WEBVTT

00:00:00.998 --> 00:00:03.001
De ce există universul?

00:00:03.001 --> 00:00:06.996
De ce există... Bine, bine.
(Rîsete)

00:00:06.996 --> 00:00:09.838
E un mister cosmic. Fiți sobri.

00:00:09.838 --> 00:00:15.314
De ce există o lume? De ce sîntem în ea?
De ce există ceva în loc de absolut nimic?

00:00:15.314 --> 00:00:19.939
E cel mai fundamental „de ce”.

NOTE Paragraph

00:00:19.939 --> 00:00:23.744
Vă voi vorbi despre misterul existenței,
enigma existenței,

00:00:23.744 --> 00:00:26.644
unde ne aflăm în rezolvarea ei

00:00:26.644 --> 00:00:28.894
și de ce v-ar păsa.

00:00:28.894 --> 00:00:30.810
Sper că vă pasă.

00:00:30.810 --> 00:00:33.636
Filozoful Arthur Schopenhauer a spus

00:00:33.636 --> 00:00:40.256
că aceia pe care nu-i miră șansa
existenței lor, șansa existenței lumii,

00:00:40.256 --> 00:00:41.936
sînt debili mintal.

00:00:41.936 --> 00:00:45.883
E puțin cam dur. Și totuși.
(Rîsete)

00:00:45.883 --> 00:00:49.830
Misterul acesta e considerat
cel mai sublim și fascinant,

00:00:49.830 --> 00:00:53.603
e întrebarea cea mai profundă
și mai vastă din cîte putem pune.

00:00:53.603 --> 00:00:55.297
I-a obsedat pe marii gînditori.

00:00:55.297 --> 00:00:59.421
Ludwig Wittgenstein, poate cel mai mare
filozof al secolului XX,

00:00:59.421 --> 00:01:01.844
era stupefiat de simpla existență a lumii.

00:01:01.844 --> 00:01:05.718
În „Tractatus”, la Propoziția 4.66, spune:

00:01:05.718 --> 00:01:09.778
„Nu faptul că există lucruri în lume
este misterios,

00:01:09.778 --> 00:01:12.095
ci faptul că există lumea.”

00:01:12.095 --> 00:01:17.503
Și dacă nu vă plac aforismele filozofilor,
să vedem ce spune un om de știință.

00:01:17.503 --> 00:01:21.085
John Archibald Wheeler,
unul din marii fizicieni ai secolului XX,

00:01:21.085 --> 00:01:22.976
maestrul lui Richard Feynman,

00:01:22.976 --> 00:01:25.636
cel care ne-a dat termenul „gaură neagră”,

00:01:25.636 --> 00:01:28.059
a spus: „Vreau să știu

00:01:28.059 --> 00:01:33.212
de unde e cuanta, de unde e universul,
de unde e existența?”

00:01:33.212 --> 00:01:35.105
Iar prietenul meu Martin Amis...

00:01:35.105 --> 00:01:38.972
Apropo, o să dau o mulțime de nume,
împăcați-vă cu ideea.

00:01:38.972 --> 00:01:43.963
Prietenul meu drag Martin Amis
a spus odată

00:01:43.963 --> 00:01:47.183
că mai avem nevoie
de vreo cinci Einsteini pentru a rezolva

00:01:47.183 --> 00:01:49.219
misterul originii universului.

00:01:49.219 --> 00:01:53.260
Și nu mă îndoiesc că avem
cinci Einsteini în public aici.

00:01:53.260 --> 00:01:56.970
E vreun Einstein aici? Ridicați mîna.
Nu? Nici un Einstein? Bine.

NOTE Paragraph

00:01:56.970 --> 00:02:00.274
Întrebarea aceasta,
de ce există ceva și nu nimic,

00:02:00.274 --> 00:02:04.552
această întrebare sublimă a fost pusă
tîrziu în istoria noastră intelectuală.

