1
00:00:00,998 --> 00:00:03,001
De ce există universul?

2
00:00:03,001 --> 00:00:06,996
De ce există... Bine, bine.
(Rîsete)

3
00:00:06,996 --> 00:00:09,838
E un mister cosmic. Fiți sobri.

4
00:00:09,838 --> 00:00:15,314
De ce există o lume? De ce sîntem în ea?
De ce există ceva în loc de absolut nimic?

5
00:00:15,314 --> 00:00:19,939
E cel mai fundamental „de ce”.

6
00:00:19,939 --> 00:00:23,744
Vă voi vorbi despre misterul existenței,
enigma existenței,

7
00:00:23,744 --> 00:00:26,644
unde ne aflăm în rezolvarea ei

8
00:00:26,644 --> 00:00:28,894
și de ce v-ar păsa.

9
00:00:28,894 --> 00:00:30,810
Sper că vă pasă.

10
00:00:30,810 --> 00:00:33,636
Filozoful Arthur Schopenhauer a spus

11
00:00:33,636 --> 00:00:40,256
că aceia pe care nu-i miră șansa
existenței lor, șansa existenței lumii,

12
00:00:40,256 --> 00:00:41,936
sînt debili mintal.

13
00:00:41,936 --> 00:00:45,883
E puțin cam dur. Și totuși.
(Rîsete)

14
00:00:45,883 --> 00:00:49,830
Misterul acesta e considerat
cel mai sublim și fascinant,

15
00:00:49,830 --> 00:00:53,603
e întrebarea cea mai profundă
și mai vastă din cîte putem pune.

16
00:00:53,603 --> 00:00:55,297
I-a obsedat pe marii gînditori.

17
00:00:55,297 --> 00:00:59,421
Ludwig Wittgenstein, poate cel mai mare
filozof al secolului XX,

18
00:00:59,421 --> 00:01:01,844
era stupefiat de simpla existență a lumii.

19
00:01:01,844 --> 00:01:05,718
În „Tractatus”, la Propoziția 4.66, spune:

20
00:01:05,718 --> 00:01:09,778
„Nu faptul că există lucruri în lume
este misterios,

21
00:01:09,778 --> 00:01:12,095
ci faptul că există lumea.”

22
00:01:12,095 --> 00:01:17,503
Și dacă nu vă plac aforismele filozofilor,
să vedem ce spune un om de știință.

23
00:01:17,503 --> 00:01:21,085
John Archibald Wheeler,
unul din marii fizicieni ai secolului XX,

24
00:01:21,085 --> 00:01:22,976
maestrul lui Richard Feynman,

25
00:01:22,976 --> 00:01:25,636
cel care ne-a dat termenul „gaură neagră”,

26
00:01:25,636 --> 00:01:28,059
a spus: „Vreau să știu

27
00:01:28,059 --> 00:01:33,212
de unde e cuanta, de unde e universul,
de unde e existența?”

28
00:01:33,212 --> 00:01:35,105
Iar prietenul meu Martin Amis...

29
00:01:35,105 --> 00:01:38,972
Apropo, o să dau o mulțime de nume,
împăcați-vă cu ideea.

30
00:01:38,972 --> 00:01:43,963
Prietenul meu drag Martin Amis
a spus odată

31
00:01:43,963 --> 00:01:47,183
că mai avem nevoie
de vreo cinci Einsteini pentru a rezolva

32
00:01:47,183 --> 00:01:49,219
misterul originii universului.

33
00:01:49,219 --> 00:01:53,260
Și nu mă îndoiesc că avem
cinci Einsteini în public aici.

34
00:01:53,260 --> 00:01:56,970
E vreun Einstein aici? Ridicați mîna.
Nu? Nici un Einstein? Bine.

35
00:01:56,970 --> 00:02:00,274
Întrebarea aceasta,
de ce există ceva și nu nimic,

36
00:02:00,274 --> 00:02:04,552
această întrebare sublimă a fost pusă
tîrziu în istoria noastră intelectuală.

37
00:02:04,552 --> 00:02:10,001
Abia pe la sfîrșitul secolului al XVII-lea
a pus-o filozoful Leibniz.

