișcările necesare exersate, dar în creierul lor se dă o petrecere. Cum știm asta? În ultimele decenii, neurologii au făcut descoperiri extraordinare în descifrarea mecanismului creierului, monitorizându-l în timp real cu instrumente precum IRMf și tomografii cu emisie de pozitroni. Când oamenii sunt legați la aceste aparate, activități ca cititul sau rezolvarea problemelor de matematică corespund unei anumite zone în creier, a cărei activitate poate fi observată. Dar când cercetătorii le-au dat subiecților să asculte muzică, au văzut artificii. Multiple zone din creier se aprindeau deodată, în timp ce ei procesau sunetul, îl descompuneau ca să înțeleagă elemente ca melodia și ritmul, apoi îl unificau într-o experiență muzicală completă. Creierele noastre fac treaba asta într-o fracțiune de secundă, între primul moment când auzim muzica și cel când începem să batem ritmul. Dar când oamenii de știință au trecut de la observarea creierului celor ce ascultă muzică la cel al muzicienilor, artificiile s-au transformat în jubilee. Se pare că, în timp ce ascultatul muzicii antrenează creierul în niște activități interesante, cântatul la un instrument echivalează cu un antrenament fizic complet. Neurologii au văzut cum se aprind multe zone din creier, procesând simultan diferite informații, în secvențe complicate, interconectate și incredibil de rapide. Dar de ce tocmai compusul muzicii iluminează creierul? Cercetările sunt încă noi, dar neurologii propun o explicație. Cântatul la un instrument antrenează practic fiecare zonă din creier în același timp, în special cortexurile vizual, auditiv și motor. Ca în antrenamentul fizic, și în muzică exersarea disciplinată, structurată întărește funcțiile creierului și astfel ne permite să aplicăm acea putere în alte activități. Cea mai evidentă diferență dintre ascultat și cântat e că pentru a cânta e nevoie de abilități motorii precise, care sunt controlate de ambele emisfere. Cântatul combină și precizia lingvistică și matematică, care implică mai mult emisfera stângă, cu conținutul nou și creativ, specific emisferei drepte. Din aceste motive, s-a descoperit cum cântatul la un instrument mărește volumul și activitatea în corpul calos, legătura dintre cele două emisfere, și permite transmiterea mai rapidă a mesajelor în creier, pe diverse căi. Asta îi poate ajuta pe muzicieni să rezolve probleme mai eficient și mai creativ, în mediul academic și social. Deoarece compunerea muzicii implică și crearea și înțelegerea mesajului emoțional, muzicienii au adesea funcții executive mai bune, o categorie de activități interconectate care include planificarea, gândirea strategică și atenția la detalii, și necesită analiza simultană a aspectelor cognitive și emoționale. Această abilitate are un impact și asupra sistemelor de memorare. Într-adevăr, muzicienii dau dovadă de funcții de memorare mai bune, creând, stocând și recuperând amintiri mai rapid și eficient. Studiile au arătat că, aparent, muzicienii își folosesc creierul super-conectat pentru a pune etichete pe fiecare amintire, precum etichetă conceptuală, etichetă emoțională, etichetă audio, etichetă contextuală, ca un motor de căutare pe internet. Cum știm că aceste beneficii se datorează exclusiv muzicii, dar nu și sportului sau pictatului? Sau oare persoanele care se apucă de muzică erau deja mai deștepte? Neurologii au explorat aceste probleme, dar până acum au aflat că aspectele artistice și estetice dobândite când înveți să cânți la un instrument muzical sunt diferite de orice altă activitate studiată, inclusiv alte arte. Câteva studii diferite cu participanți care la început aveau același nivel de funcții cognitive și procesare neuronală, au constatat îmbunătățiri în multiple zone din creier la cei expuși la o perioadă de învățat muzică. Cercetările recente despre beneficiile cântatului asupra creierului au dezvoltat modul în care înțelegem funcțiile mentale, revelând ritmurile interioare și mecanismul complex care constituie minunata orchestră a creierului nostru.