00:02:04.552 --> 00:02:10.001
Abia pe la sfîrșitul secolului al XVII-lea
a pus-o filozoful Leibniz.

00:02:10.001 --> 00:02:13.886
Un tip foarte isteț acest Leibniz,
a inventat calculul diferențial

00:02:13.886 --> 00:02:16.910
independent de Isaac Newton,
cam în aceeași vreme.

00:02:16.910 --> 00:02:21.542
Dar pentru Leibniz, care a pus întrebarea,
asta nu era un mare mister.

00:02:21.542 --> 00:02:26.681
El era, sau se prefăcea că e, un creștin
conservator în vederile lui metafizice

00:02:26.681 --> 00:02:29.702
și spunea că e evident de ce există lumea:

00:02:29.702 --> 00:02:32.164
pentru că a creat-o Dumnezeu.

00:02:32.164 --> 00:02:35.449
În plus Dumnezeu a creat-o
din absolut nimic.

00:02:35.449 --> 00:02:36.960
Atît de puternic e Dumnezeu.

00:02:36.960 --> 00:02:40.752
El n-are nevoie de materiale preexistente
pentru a făuri lumea din ele.

00:02:40.752 --> 00:02:44.112
O poate face din neantul pur,
creație „ex nihilo”.

00:02:44.112 --> 00:02:48.001
Apropo, tot asta cred și
majoritatea americanilor de azi.

00:02:48.001 --> 00:02:51.304
Pentru ei existența n-are mistere.
Dumnezeu a creat totul.

NOTE Paragraph

00:02:51.304 --> 00:02:53.888
Hai să punem asta într-o formulă.

00:02:53.888 --> 00:02:57.995
Nu folosesc proiectorul, așa că
o să mimez. Folosiți-vă imaginația.

00:02:57.995 --> 00:03:03.804
Avem așa:
Dumnezeu + nimic = lumea.

00:03:03.804 --> 00:03:07.118
Da? Asta e formula.

00:03:07.118 --> 00:03:08.851
Dar poate nu crezi în Dumnezeu.

00:03:08.851 --> 00:03:14.001
Poate ești un ateu științific sau un ateu
neștiințific și nu crezi în Dumnezeu.

00:03:14.001 --> 00:03:15.513
Și nu-ți convine formula.

00:03:15.513 --> 00:03:20.037
În plus, chiar dacă avem formula asta,
Dumnezeu + nimic = lumea,

00:03:20.037 --> 00:03:21.725
avem deja o problemă:

00:03:21.725 --> 00:03:24.759
de ce există Dumnezeu?

00:03:24.759 --> 00:03:26.812
Dumnezeu nu există doar prin logică,

00:03:26.812 --> 00:03:28.855
decît dacă credeți argumentul ontologic

00:03:28.855 --> 00:03:31.592
și sper că nu, pentru că
nu-i un argument bun.

00:03:31.592 --> 00:03:34.263
Putem concepe că, dacă există Dumnezeu,

00:03:34.263 --> 00:03:37.413
el s-ar putea întreba:
„Sînt etern, sînt atotputernic,

00:03:37.413 --> 00:03:39.843
dar de unde oi fi venit eu?”

00:03:39.843 --> 00:03:42.273
(Rîsete)

00:03:42.273 --> 00:03:46.642
„De unde voi fi venit?”
Dumnezeu vorbește mai ceremonios.

00:03:46.642 --> 00:03:48.629
(Rîsete)

00:03:48.629 --> 00:03:53.447
O teorie ar fi că Dumnezeu se plictisise
meditînd la enigma propriei existențe

00:03:53.447 --> 00:03:56.388
încît a creat lumea doar ca o divagație.

00:03:56.388 --> 00:03:59.840
Dar hai să-l lăsăm pe Dumnezeu.
Să-l scoatem din formulă.

00:03:59.840 --> 00:04:02.980
Avem așa:
______ + nimic = lumea.