38
00:02:10,001 --> 00:02:13,886
Un tip foarte isteț acest Leibniz,
a inventat calculul diferențial

39
00:02:13,886 --> 00:02:16,910
independent de Isaac Newton,
cam în aceeași vreme.

40
00:02:16,910 --> 00:02:21,542
Dar pentru Leibniz, care a pus întrebarea,
asta nu era un mare mister.

41
00:02:21,542 --> 00:02:26,681
El era, sau se prefăcea că e, un creștin
conservator în vederile lui metafizice

42
00:02:26,681 --> 00:02:29,702
și spunea că e evident de ce există lumea:

43
00:02:29,702 --> 00:02:32,164
pentru că a creat-o Dumnezeu.

44
00:02:32,164 --> 00:02:35,449
În plus Dumnezeu a creat-o
din absolut nimic.

45
00:02:35,449 --> 00:02:36,960
Atît de puternic e Dumnezeu.

46
00:02:36,960 --> 00:02:40,752
El n-are nevoie de materiale preexistente
pentru a făuri lumea din ele.

47
00:02:40,752 --> 00:02:44,112
O poate face din neantul pur,
creație „ex nihilo”.

48
00:02:44,112 --> 00:02:48,001
Apropo, tot asta cred și
majoritatea americanilor de azi.

49
00:02:48,001 --> 00:02:51,304
Pentru ei existența n-are mistere.
Dumnezeu a creat totul.

50
00:02:51,304 --> 00:02:53,888
Hai să punem asta într-o formulă.

51
00:02:53,888 --> 00:02:57,995
Nu folosesc proiectorul, așa că
o să mimez. Folosiți-vă imaginația.

52
00:02:57,995 --> 00:03:03,804
Avem așa:
Dumnezeu + nimic = lumea.

53
00:03:03,804 --> 00:03:07,118
Da? Asta e formula.

54
00:03:07,118 --> 00:03:08,851
Dar poate nu crezi în Dumnezeu.

55
00:03:08,851 --> 00:03:14,001
Poate ești un ateu științific sau un ateu
neștiințific și nu crezi în Dumnezeu.

56
00:03:14,001 --> 00:03:15,513
Și nu-ți convine formula.

57
00:03:15,513 --> 00:03:20,037
În plus, chiar dacă avem formula asta,
Dumnezeu + nimic = lumea,

58
00:03:20,037 --> 00:03:21,725
avem deja o problemă:

59
00:03:21,725 --> 00:03:24,759
de ce există Dumnezeu?

60
00:03:24,759 --> 00:03:26,812
Dumnezeu nu există doar prin logică,

61
00:03:26,812 --> 00:03:28,855
decît dacă credeți argumentul ontologic

62
00:03:28,855 --> 00:03:31,592
și sper că nu, pentru că
nu-i un argument bun.

63
00:03:31,592 --> 00:03:34,263
Putem concepe că, dacă există Dumnezeu,

64
00:03:34,263 --> 00:03:37,413
el s-ar putea întreba:
„Sînt etern, sînt atotputernic,

65
00:03:37,413 --> 00:03:39,843
dar de unde oi fi venit eu?”

66
00:03:39,843 --> 00:03:42,273
(Rîsete)

67
00:03:42,273 --> 00:03:46,642
„De unde voi fi venit?”
Dumnezeu vorbește mai ceremonios.

68
00:03:46,642 --> 00:03:48,629
(Rîsete)

69
00:03:48,629 --> 00:03:53,447
O teorie ar fi că Dumnezeu se plictisise
meditînd la enigma propriei existențe

70
00:03:53,447 --> 00:03:56,388
încît a creat lumea doar ca o divagație.

71
00:03:56,388 --> 00:03:59,840
Dar hai să-l lăsăm pe Dumnezeu.
Să-l scoatem din formulă.

72
00:03:59,840 --> 00:04:02,980
Avem așa:
______ + nimic = lumea.

