Chris Anderson:
Elon, care a fost visul nebun
care te-a convins să înfrunți
industria auto construind
o mașină 100% electrică?
Elon Musk: Era pe vremea studenției.
Analizam problemele
ce vor afecta cel mai probabil
viitorul lumii, al umanității.
Cred că-i extrem de important să avem
transport și energie sustenabile.
Sustenabilitatea globală a energiei
e cea mai mare problemă
ce trebuie rezolvată în acest secol,
independent de problemele de mediu.
De fapt, chiar dacă producerea de CO2
ar fi bună pentru mediu,
dat fiind că hidrocarburile
se vor termina,
trebuie să găsim modalități sustenabile
de operare.
CA: Majoritatea electricității din America
provine din arderea
combustibililor fosili.
Cum poate o mașină alimentată electric
rezolva problema?
EM: Exact. Răspunsul are două aspecte.
Chiar dacă luăm același combustibil-sursă
și producem energie într-o centrală,
folosind curentul
pentru mașinile electrice, e mai bine.
De exemplu gazele naturale,
cea mai răspândită sursă de hidrocarburi
pentru combustibili.
Dacă se ard într-o turbină de gaz
General Electric modernă,
randamentul e circa 60%.
Dacă același combustibil e folosit
de o mașină cu combustie internă,
randamentul e de circa 20%.
Explicația e că într-o centrală
se pot folosi capacități mult mai mari,
voluminoase,
iar căldura rezultată
poate fi folosită la turbina pe aburi,
generându-se o sursă de curent secundară.
Prin urmare, chiar ținând cont
de pierderile de transmisie,
folosind același combustibil-sursă,
ieși cel puțin de două ori mai bine
dacă încarci o mașină electrică
de la o centrală electrică.
CA: Scara mare a procesului
crește eficiența.
EM: Da.
A doua e că oricum trebuie să avem
mijloace sustenabile
de generare a energiei electrice.
Deoarece trebuie să rezolvăm problema
generării sustenabile de electricitate,
e logic să avem mașini electrice
ca modalitate de transport.
CA: Avem niște clipuri video
cu linia de asamblarea Tesla.
Putem să dăm drumul la primul video?
Ce inovații există pentru procesul
de fabricație al vehiculului?
EM: Pentru a accelera realizarea
transportului electric,
ar trebui să spun că
toate modalitățile de transport
vor fi pe deplin electrice,
cu excepția ironică a rachetelor.
(Râsete)
Nu putem ocoli a treia lege a lui Newton.
Întrebarea e: cum să accelerăm
implementarea transportului electric?
În cazul mașinilor, trebuie produsă
o mașină foarte eficientă,
însemnând una extrem de ușoară.
Aceasta e singura mașină
făcută complet din aluminiu
din America de Nord.
De fapt am folosit tehnici
de design din domeniul rachetelor
pentru a face mașina ușoară
în ciuda unor baterii foarte mari.
Are și cel mai scăzut coeficient
aerodinamic de rezistență
dintre mașinile de aceste dimensiuni.
Deci consumul e foarte scăzut,
are și cea mai avansată baterie,
ceea ce-i oferă o autonomie competitivă
de ordinul a 400 km.
CA: Bateria e foarte grea,
dar zici că per total iese bine –
corpul ușor și bateriile grele
pot da un randament spectaculos.
EM: Exact.
Restul trebuie să fie foarte ușor
pentru a compensa greutatea bateriei.
E necesar un coeficient aerodinamic bun
pentru autonomie ridicată.
De fapt, posesorii de Model S
se întrec între ei pentru a obține
cea mai îndelungată autonomie
Cred că cineva a parcurs recent 670 km
cu o singură încărcare.
CA: Bruno Bowden e aici, el a făcut asta,
a doborât recordul mondial.
EM: Felicitări!
CA: Asta e vestea bună.
Vestea proastă e că pentru a face asta
a mers constant cu 30 km/h
și a fost tras pe dreapta de poliție.
(Râsete)
EM: Poți conduce –
la o viteză de 100 km/h,
în condiții normale,
o autonomie de 400 km e rezonabilă.
CA: Să-i rulăm al doilea clip
cu Tesla în acțiune pe gheață.
Apropo, nu-i doar o remarcă ironică
în New York Times.
Ce te surprinde cel mai mult în experiența
conducerii acestei mașini?
EM: Mașina electrică
are un răspuns incredibil.