00:04:02.980 --> 00:04:06.511
Dacă ești budist te poți opri aici,

00:04:06.511 --> 00:04:09.904
pentru că de fapt ai ajuns la:
nimic = lumea,

00:04:09.904 --> 00:04:13.293
și prin simetria identității
lumea = nimic.

00:04:13.293 --> 00:04:16.417
Da? Pentru un budist lumea e
o cantitate imensă de nimic.

00:04:16.417 --> 00:04:19.443
E doar un mare gol cosmic.

00:04:19.443 --> 00:04:21.915
Noi credem că există o mulțime de ceva,

00:04:21.915 --> 00:04:24.830
dar asta doar pentru că
sîntem sclavii dorinței.

00:04:24.830 --> 00:04:30.171
Dacă lăsăm dorințele să se evapore
vom vedea lumea așa cum e ea,

00:04:30.171 --> 00:04:34.321
un gol, un neant,
și ne scurgem fericiți în nirvana,

00:04:34.321 --> 00:04:37.076
definită ca starea în care
ai doar atîta viață

00:04:37.076 --> 00:04:39.454
cît să te bucuri că ești mort.
(Rîsete)

NOTE Paragraph

00:04:39.454 --> 00:04:41.333
Asta-i gîndirea de budist.

00:04:41.333 --> 00:04:46.072
Dar eu nu, eu sînt un occidental
și încă mă mai preocupă enigma existenței.

00:04:46.072 --> 00:04:48.333
Deci avem: _______ + ...

00:04:48.333 --> 00:04:50.581
Ajungem imediat și la partea serioasă.

00:04:50.581 --> 00:04:53.477
_______ + nimic = lumea

00:04:53.477 --> 00:04:54.830
Ce punem în spațiul gol?

00:04:54.830 --> 00:04:56.678
Punem știința?

00:04:56.678 --> 00:05:00.229
Știința e cel mai bun ghid
pentru natura realității,

00:05:00.229 --> 00:05:03.244
iar știința fundamentală e fizica.

00:05:03.244 --> 00:05:06.214
Ea ne arată realitatea
în toată goliciunea ei.

00:05:06.214 --> 00:05:11.840
Ne arată ceea ce eu numesc MASU,
Materia Adevărată și Supremă a Universului.

00:05:11.840 --> 00:05:14.482
Atunci poate fizica se potrivește acolo.

00:05:14.482 --> 00:05:19.844
Și de fapt încă de prin anii 1960–1970

00:05:19.844 --> 00:05:25.517
fizicienii susțin că ne oferă
explicația pur științifică

00:05:25.517 --> 00:05:31.222
a modului în care a putut un univers
ca al nostru să apară brusc, din neant,

00:05:31.222 --> 00:05:34.281
o fluctuație cuantică din nimic.

00:05:34.281 --> 00:05:38.629
Stephen Hawking e unul dintre ei,
iar mai recent Alex Vilenkin.

00:05:38.629 --> 00:05:42.028
Toată treaba a fost popularizată
de un alt bun fizician,

00:05:42.028 --> 00:05:44.243
prietenul meu Lawrence Krauss,

00:05:44.243 --> 00:05:47.269
care a scris o carte cu titlul
„Un univers din nimic”.

00:05:47.269 --> 00:05:49.445
Lawrence crede că a reușit să...

00:05:49.445 --> 00:05:53.126
Apropo, el e un ateu militant,
deci Dumnezeu nu mai figurează deloc.

00:05:53.126 --> 00:05:56.491
Teoria cuantică a cîmpurilor,
ultimul răcnet al fizicii,

00:05:56.491 --> 00:06:00.912
ne poate arăta cum din neantul pur,
fără spațiu, timp, materie, fără nimic,

00:06:00.912 --> 00:06:06.360
un grăunte de vid fals
poate apărea ca o fluctuație

00:06:06.360 --> 00:06:09.395
și apoi, prin miracolul inflației, crește

00:06:09.395 --> 00:06:13.190
și devine cosmosul acesta imens
și pestriț din jurul nostru.