73
00:04:02,980 --> 00:04:06,511
Dacă ești budist te poți opri aici,

74
00:04:06,511 --> 00:04:09,904
pentru că de fapt ai ajuns la:
nimic = lumea,

75
00:04:09,904 --> 00:04:13,293
și prin simetria identității
lumea = nimic.

76
00:04:13,293 --> 00:04:16,417
Da? Pentru un budist lumea e
o cantitate imensă de nimic.

77
00:04:16,417 --> 00:04:19,443
E doar un mare gol cosmic.

78
00:04:19,443 --> 00:04:21,915
Noi credem că există o mulțime de ceva,

79
00:04:21,915 --> 00:04:24,830
dar asta doar pentru că
sîntem sclavii dorinței.

80
00:04:24,830 --> 00:04:30,171
Dacă lăsăm dorințele să se evapore
vom vedea lumea așa cum e ea,

81
00:04:30,171 --> 00:04:34,321
un gol, un neant,
și ne scurgem fericiți în nirvana,

82
00:04:34,321 --> 00:04:37,076
definită ca starea în care
ai doar atîta viață

83
00:04:37,076 --> 00:04:39,454
cît să te bucuri că ești mort.
(Rîsete)

84
00:04:39,454 --> 00:04:41,333
Asta-i gîndirea de budist.

85
00:04:41,333 --> 00:04:46,072
Dar eu nu, eu sînt un occidental
și încă mă mai preocupă enigma existenței.

86
00:04:46,072 --> 00:04:48,333
Deci avem: _______ + ...

87
00:04:48,333 --> 00:04:50,581
Ajungem imediat și la partea serioasă.

88
00:04:50,581 --> 00:04:53,477
_______ + nimic = lumea

89
00:04:53,477 --> 00:04:54,830
Ce punem în spațiul gol?

90
00:04:54,830 --> 00:04:56,678
Punem știința?

91
00:04:56,678 --> 00:05:00,229
Știința e cel mai bun ghid
pentru natura realității,

92
00:05:00,229 --> 00:05:03,244
iar știința fundamentală e fizica.

93
00:05:03,244 --> 00:05:06,214
Ea ne arată realitatea
în toată goliciunea ei.

94
00:05:06,214 --> 00:05:11,840
Ne arată ceea ce eu numesc MASU,
Materia Adevărată și Supremă a Universului.

95
00:05:11,840 --> 00:05:14,482
Atunci poate fizica se potrivește acolo.

96
00:05:14,482 --> 00:05:19,844
Și de fapt încă de prin anii 1960–1970

97
00:05:19,844 --> 00:05:25,517
fizicienii susțin că ne oferă
explicația pur științifică

98
00:05:25,517 --> 00:05:31,222
a modului în care a putut un univers
ca al nostru să apară brusc, din neant,

99
00:05:31,222 --> 00:05:34,281
o fluctuație cuantică din nimic.

100
00:05:34,281 --> 00:05:38,629
Stephen Hawking e unul dintre ei,
iar mai recent Alex Vilenkin.

101
00:05:38,629 --> 00:05:42,028
Toată treaba a fost popularizată
de un alt bun fizician,

102
00:05:42,028 --> 00:05:44,243
prietenul meu Lawrence Krauss,

103
00:05:44,243 --> 00:05:47,269
care a scris o carte cu titlul
„Un univers din nimic”.

104
00:05:47,269 --> 00:05:49,445
Lawrence crede că a reușit să...

105
00:05:49,445 --> 00:05:53,126
Apropo, el e un ateu militant,
deci Dumnezeu nu mai figurează deloc.

106
00:05:53,126 --> 00:05:56,491
Teoria cuantică a cîmpurilor,
ultimul răcnet al fizicii,

107
00:05:56,491 --> 00:06:00,912
ne poate arăta cum din neantul pur,
fără spațiu, timp, materie, fără nimic,

108
00:06:00,912 --> 00:06:06,360
un grăunte de vid fals
poate apărea ca o fluctuație

109
00:06:06,360 --> 00:06:09,395
și apoi, prin miracolul inflației, crește

110
00:06:09,395 --> 00:06:13,190
și devine cosmosul acesta imens
și pestriț din jurul nostru.

