Hefaistos, zeul tehnologiei, lucra asiduu
la cea mea ingenioasă invenție a sa.

El crea un nou sistem de apărare
pentru regele Minos,

care dorea mai puțini intruși
în regatul său de pe insula Creta.

Dar gardienii muritori și armele obișnuite
nu erau de ajuns,

așa că zeul vizionar a inventat
un apărător nou, invincibil.

În flăcările forjei sale,

Hefaistos și-a modelat invenția
în forma unui om uriaș.

Făcut din bronz strălucitor, 
înzestrat cu putere supraumană

și alimentat de ichor,
fluidul care dă viață zeilor,

acest automat era total diferit
de tot ce Hefaistos mai făurise.

Zeul și-a numit creația Talos:
cel dintâi robot.

De trei ori pe zi, gardianul din bronz
dădea ocol insulei,

căutând intruși.

Când observa corăbii 
aproprindu-se de coastă,

acesta arunca bolovani imenși
în calea lor.

Dacă ajungea vreun supraviețuitor la mal,

acesta își încingea corpul din metal 
și spulbera victimele pe pieptul său.

Talos trebuia să-și îndeplinească
sarcinile zi după zi, fără variații.

Dar în ciuda comportamentului său robotic,

avea o viață interioară pe care victimele
sale nu și-ar fi putut-o imagina.

Iar curând,

uriașul a întâlnit o corabie de invadatori
care îl va pune la încercare.

Echipajul epuizat, format din Jason,
Medea și Argonauții,

se întorcea din misiunea greu câștigată
de a recupera Lâna de Aur.

Aventura lor luase
multe întorsături întunecate

și marinarii obosiți voiau cu disperare
să se odihnească într-un port sigur.

Auziseră poveștile despre colosul
invincibil de bronz din Creta

și s-au îndreptat către un golf ferit.

Dar înainte să poată arunca ancora,
Talon i-a zărit.

În timp ce argonauții tremurau de frică
la apropierea mărețului robot,

vrăjitoarea Medeea a observat 
un șurub strălucitor pe glezna robotului

și a născocit un plan inteligent.

Medeea i-a propus lui Talos un târg:

ea a susținut că poate să-l facă
pe Talos nemuritor.

în schimbul șurubului.

Promisiunea lui Medeea
l-a impresionat puternic.

Necunoscându-și propria natură mecanică

și destul de uman încât să-și dorească
viață eternă, Talos a fost de acord.

În timp ce Medeea mormăia incantații,
Jason a scos șurubul.

Așa cum și-a închipuit Medeea, șurubul era
un punct slab al invenției lui Hefaistos.

Ichorul s-a scurs afară ca plumbul topit,
lăsându-l pe Talos fără sursa de putere.

Robotul s-a prăbușit
cu un zgomot asurzitor,

iar argonauții au putut să meargă acasă.

Această poveste, prima dată consemnată
în anul 700 î.Hr.

iscă unele neliniștiri familiare
privind inteligența articială

și chiar oferă o schiță antică
pentru domeniul science fiction.

Dar conform istoricilor,
roboții antici erau mai mult decât un mit.

În secolul 4 î.Hr.,

inginerii greci au început să construiască
roboți adevărați

incluzând servitori robotici
și modele zburătoare de păsari.

Niciuna dintre creații nu era
la fel de renumită ca Talos,

care a apărut pe monede grecești, vaze, 
tablouri, fresce publice

și în spectacole de teatru.

Chiar și acum 2.500 de ani,

grecii deja începuseră să investigheze
legătura nesigură

dintre om și mașină.

Și precum multe mituri moderne
despre inteligența artificială,

povestea lui Talos este
atât despre inima sa robotică,

cât și despre creierul său.

Ilustrând căderea lui Talos pe o vază 
din secolul 15 î.Hr.,

un pictor a surprins disperarea 
robotului muribund

cu o lacrimă curgând pe obrazul său
din bronz.