NOTE Paragraph

00:06:13.190 --> 00:06:16.769
Bun, e un scenariu foarte ingenios.

00:06:16.769 --> 00:06:19.537
E foarte speculativ. E fascinant.

00:06:19.537 --> 00:06:21.815
Dar am o mare nemulțumire față de el.

00:06:21.815 --> 00:06:23.695
Iar nemulțumirea mea e asta:

00:06:23.695 --> 00:06:25.465
e o viziune pseudo-religioasă.

00:06:25.465 --> 00:06:27.217
Lawrence se consideră ateu,

00:06:27.217 --> 00:06:29.965
dar încă e sclavul
unei perspective religioase.

00:06:29.965 --> 00:06:34.734
El vede legile fizicii
ca pe niște porunci divine.

00:06:34.734 --> 00:06:39.384
Pentru el teoria cuantică a cîmpurilor
e un fel de „Fiat lux!”, „Să fie Lumină!”.

00:06:39.384 --> 00:06:43.834
Legile au un fel de putere
ontologică de influență,

00:06:43.834 --> 00:06:47.761
pot forma haosul primordial
din care se naște existența.

00:06:47.761 --> 00:06:50.618
Legile pot aduce lumea
în existență din nimic.

00:06:50.618 --> 00:06:54.115
Dar asta e o idee foarte primitivă
a legilor fizicii, nu?

00:06:54.115 --> 00:06:57.363
Știm că legile fizicii sînt de fapt

00:06:57.363 --> 00:07:01.647
descrieri generalizate
ale structurilor și regularităților lumii

00:07:01.647 --> 00:07:03.985
Ele nu există în afara lumii.

00:07:03.985 --> 00:07:05.965
Nu au propriul lor nor ontic.

00:07:05.965 --> 00:07:09.430
Nu pot face să apară o lume din nimic.

00:07:09.430 --> 00:07:13.139
Asta e o idee foarte primitivă
a ceea ce este o lege științifică.

00:07:13.139 --> 00:07:16.858
Iar dacă pe mine nu mă credeți,
ascultați-l pe Stephen Hawking,

00:07:16.858 --> 00:07:22.255
care a propus și el un model
auto-suficient al cosmosului

00:07:22.255 --> 00:07:25.939
care nu necesită nici o cauză externă
și nici un creator.

00:07:25.939 --> 00:07:29.727
După ce a propus teoria,
Hawking a admis că încă e nedumerit.

00:07:29.727 --> 00:07:32.993
A spus că modelul se compune din formule.

00:07:32.993 --> 00:07:38.682
Ce dă viață acestor formule
și creează o lume pe care s-o descrie ele?

00:07:38.682 --> 00:07:40.607
Era nedumerit.

00:07:40.607 --> 00:07:45.842
Formulele singure nu fac minuni,
nu pot rezolva enigma existenței.

00:07:45.842 --> 00:07:50.623
Și apoi, chiar dacă legile ar face asta,
de ce tocmai acest set de legi?

00:07:50.623 --> 00:07:52.490
De ce teoria cuantică a cîmpurilor,

00:07:52.490 --> 00:07:56.050
care descrie un univers
cu un număr de forțe, particule și tot așa?

00:07:56.050 --> 00:07:58.190
De ce nu un cu totul alt set de legi?

00:07:58.190 --> 00:08:01.478
Există multe seturi de legi,
coerente matematic.

00:08:01.478 --> 00:08:04.917
De ce să nu lipsească legile de tot?
De ce nu neant pur?

NOTE Paragraph

00:08:04.917 --> 00:08:09.659
E o problemă la care, credeți-mă,
se gîndesc mult fizicienii chibzuiți

00:08:09.659 --> 00:08:12.755
și deocamdată au tendințe metafizice.