111
00:06:13,190 --> 00:06:16,769
Bun, e un scenariu foarte ingenios.

112
00:06:16,769 --> 00:06:19,537
E foarte speculativ. E fascinant.

113
00:06:19,537 --> 00:06:21,815
Dar am o mare nemulțumire față de el.

114
00:06:21,815 --> 00:06:23,695
Iar nemulțumirea mea e asta:

115
00:06:23,695 --> 00:06:25,465
e o viziune pseudo-religioasă.

116
00:06:25,465 --> 00:06:27,217
Lawrence se consideră ateu,

117
00:06:27,217 --> 00:06:29,965
dar încă e sclavul
unei perspective religioase.

118
00:06:29,965 --> 00:06:34,734
El vede legile fizicii
ca pe niște porunci divine.

119
00:06:34,734 --> 00:06:39,384
Pentru el teoria cuantică a cîmpurilor
e un fel de „Fiat lux!”, „Să fie Lumină!”.

120
00:06:39,384 --> 00:06:43,834
Legile au un fel de putere
ontologică de influență,

121
00:06:43,834 --> 00:06:47,761
pot forma haosul primordial
din care se naște existența.

122
00:06:47,761 --> 00:06:50,618
Legile pot aduce lumea
în existență din nimic.

123
00:06:50,618 --> 00:06:54,115
Dar asta e o idee foarte primitivă
a legilor fizicii, nu?

124
00:06:54,115 --> 00:06:57,363
Știm că legile fizicii sînt de fapt

125
00:06:57,363 --> 00:07:01,647
descrieri generalizate
ale structurilor și regularităților lumii

126
00:07:01,647 --> 00:07:03,985
Ele nu există în afara lumii.

127
00:07:03,985 --> 00:07:05,965
Nu au propriul lor nor ontic.

128
00:07:05,965 --> 00:07:09,430
Nu pot face să apară o lume din nimic.

129
00:07:09,430 --> 00:07:13,139
Asta e o idee foarte primitivă
a ceea ce este o lege științifică.

130
00:07:13,139 --> 00:07:16,858
Iar dacă pe mine nu mă credeți,
ascultați-l pe Stephen Hawking,

131
00:07:16,858 --> 00:07:22,255
care a propus și el un model
auto-suficient al cosmosului

132
00:07:22,255 --> 00:07:25,939
care nu necesită nici o cauză externă
și nici un creator.

133
00:07:25,939 --> 00:07:29,727
După ce a propus teoria,
Hawking a admis că încă e nedumerit.

134
00:07:29,727 --> 00:07:32,993
A spus că modelul se compune din formule.

135
00:07:32,993 --> 00:07:38,682
Ce dă viață acestor formule
și creează o lume pe care s-o descrie ele?

136
00:07:38,682 --> 00:07:40,607
Era nedumerit.

137
00:07:40,607 --> 00:07:45,842
Formulele singure nu fac minuni,
nu pot rezolva enigma existenței.

138
00:07:45,842 --> 00:07:50,623
Și apoi, chiar dacă legile ar face asta,
de ce tocmai acest set de legi?

139
00:07:50,623 --> 00:07:52,490
De ce teoria cuantică a cîmpurilor,

140
00:07:52,490 --> 00:07:56,050
care descrie un univers
cu un număr de forțe, particule și tot așa?

141
00:07:56,050 --> 00:07:58,190
De ce nu un cu totul alt set de legi?

142
00:07:58,190 --> 00:08:01,478
Există multe seturi de legi,
coerente matematic.

143
00:08:01,478 --> 00:08:04,917
De ce să nu lipsească legile de tot?
De ce nu neant pur?

144
00:08:04,917 --> 00:08:09,659
E o problemă la care, credeți-mă,
se gîndesc mult fizicienii chibzuiți

145
00:08:09,659 --> 00:08:12,755
și deocamdată au tendințe metafizice.

