Acestea sunt conferințele voastre,
și cred că sunteți îndreptățiți să aflați câte ceva acum, în această perioadă de tranziție,
despre acest tip care se va ocupa de ele în numele vostru.
Așa că o să-mi aduc un scaun.
La TED, în urmă cu doi ani, cred --
am ajuns la următoarea concluzie --
cred că am fost victima unei curioase auto-amăgiri.
Bănuiesc că am crezut inconștient
în acea vreme că eram un soi de erou al lumii afacerilor.
Aveam această companie în care mi-am investit 15 ani s-o clădesc. Se numea Future.
Era o companie de publishing.
Se listase recent la bursă,
și piața a spus că, se pare, valorează două miliarde de dolari,
un număr pe care nu pot să spun că-l înțelegeam.
O revistă pe care o lansasem recent, numită Business 2.0,
era mai groasă ca o carte de telefoane,
ocupată să pompeze aer fierbinte în bubble --
(Râsete)
-- și mai eram proprietarul a 40% dintr-o afacere pe internet
care urma să fie listată și să valoreze, fără îndoială, alte câteva miliarde.
Și toate acestea au pornit din nimic.
Cu 15 ani înainte eram un ziarist din domeniul științific de care lumea râdea
când spuneam "chiar mi-ar place să lansez propria mea revistă de informatică".
Și 15 ani mai târziu aveam... aveam 100
Și 2000 de persoane angajate -- erau niște vremuri atât de solicitante.
Era în februarie 2000 atunci.
M-am gândit la graficul vieții mele profesionale
care semăna puțin cu graficul legii lui Moore --
tot timpul urcând în sus în partea dreaptă și continuând așa la nesfârșit.
Adică, așa trebuia. Corect? Urma să am o surpriză pe cinste.
Compania de internet, numită - culmea ironiei - Snowball (bulgăre de zăpadă)
a fost ultima companie web din zona consumer care s-a listat
cu doar o lună înainte ca NASDAQ să se prăbușească și am trăit o perioadă de 18 luni de iad.
Am văzut -- am contemplat cum tot ce construisem se sfărâma.
Și părea că totul urma să se sfârșească
și că cei 15 ani de muncă au fost în zadar.
Aveam inima strânsă.
Prima companie mi-a luat opt ani de sânge, sudoare și lacrimi pentru a ajunge la 350 de angajați --
un lucru de care eram foarte mândru în afaceri.
Februarie 2001. Într-o singură zi am concediat 350 de oameni,
și până ce carnagiul s-a încheiat 1000 de oameni și-au pierdut slujbele în --
în companiile mele. Îmi era greață.
Am privit cum propria mea avere se prăbușea
cu pierderi în jur de un milion de dolari pe zi, în fiecare zi, timp de 18 luni.
Și, mai rău decât atât, cu mult mai rău decât atât,
autostima mea se evapora.
Simțeam că port pe frunte un afiș mare pe care scria: " RATAT."
(Râsete)
Și cred că ceea ce-mi repugnă mai mult ca orice, privind în urmă,
e cum naiba am lăsat fericirea personală
să fie atât de strâns legată de afaceri?
Ei, până la urmă am reușit să salvăm Future și Snowball
dar eram, în acel punct, gata să merg mai departe,
și ca să nu mai lungesc povestea, este aici (la TED) unde am ajuns.
Și motivul care mă face să vă spun povestea asta este credința, bazată pe multe conversații,
că multe persoane din această sală au trecut prin același gen de situație--
un rollercoaster emoțional -- în ultimii ani.
Acesta a fost o mare, mare perioadă de tranziție,
și cred că aceste conferințe pot juca un rol important pentru noi toți
în a ne conduce la etapa următoare, către orice va fi urmând.
Tema pentru anul viitor este renașterea.
A fost aici la TED, acum doi ani
unde Richard cu mine am ajuns la o înțelegere privind viitorul TED.