00:08:12.755 --> 00:08:16.200
De exemplu, poate că setul de legi
care descrie universul nostru

00:08:16.200 --> 00:08:19.982
e doar un set de legi
și descrie o parte a realității,

00:08:19.982 --> 00:08:24.764
dar poate că fiecare set coerent de legi
descrie o altă parte a realității

00:08:24.764 --> 00:08:30.943
și de fapt toate lumile posibile fizic
există realmente, sînt toate undeva.

00:08:30.943 --> 00:08:35.757
Noi vedem o parte infimă a realității
descrisă de teoria cuantică a cîmpurilor,

00:08:35.757 --> 00:08:39.052
dar există multe alte lumi,
părți ale realității,

00:08:39.052 --> 00:08:41.235
descrise de teorii extrem de diferite,

00:08:41.235 --> 00:08:44.251
care diferă de teoria noastră
în feluri de neimaginat,

00:08:44.251 --> 00:08:48.096
care sînt exotice
într-un mod de neconceput.

00:08:48.096 --> 00:08:52.223
Steven Weinberg, părintele
modelului standard al fizicii particulelor,

00:08:52.223 --> 00:08:55.000
a cochetat și el cu ideea aceasta

00:08:55.000 --> 00:08:59.243
că toate realitățile posibile
există realmente.

00:08:59.243 --> 00:09:02.332
La fel, un fizician mai tînăr, Max Tegmark,

00:09:02.332 --> 00:09:06.708
crede că toate structurile
matematice există

00:09:06.708 --> 00:09:10.095
și că existența matematică
e totuna cu existența fizică,

00:09:10.095 --> 00:09:13.150
încît avem un multivers
de o varietate imensă

00:09:13.150 --> 00:09:16.371
care cuprinde toate posibilitățile logice.

NOTE Paragraph

00:09:16.371 --> 00:09:19.881
Întorcîndu-ne pe acest drum metafizic,

00:09:19.881 --> 00:09:24.663
fizicienii și filozofii aceștia
au ajuns de fapt la o idee foarte veche

00:09:24.663 --> 00:09:26.132
care ne aduce la Platon.

00:09:26.132 --> 00:09:29.330
E principiul plenitudinii
sau al fecundității

00:09:29.330 --> 00:09:31.243
sau marele lanț al vieții,

00:09:31.243 --> 00:09:35.110
care spune că realitatea
este ocupată la maximum,

00:09:35.110 --> 00:09:38.751
e atît de diferită de neant
pe cît poate să fie.

NOTE Paragraph

00:09:39.871 --> 00:09:42.390
Avem atunci aceste două extreme.

00:09:42.390 --> 00:09:45.499
Pe de o parte avem neantul pur

00:09:45.499 --> 00:09:50.977
și mai avem o viziune a unei realități
care cuprinde orice lume imaginabilă

00:09:50.977 --> 00:09:52.379
la cealaltă extremă.

00:09:52.379 --> 00:09:56.972
Cea mai completă realitate posibilă
și neantul, cea mai simplă posibilă.

00:09:56.972 --> 00:09:59.681
Ce se află între aceste două extreme?

00:09:59.681 --> 00:10:01.968
Există tot felul de realități intermediare

00:10:01.968 --> 00:10:04.665
care includ unele lucruri
și le exclud pe altele.

00:10:04.665 --> 00:10:07.871
Una din realitățile intermediare

00:10:07.871 --> 00:10:11.946
este, de exemplu, realitatea
cea mai elegantă matematic,

00:10:11.946 --> 00:10:16.441
care exclude bucățile neelegante,
asimetriile urîte și tot așa.

00:10:16.441 --> 00:10:22.193
Dar unii fizicieni ne spun că de fapt
trăim în cea mai elegantă realitate.

00:10:22.193 --> 00:10:25.174
Brian Greene, care cred că e în sală,

00:10:25.174 --> 00:10:28.787
a scris o carte intitulată
„Universul elegant”.

00:10:28.787 --> 00:10:32.748
El susține că universul în care trăim
e foarte elegant matematic.