146
00:08:12,755 --> 00:08:16,200
De exemplu, poate că setul de legi
care descrie universul nostru

147
00:08:16,200 --> 00:08:19,982
e doar un set de legi
și descrie o parte a realității,

148
00:08:19,982 --> 00:08:24,764
dar poate că fiecare set coerent de legi
descrie o altă parte a realității

149
00:08:24,764 --> 00:08:30,943
și de fapt toate lumile posibile fizic
există realmente, sînt toate undeva.

150
00:08:30,943 --> 00:08:35,757
Noi vedem o parte infimă a realității
descrisă de teoria cuantică a cîmpurilor,

151
00:08:35,757 --> 00:08:39,052
dar există multe alte lumi,
părți ale realității,

152
00:08:39,052 --> 00:08:41,235
descrise de teorii extrem de diferite,

153
00:08:41,235 --> 00:08:44,251
care diferă de teoria noastră
în feluri de neimaginat,

154
00:08:44,251 --> 00:08:48,096
care sînt exotice
într-un mod de neconceput.

155
00:08:48,096 --> 00:08:52,223
Steven Weinberg, părintele
modelului standard al fizicii particulelor,

156
00:08:52,223 --> 00:08:55,000
a cochetat și el cu ideea aceasta

157
00:08:55,000 --> 00:08:59,243
că toate realitățile posibile
există realmente.

158
00:08:59,243 --> 00:09:02,332
La fel, un fizician mai tînăr, Max Tegmark,

159
00:09:02,332 --> 00:09:06,708
crede că toate structurile
matematice există

160
00:09:06,708 --> 00:09:10,095
și că existența matematică
e totuna cu existența fizică,

161
00:09:10,095 --> 00:09:13,150
încît avem un multivers
de o varietate imensă

162
00:09:13,150 --> 00:09:16,371
care cuprinde toate posibilitățile logice.

163
00:09:16,371 --> 00:09:19,881
Întorcîndu-ne pe acest drum metafizic,

164
00:09:19,881 --> 00:09:24,663
fizicienii și filozofii aceștia
au ajuns de fapt la o idee foarte veche

165
00:09:24,663 --> 00:09:26,132
care ne aduce la Platon.

166
00:09:26,132 --> 00:09:29,330
E principiul plenitudinii
sau al fecundității

167
00:09:29,330 --> 00:09:31,243
sau marele lanț al vieții,

168
00:09:31,243 --> 00:09:35,110
care spune că realitatea
este ocupată la maximum,

169
00:09:35,110 --> 00:09:38,751
e atît de diferită de neant
pe cît poate să fie.

170
00:09:39,871 --> 00:09:42,390
Avem atunci aceste două extreme.

171
00:09:42,390 --> 00:09:45,499
Pe de o parte avem neantul pur

172
00:09:45,499 --> 00:09:50,977
și mai avem o viziune a unei realități
care cuprinde orice lume imaginabilă

173
00:09:50,977 --> 00:09:52,379
la cealaltă extremă.

174
00:09:52,379 --> 00:09:56,972
Cea mai completă realitate posibilă
și neantul, cea mai simplă posibilă.

175
00:09:56,972 --> 00:09:59,681
Ce se află între aceste două extreme?

176
00:09:59,681 --> 00:10:01,968
Există tot felul de realități intermediare

177
00:10:01,968 --> 00:10:04,665
care includ unele lucruri
și le exclud pe altele.

178
00:10:04,665 --> 00:10:07,871
Una din realitățile intermediare

179
00:10:07,871 --> 00:10:11,946
este, de exemplu, realitatea
cea mai elegantă matematic,

180
00:10:11,946 --> 00:10:16,441
care exclude bucățile neelegante,
asimetriile urîte și tot așa.

181
00:10:16,441 --> 00:10:22,193
Dar unii fizicieni ne spun că de fapt
trăim în cea mai elegantă realitate.

182
00:10:22,193 --> 00:10:25,174
Brian Greene, care cred că e în sală,

183
00:10:25,174 --> 00:10:28,787
a scris o carte intitulată
„Universul elegant”.

184
00:10:28,787 --> 00:10:32,748
El susține că universul în care trăim
e foarte elegant matematic.