Și cam în aceeași perioadă, probabil parțial din cauza asta,
am început să fac ceva ce uitasem până atunci în orientarea mea către afaceri:
Am început să citesc din nou.
Și am descoperit că în vreme ce eu eram ocupat să jonglez cu afacerile,
s-a petrecut această incredibilă revoluție în atât de multe zone de interes --
de la cosmologie la psihologie, la psihologie evoluționistă, la antropologie,
la -- știți voi, toate aceste lucruri care s-au schimbat.
Și modul în care ne gândim la noi ca specie,
și la noi ca planetă s-a schimbat atât de mult și a fost incredibil de captivant.
Și ceea ce a fost și mai tulburător,
și cred că Richard Wurman l-a descoperit cu cel puțin 20 de ani înaintea mea,
a fost că toate acestea sunt interconectate.
Sunt interconectate. Toate se îmbină una în alta.
Vorbim mult despre asta,
și m-am gândit să încerc să dau un exemplu în această privință, un singur exemplu.
Doamnei de Gaulle, soția președintelui francez,
i-a fost adresată o întrebare celebră la un moment dat. "Ce vă doriți cel mai mult?"
Și a răspuns "un penis".
Și dacă stai să te gândești, e cât se poate de adevărat.
Ceea ce ne dorim noi toți cel mai mult e un penis.
Sau, știți, "happiness", cum spunem în engleză.(joc de cuvinte între "a penis"pronunțat " ă pinis" și identica pronunție greșită a cuvântului "happiness"/fericire).
(Râsete)
Și ceva -- chiar, succes cu asta în cabina traducătorului în japoneză.
(Râsete)
(Aplauze)
Dar ceva atât de basic ca și fericirea,
care cu 20 de ani în urmă ar fi fost doar un subiect de discuție
în biserică sau moschee sau sinagogă,
rezultă că acum suscită zeci de întrebări în stilul TED
pe care le poți pune și care sunt cu adevărat interesante.
Poți întreba ce anume o determină din punct de vedere biochimic;
neuroștiința, serotonina, toate acele lucruri.
Poți întreba care-i sunt cauzele psihologice?
Apare natural? Se face?, Sunt circumstanțele actuale?
Se pare că cercetările făcute pe acest subiect sunt absolut surprinzătoare.
O poți vedea ca o problemă de computație, una care ține de inteligența artificială.
De ce -- ai nevoie să inoculezi
un soi de parametru al fericirii într-un creier de calculator pentru a-l face să funcționeze cum trebuie?
O poți vedea în termeni de geopolitică
și să spui, din ce cauză un miliard de oameni de pe această planetă
sunt atât de nevoiași încât nu au nici o posibilitate de a atinge fericirea,
și în vreme ce aproape tot restul lor,
indiferent de câți bani au, că sunt doi dolari pe zi sau altă sumă,
sunt în medie aproape la fel de fericiți?
Sau o poți vedea drept o chestiune ce ține de psihologia evoluționistă.
De ce...-- oare au inventat asta genele noastre ca un soi de trampă
pentru a ne face să ne comportăm în anumite feluri? Creierul furnicii, parazitat,
pentru a ne face să ne comportăm de o anumită formă ca genele noastre să se propage?
Suntem oare victimele unei amăgiri în masă?
Și așa mai departe.
Pentru a înțelege ceva atât de important pentru noi ca fericirea,
trebuie să urmărești atât de multe direcții separate,
și în nici un loc nu am descoperit, altul decât TED
unde să poți pune atât de multe întrebări, în atât de multe direcții.
Și astfel, e ceva profund de care vorbește și Richard:
pentru a înțelege orice, trebuie să-i înțelegi mici părți componente.
O mică parte din tot ceea ce o înconjoară.
Astfel, treptat, în aceste trei zile,
începi prin a încerca să-ți dai seama
de ce asculți toate aceste lucruri irelevante?