00:10:32.748 --> 00:10:34.470
Să nu-l credeți.
(Rîsete)

00:10:34.470 --> 00:10:37.537
E o speranță evlavioasă,
aș fi vrut să fie așa,

00:10:37.537 --> 00:10:42.500
dar cred că zilele trecute mi-a mărturisit
că de fapt universul e urît.

00:10:42.500 --> 00:10:47.330
E construit prost, are prea multe
constante de cuplaj arbitrare

00:10:47.330 --> 00:10:51.540
și rapoarte de mase,
are familii inutile de particule elementare.

00:10:51.540 --> 00:10:57.106
Și ce mai e și energia asta întunecată?
E o combinație ciudată.

00:10:57.106 --> 00:11:01.138
Nu e un univers elegant.
(Rîsete)

00:11:01.138 --> 00:11:05.471
Apoi mai e lumea cea mai bună posibil,
într-un sens etic.

00:11:05.471 --> 00:11:09.010
Vă rog să fiți sobri acum,
pentru că e o lume în care

00:11:09.010 --> 00:11:11.465
ființele simțitoare nu suferă inutil,

00:11:11.465 --> 00:11:15.264
în care de exemplu nu există
cancer la copii sau holocaustul.

00:11:15.264 --> 00:11:16.920
E o viziune etică.

00:11:16.920 --> 00:11:20.215
Așadar, între neant
și cea mai completă realitate posibilă,

00:11:20.215 --> 00:11:22.123
avem diverse realități speciale.

00:11:22.123 --> 00:11:24.903
Neantul e special, e cel mai simplu.

00:11:24.903 --> 00:11:29.093
Apoi cea mai elegantă realitate posibilă.
E specială.

00:11:29.183 --> 00:11:31.849
Cea mai completă realitate posibilă.
E specială.

NOTE Paragraph

00:11:31.849 --> 00:11:33.365
Dar ce ne scapă?

00:11:33.365 --> 00:11:37.931
Mai sînt realitățile amărîte, generice,

00:11:37.931 --> 00:11:42.457
care nu sînt speciale prin nimic,
sînt cumva alandala.

00:11:42.457 --> 00:11:48.666
Sînt la distanță infinită de neant,
dar infinit mai sărace decît plenitudinea.

00:11:48.666 --> 00:11:54.992
Sînt un amestec de haos și ordine,
de eleganță și urîțenie matematică.

00:11:54.992 --> 00:11:57.385
Aș descrie astfel de realități

00:11:57.385 --> 00:12:01.192
ca fiind un talmeș-balmeș infinit,
mediocru și incomplet,

00:12:01.192 --> 00:12:04.692
o realitate generică,
un fel de umplutură cosmică.

00:12:04.692 --> 00:12:09.126
Oare există vreo divinitate
în aceste realități?

00:12:09.126 --> 00:12:13.883
Poate, dar divinitatea nu e perfectă
ca divinitatea iudeo-creștină.

00:12:13.883 --> 00:12:17.196
Divinitatea nu e pe deplin
binevoitoare și puternică.

00:12:17.196 --> 00:12:20.527
Ar putea fi în schimb 100% răuvoitoare,

00:12:20.527 --> 00:12:22.630
dar numai 80% eficientă,

00:12:22.630 --> 00:12:28.767
ceea ce descrie destul de bine
lumea pe care o vedem, aș zice. (Rîsete)

00:12:28.767 --> 00:12:33.309
Propun atunci, ca rezolvare
a misterului existenței,

00:12:33.309 --> 00:12:39.465
că realitatea în care existăm
e una din aceste realități generice.

00:12:39.465 --> 00:12:42.136
Realitatea trebuie să fie cumva.

00:12:42.136 --> 00:12:47.866
Ori e nimic, ori e totul,
ori e ceva între.

00:12:47.866 --> 00:12:51.548
Dacă are vreo însușire aparte,

00:12:51.548 --> 00:12:55.468
de exemplu dacă e foarte elegantă
sau completă sau simplă ca neantul,

00:12:55.468 --> 00:12:57.177
asta ar necesita o explicație.