185
00:10:32,748 --> 00:10:34,470
Să nu-l credeți.
(Rîsete)

186
00:10:34,470 --> 00:10:37,537
E o speranță evlavioasă,
aș fi vrut să fie așa,

187
00:10:37,537 --> 00:10:42,500
dar cred că zilele trecute mi-a mărturisit
că de fapt universul e urît.

188
00:10:42,500 --> 00:10:47,330
E construit prost, are prea multe
constante de cuplaj arbitrare

189
00:10:47,330 --> 00:10:51,540
și rapoarte de mase,
are familii inutile de particule elementare.

190
00:10:51,540 --> 00:10:57,106
Și ce mai e și energia asta întunecată?
E o combinație ciudată.

191
00:10:57,106 --> 00:11:01,138
Nu e un univers elegant.
(Rîsete)

192
00:11:01,138 --> 00:11:05,471
Apoi mai e lumea cea mai bună posibil,
într-un sens etic.

193
00:11:05,471 --> 00:11:09,010
Vă rog să fiți sobri acum,
pentru că e o lume în care

194
00:11:09,010 --> 00:11:11,465
ființele simțitoare nu suferă inutil,

195
00:11:11,465 --> 00:11:15,264
în care de exemplu nu există
cancer la copii sau holocaustul.

196
00:11:15,264 --> 00:11:16,920
E o viziune etică.

197
00:11:16,920 --> 00:11:20,215
Așadar, între neant
și cea mai completă realitate posibilă,

198
00:11:20,215 --> 00:11:22,123
avem diverse realități speciale.

199
00:11:22,123 --> 00:11:24,903
Neantul e special, e cel mai simplu.

200
00:11:24,903 --> 00:11:29,093
Apoi cea mai elegantă realitate posibilă.
E specială.

201
00:11:29,183 --> 00:11:31,849
Cea mai completă realitate posibilă.
E specială.

202
00:11:31,849 --> 00:11:33,365
Dar ce ne scapă?

203
00:11:33,365 --> 00:11:37,931
Mai sînt realitățile amărîte, generice,

204
00:11:37,931 --> 00:11:42,457
care nu sînt speciale prin nimic,
sînt cumva alandala.

205
00:11:42,457 --> 00:11:48,666
Sînt la distanță infinită de neant,
dar infinit mai sărace decît plenitudinea.

206
00:11:48,666 --> 00:11:54,992
Sînt un amestec de haos și ordine,
de eleganță și urîțenie matematică.

207
00:11:54,992 --> 00:11:57,385
Aș descrie astfel de realități

208
00:11:57,385 --> 00:12:01,192
ca fiind un talmeș-balmeș infinit,
mediocru și incomplet,

209
00:12:01,192 --> 00:12:04,692
o realitate generică,
un fel de umplutură cosmică.

210
00:12:04,692 --> 00:12:09,126
Oare există vreo divinitate
în aceste realități?

211
00:12:09,126 --> 00:12:13,883
Poate, dar divinitatea nu e perfectă
ca divinitatea iudeo-creștină.

212
00:12:13,883 --> 00:12:17,196
Divinitatea nu e pe deplin
binevoitoare și puternică.

213
00:12:17,196 --> 00:12:20,527
Ar putea fi în schimb 100% răuvoitoare,

214
00:12:20,527 --> 00:12:22,630
dar numai 80% eficientă,

215
00:12:22,630 --> 00:12:28,767
ceea ce descrie destul de bine
lumea pe care o vedem, aș zice. (Rîsete)

216
00:12:28,767 --> 00:12:33,309
Propun atunci, ca rezolvare
a misterului existenței,

217
00:12:33,309 --> 00:12:39,465
că realitatea în care existăm
e una din aceste realități generice.

218
00:12:39,465 --> 00:12:42,136
Realitatea trebuie să fie cumva.

219
00:12:42,136 --> 00:12:47,866
Ori e nimic, ori e totul,
ori e ceva între.

220
00:12:47,866 --> 00:12:51,548
Dacă are vreo însușire aparte,

221
00:12:51,548 --> 00:12:55,468
de exemplu dacă e foarte elegantă
sau completă sau simplă ca neantul,

222
00:12:55,468 --> 00:12:57,177
asta ar necesita o explicație.