Iar la sfârșitul unor patru zile,
creierul îți vibrează și te simți încărcat de energie, viu și stârnit,
totul datorită faptului că aceste bucățele au fost puse laolaltă.
E o experiență totală a creierului, urmează să facem asta --
este echivalentul mental al unui masaj corporal complet.
(Râsete)
Fiecare organ mental este atins. Chiar este.
Destul cu teoria, Chris! Spune-ne ce urmează să faci până la urmă, OK?
Așa că o să vă spun. Iată care e viziunea pentru TED.
Numărul unu: nu o să fac nimic. Lucrul ăsta nu e stricat așa că n-o să încerc să-l repar.
Jeff Bezos a fost draguț să-mi spună
"Chris, TED e cu adevărat o conferință pe cinste.
Va trebui s-o dai în bară rău de tot ca s-o strici".
(Râsete)
Așa că mi-am luat titlul de custode TED pe motivul că-
și vă promit chiar aici și acum-
că nu se vor altera valorile de bază care fac din TED ceva special.
Adevărul, curiozitatea, diversitatea, nu vânzări, nu bla-bla corporativ,
nu oportunism, nu platforme.
Doar urmărirea interesului, oriunde s-ar afla el,
de-a lungul disciplinelor care sunt reprezentate aici.
Asta nu se va schimba în nici un fel.
Numărul doi: voi aduce laolaltă
un număr incredibil de vorbitori pentru anul viitor.
Scala de timp cu care lucrează TED e absolut fantastică
mai ales după ce vii dintr-o afacere cu reviste și cu termene-limită lunare.
Ai un an la dispoziție pentru asta și deja,
așa cum sper să vă arăt puțin mai târziu,
sunt cam 25 de vorbitori grozavi cu care am aranjat pentru anul viitor.
Și primesc un ajutor fantastic din partea comunității --
e o comunitate așa de grozavă și împreună, contactele noastre
ajung la toată lumea care e interesată, din țară, dacă nu din întreaga planetă.
E adevărat.
Numărul trei: vreau, dacă pot, să găsesc o cale
de a extinde puțin experiența TED de-a lungul anului.
Și unul dintre mijloacele cheie prin care vom face asta e să introducem un club de lectură.
Cărțile, de o anumită formă, m-au salvat în ultimii ani,
iar ăsta e un dar pe care vreau să-l transmit mai departe,
așa că atunci când semnați pentru TED 2003, la fiecare șase săptămâni veți primi un pachet
cu o carte sau două și motivul pentru care au legătură cu TED.
Ar putea fi foarte bine scrise de vorbitori TED.
și astfel putem continua conversația pe parcursul anului
și să ne întoarcem anul următor pentru a trăi aceeași călătorie emoțională și intelectuală.
Cred că va fi grozav.
Și apoi, în al patrulea rând, vreau să menționez Fundația Sapling,
care este noul proprietar al TED.
Că Sapling e proprietarul înseamnă că toate câștigurile TED
vor fi destinate cauzelor susținute de Sapling.
Și, mai important, cred că ideile ce sunt prezentate și puse în practică aici,
sunt idei pe care fundația le poate folosi datorită fantasticei sinergii.
Deja, doar în ultimele zile,
am avut atât de mulți oameni vorbind despre lucrurile la care țin,
de care sunt pasionați, care pot face o diferență în lume,
și ideea de a putea aduna acest grup --
câteva din cauzele în care credem,
banii pe care această conferință îi poate aduna și ideile --
Chiar cred că această combinație, cu timpul, va marca o diferență.
Sunt foarte emoționat în legătură cu asta.
De fapt, nu cred, în general, că am fost vreodată la fel de pasionat de ceva în viața mea.
M-am implicat în pentru o bună perioadă de timp
și aș fi teribil de onorat și mișcat
dacă veți veni în această călătorie împreună cu mine.