00:12:57.177 --> 00:13:00.336
Dar dacă e doar una din
realitățile aleatoare și generice

00:13:00.336 --> 00:13:02.486
atunci nu mai sînt alte explicații.

00:13:02.486 --> 00:13:06.100
Și aș spune chiar că asta
e realitatea în care trăim.

00:13:06.100 --> 00:13:08.477
Asta ne spune știința.

00:13:08.477 --> 00:13:12.558
La începutul săptămînii
a apărut știrea extraordinară

00:13:12.558 --> 00:13:14.173
că teoria inflației,

00:13:14.173 --> 00:13:19.663
care prezice o realitate mare, infinită,
încurcată, arbitrară și fără sens,

00:13:19.663 --> 00:13:26.178
ca o uriașă șampanie care iese spumegînd
fără încetare din sticlă,

00:13:26.178 --> 00:13:33.074
un univers vast, mai mult gol,
cu mici insule de farmec, ordine și pace,

00:13:33.074 --> 00:13:36.665
teoria aceasta a fost confirmată,
povestea asta inflaționară,

00:13:36.665 --> 00:13:39.890
prin observații făcute în Antarctica
cu radiotelescoape

00:13:39.890 --> 00:13:44.623
care au căutat amprentele undelor
gravitaționale dinainte de Big Bang.

00:13:44.623 --> 00:13:46.482
Sigur știți asta cu toții.

00:13:46.482 --> 00:13:49.576
Avem așadar oarecare dovezi

00:13:49.576 --> 00:13:52.793
că chiar asta e realitatea
în care ne-am nimerit.

NOTE Paragraph

00:13:52.793 --> 00:13:55.900
Dar de ce v-ar păsa?

00:13:55.900 --> 00:13:57.696
(Rîsete)

00:13:57.696 --> 00:14:01.350
Întrebarea „De ce există lumea?”
e întrebarea cosmică.

00:14:01.350 --> 00:14:03.949
Ea rimează cumva
cu o întrebare mai intimă:

00:14:03.949 --> 00:14:06.776
de ce exist eu? de ce exiști tu?

00:14:06.776 --> 00:14:10.676
Vedeți, existența noastră
ar putea părea uimitor de improbabilă,

00:14:10.676 --> 00:14:14.695
pentru că numărul de oameni
posibili genetic e enorm,

00:14:14.695 --> 00:14:18.719
dacă îl puteți calcula ținînd cont
de numărul de gene, alele etc.

00:14:18.719 --> 00:14:21.397
Un calcul la repezeală ne arată că există

00:14:21.397 --> 00:14:24.562
10 la puterea a 10 000-a
de oameni posibili genetic.

00:14:24.562 --> 00:14:28.020
Adică între 1 googol și 1 googolplex.

00:14:28.020 --> 00:14:32.196
Iar numărul total de oameni din istorie
e de 100 miliarde, poate 50 de miliarde,

00:14:32.196 --> 00:14:36.275
o fracțiune infinitezimală, noi toți
am cîștigat o uluitoare loterie cosmică.

00:14:36.275 --> 00:14:38.244
Existăm. Bun.

NOTE Paragraph

00:14:38.244 --> 00:14:41.165
Atunci în ce fel de realitate vrem să trăim?

00:14:41.165 --> 00:14:43.415
Vrem să trăim într-o realitate specială?

00:14:43.415 --> 00:14:47.644
Dacă trăim în realitatea
cea mai elegantă posibil?

00:14:47.644 --> 00:14:50.153
Imaginați-vă ce presiune existențială avem

00:14:50.153 --> 00:14:53.982
de a fi vrednici, de a fi eleganți,
de a nu strica armonia.

00:14:53.982 --> 00:14:56.939
Dar dacă trăim în realitatea
cea mai completă posibil?