223
00:12:57,177 --> 00:13:00,336
Dar dacă e doar una din
realitățile aleatoare și generice

224
00:13:00,336 --> 00:13:02,486
atunci nu mai sînt alte explicații.

225
00:13:02,486 --> 00:13:06,100
Și aș spune chiar că asta
e realitatea în care trăim.

226
00:13:06,100 --> 00:13:08,477
Asta ne spune știința.

227
00:13:08,477 --> 00:13:12,558
La începutul săptămînii
a apărut știrea extraordinară

228
00:13:12,558 --> 00:13:14,173
că teoria inflației,

229
00:13:14,173 --> 00:13:19,663
care prezice o realitate mare, infinită,
încurcată, arbitrară și fără sens,

230
00:13:19,663 --> 00:13:26,178
ca o uriașă șampanie care iese spumegînd
fără încetare din sticlă,

231
00:13:26,178 --> 00:13:33,074
un univers vast, mai mult gol,
cu mici insule de farmec, ordine și pace,

232
00:13:33,074 --> 00:13:36,665
teoria aceasta a fost confirmată,
povestea asta inflaționară,

233
00:13:36,665 --> 00:13:39,890
prin observații făcute în Antarctica
cu radiotelescoape

234
00:13:39,890 --> 00:13:44,623
care au căutat amprentele undelor
gravitaționale dinainte de Big Bang.

235
00:13:44,623 --> 00:13:46,482
Sigur știți asta cu toții.

236
00:13:46,482 --> 00:13:49,576
Avem așadar oarecare dovezi

237
00:13:49,576 --> 00:13:52,793
că chiar asta e realitatea
în care ne-am nimerit.

238
00:13:52,793 --> 00:13:55,900
Dar de ce v-ar păsa?

239
00:13:55,900 --> 00:13:57,696
(Rîsete)

240
00:13:57,696 --> 00:14:01,350
Întrebarea „De ce există lumea?”
e întrebarea cosmică.

241
00:14:01,350 --> 00:14:03,949
Ea rimează cumva
cu o întrebare mai intimă:

242
00:14:03,949 --> 00:14:06,776
de ce exist eu? de ce exiști tu?

243
00:14:06,776 --> 00:14:10,676
Vedeți, existența noastră
ar putea părea uimitor de improbabilă,

244
00:14:10,676 --> 00:14:14,695
pentru că numărul de oameni
posibili genetic e enorm,

245
00:14:14,695 --> 00:14:18,719
dacă îl puteți calcula ținînd cont
de numărul de gene, alele etc.

246
00:14:18,719 --> 00:14:21,397
Un calcul la repezeală ne arată că există

247
00:14:21,397 --> 00:14:24,562
10 la puterea a 10 000-a
de oameni posibili genetic.

248
00:14:24,562 --> 00:14:28,020
Adică între 1 googol și 1 googolplex.

249
00:14:28,020 --> 00:14:32,196
Iar numărul total de oameni din istorie
e de 100 miliarde, poate 50 de miliarde,

250
00:14:32,196 --> 00:14:36,275
o fracțiune infinitezimală, noi toți
am cîștigat o uluitoare loterie cosmică.

251
00:14:36,275 --> 00:14:38,244
Existăm. Bun.

252
00:14:38,244 --> 00:14:41,165
Atunci în ce fel de realitate vrem să trăim?

253
00:14:41,165 --> 00:14:43,415
Vrem să trăim într-o realitate specială?

254
00:14:43,415 --> 00:14:47,644
Dacă trăim în realitatea
cea mai elegantă posibil?

255
00:14:47,644 --> 00:14:50,153
Imaginați-vă ce presiune existențială avem

256
00:14:50,153 --> 00:14:53,982
de a fi vrednici, de a fi eleganți,
de a nu strica armonia.

257
00:14:53,982 --> 00:14:56,939
Dar dacă trăim în realitatea
cea mai completă posibil?