00:14:56.939 --> 00:14:59.070
Atunci existența noastră ar fi garantată,

00:14:59.070 --> 00:15:02.118
pentru că orice lucru posibil
există în acea realitate,

00:15:02.118 --> 00:15:04.255
dar deciziile noastre n-ar mai avea sens.

00:15:04.255 --> 00:15:09.110
Lupta mea morală, agonia mea,
decizia de a face ce trebuie,

00:15:09.110 --> 00:15:10.915
ce mai contează asta

00:15:10.915 --> 00:15:14.830
cînd un număr infinit
de versiuni ale mele fac ce trebuie,

00:15:14.830 --> 00:15:16.826
iar un număr infinit de versiuni nu?

00:15:16.826 --> 00:15:18.456
Deciziile mele nu au sens.

00:15:18.456 --> 00:15:21.400
Nu vrem să trăim
într-o așa realitate specială.

00:15:21.400 --> 00:15:27.807
Cît privește realitatea specială
a neantului, n-am mai sta de vorbă.

00:15:27.807 --> 00:15:32.359
Cred că trăind într-o realitate
generică și mediocră,

00:15:32.359 --> 00:15:34.445
cu părți bune și părți rele,

00:15:34.445 --> 00:15:38.267
în care putem mări părțile bune
și micșora părțile rele,

00:15:38.267 --> 00:15:41.177
am avea un fel de scop în viață.

00:15:41.177 --> 00:15:44.213
Universul e absurd,
dar ne putem alcătui un scop.

00:15:44.213 --> 00:15:45.710
E destul de bine.

00:15:45.710 --> 00:15:48.315
Iar mediocritatea generală a realității

00:15:48.315 --> 00:15:52.860
rezonează frumos cumva cu mediocritatea
pe care o simțim toți în miezul ființei.

00:15:52.860 --> 00:15:54.296
Știu că o simțiți.

00:15:54.296 --> 00:15:59.230
Știu că sînteți toți speciali, și totuși
pe undeva sînteți mediocri în secret. Nu?

00:15:59.230 --> 00:16:00.708
(Rîsete) (Aplauze)

NOTE Paragraph

00:16:00.708 --> 00:16:06.660
Ați putea spune că enigma existenței
e doar o joacă de-a misterele.

00:16:06.660 --> 00:16:10.345
Nu vă uimește existența universului.

00:16:10.345 --> 00:16:12.170
Și nici nu sînteți singuri.

00:16:12.170 --> 00:16:14.156
Bertrand Russell spunea așa:

00:16:14.156 --> 00:16:18.041
„Aș zice că universul există
pur și simplu, și cu asta basta.”

00:16:18.041 --> 00:16:19.442
Un fapt crud.

00:16:19.442 --> 00:16:22.276
Iar profesorul meu de la Columbia,
Sidney Morgenbesser,

00:16:22.276 --> 00:16:23.845
mare mucalit filozofic,

00:16:23.845 --> 00:16:25.072
cînd l-am întrebat

00:16:25.072 --> 00:16:28.098
„Domnule profesor,
de ce există ceva în loc de nimic?”

00:16:28.098 --> 00:16:32.218
mi-a răspuns: „Păi și dacă nu era nimic
tu tot nemulțumit ai fi.”

NOTE Paragraph

00:16:32.218 --> 00:16:35.993
(Rîsete)

00:16:35.993 --> 00:16:38.415
Deci nu vă uimește. Nu-mi pasă.

00:16:38.415 --> 00:16:43.598
Dar vă voi spune ceva, la final,
și vă garantez că vă va uimi.

00:16:43.598 --> 00:16:48.553
Pentru că i-a uimit pe toți oamenii
sclipitori pe care i-am întîlnit la TED

00:16:48.553 --> 00:16:49.760
cînd le-am spus.

00:16:49.760 --> 00:16:55.302
Și anume: eu n-am avut niciodată
în viața mea un telefon mobil.

00:16:55.302 --> 00:16:57.179
Mulțumesc.

00:16:57.179 --> 00:17:01.179
(Rîsete) (Aplauze)