258
00:14:56,939 --> 00:14:59,070
Atunci existența noastră ar fi garantată,

259
00:14:59,070 --> 00:15:02,118
pentru că orice lucru posibil
există în acea realitate,

260
00:15:02,118 --> 00:15:04,255
dar deciziile noastre n-ar mai avea sens.

261
00:15:04,255 --> 00:15:09,110
Lupta mea morală, agonia mea,
decizia de a face ce trebuie,

262
00:15:09,110 --> 00:15:10,915
ce mai contează asta

263
00:15:10,915 --> 00:15:14,830
cînd un număr infinit
de versiuni ale mele fac ce trebuie,

264
00:15:14,830 --> 00:15:16,826
iar un număr infinit de versiuni nu?

265
00:15:16,826 --> 00:15:18,456
Deciziile mele nu au sens.

266
00:15:18,456 --> 00:15:21,400
Nu vrem să trăim
într-o așa realitate specială.

267
00:15:21,400 --> 00:15:27,807
Cît privește realitatea specială
a neantului, n-am mai sta de vorbă.

268
00:15:27,807 --> 00:15:32,359
Cred că trăind într-o realitate
generică și mediocră,

269
00:15:32,359 --> 00:15:34,445
cu părți bune și părți rele,

270
00:15:34,445 --> 00:15:38,267
în care putem mări părțile bune
și micșora părțile rele,

271
00:15:38,267 --> 00:15:41,177
am avea un fel de scop în viață.

272
00:15:41,177 --> 00:15:44,213
Universul e absurd,
dar ne putem alcătui un scop.

273
00:15:44,213 --> 00:15:45,710
E destul de bine.

274
00:15:45,710 --> 00:15:48,315
Iar mediocritatea generală a realității

275
00:15:48,315 --> 00:15:52,860
rezonează frumos cumva cu mediocritatea
pe care o simțim toți în miezul ființei.

276
00:15:52,860 --> 00:15:54,296
Știu că o simțiți.

277
00:15:54,296 --> 00:15:59,230
Știu că sînteți toți speciali, și totuși
pe undeva sînteți mediocri în secret. Nu?

278
00:15:59,230 --> 00:16:00,708
(Rîsete) (Aplauze)

279
00:16:00,708 --> 00:16:06,660
Ați putea spune că enigma existenței
e doar o joacă de-a misterele.

280
00:16:06,660 --> 00:16:10,345
Nu vă uimește existența universului.

281
00:16:10,345 --> 00:16:12,170
Și nici nu sînteți singuri.

282
00:16:12,170 --> 00:16:14,156
Bertrand Russell spunea așa:

283
00:16:14,156 --> 00:16:18,041
„Aș zice că universul există
pur și simplu, și cu asta basta.”

284
00:16:18,041 --> 00:16:19,442
Un fapt crud.

285
00:16:19,442 --> 00:16:22,276
Iar profesorul meu de la Columbia,
Sidney Morgenbesser,

286
00:16:22,276 --> 00:16:23,845
mare mucalit filozofic,

287
00:16:23,845 --> 00:16:25,072
cînd l-am întrebat

288
00:16:25,072 --> 00:16:28,098
„Domnule profesor,
de ce există ceva în loc de nimic?”

289
00:16:28,098 --> 00:16:32,218
mi-a răspuns: „Păi și dacă nu era nimic
tu tot nemulțumit ai fi.”

290
00:16:32,218 --> 00:16:35,993
(Rîsete)

291
00:16:35,993 --> 00:16:38,415
Deci nu vă uimește. Nu-mi pasă.

292
00:16:38,415 --> 00:16:43,598
Dar vă voi spune ceva, la final,
și vă garantez că vă va uimi.

293
00:16:43,598 --> 00:16:48,553
Pentru că i-a uimit pe toți oamenii
sclipitori pe care i-am întîlnit la TED

294
00:16:48,553 --> 00:16:49,760
cînd le-am spus.

295
00:16:49,760 --> 00:16:55,302
Și anume: eu n-am avut niciodată
în viața mea un telefon mobil.

296
00:16:55,302 --> 00:16:57,179
Mulțumesc.

297
00:16:57,179 --> 00:17:01,179
(Rîsete) (Aplauze)