Am vrut ca șoferul să simtă
că mintea îi este contopită cu mașina,
că e una cu mașina,
că accelerează și ia curbe în mod natural
ca și cum ar avea
senzații extrasenzoriale.
E posibil cu o mașină electrică
datorită răspunsului bun.
Cu o mașină pe benzină
acest lucru nu e posibil.
Cred că e o diferență majoră
pe care șoferul o poate experimenta
doar făcând o cursă-test.
CA: E o mașină frumoasă dar scumpă.
Există vreun plan
să devină un vehicul de masă?
EM: Da. Scopul companiei Tesla
a fost de la început format din trei pași.
Primul model a fost un vehicul
scump cu volum mic,
al doilea, unul de preț și volum mediu,
iar al treilea unul de preț scăzut
și de volum mare.
Suntem la pasul doi.
Roadster-ul era o mașină de sport
de 100.000 USD.
Apoi a apărut Model S pornind
de la 50.000 USD.
Iar modelul de generația a treia,
lansat, sperăm, în trei-patru ani,
va costa 30.000 USD.
Când apare o tehnologie nouă,
în general e nevoie
de trei versiuni diferite
pentru a deveni un produs
accesibil pentru mase.
Cred că facem progrese în această direcție
și sunt convins că vom ajunge acolo.
CA: Dacă faci o navetă scurtă,
poți merge dus-întors
și s-o reîncarci acasă.
Nu există o rețea națională dezvoltată
de stații de încărcare rapidă.
Crezi că se va realiza cu-adevărat
sau doar pe câteva rute principale?
EM: De fapt, există mult mai multe
stații de încărcare
decât ai putea crede
și la Tesla am dezvoltat
tehnologia Supercharging
pe care o oferim gratis, pentru totdeauna,
la achiziționarea unui Model S.
E ceva ce poate mulți nu știu.
La ora actuală,
California și Nevada sunt acoperite,
la fel și partea de coastă estică
de la Boston și D.C.
La sfârșitul acestui an,
se va putea conduce
de la L.A. la New York
prin rețeaua Supercharger
ce încarcă de cinci ori mai repede
decât orice altceva.
În principiu trebuie să existe un raport
între timpul de conducere și oprire
de circa șase, șapte la unu.
După trei ore de condus,
faci o pauză de 20-30 de minute
pentru că, în mod normal, așa se întâmplă.
Dacă pornești la 9 a.m.
pe la prânz te oprești să mănânci ceva,
te odihnești, bei o cafea
și-ți continui drumul.
CA: Deci sugerați să oprească
o oră ca să încarce mașina complet.
Nu vă așteptați să puteți
pleca în 10 minute.
Stați o oră, dar vestea bună
e că veți ajuta planeta
și apropo, curentul e gratis,
nu costă nimic.
EM: De fapt, propunem consumatorilor
să se oprească 20-30 de minute,
nu pentru o oră.
E mai bine să conduci 250-270 km
și să te oprești jumătate de oră,
după care să continui.
E ritmul natural al condusului.
CA: Bine. E una din laturile activității
tale din domeniul energiei.
Lucrezi pentru compania solară SolarCity.
Ce este neobișnuit în asta?
EM: După cum am menționat,
deoarece trebuie să avem o producție
de electricitate sustenabilă,
la fel și consumul,
sunt convins că mijlocul primar
de generare de curent
va fi energia solară.
De fapt, e o fuziune indirectă.
Avem pe cer această centrală de fuziune
gigantică, Soarele,
și trebuie doar să luăm o mică parte
din această energie
pentru nevoile civilizației umane.
Ceea ce știu majoritatea oamenilor,
dar nu-și dau seama,
e că lumea e aproape în întregime
alimentată solar.
Dacă n-ar fi soarele,
am fi o minge de gheață
la trei grade Kelvin,
Soarele alimentează întregul sistem
de precipitații.
Întregul ecosistem terestru
e alimentat solar.
CA: Dar într-un litru de benzină
există mii de ani de energie solară
comprimată într-un volum mic.
Deci va fi greu să faci
energia solară competitivă,
să concureze, de exemplu,
cu gazele naturale sau gazele de șist.
Cum vei face o afacere din asta?
EM: Sunt convins că energia solară
va bate totul, inclusiv gazele naturale.
CA: Cum?
(Aplauze)
EM: De fapt, e o necesitate.
Dacă nu se va întâmpla asta
vom avea o mare problemă.
CA: Dar nu vindeți panourile solare.
Cum procedați?
EM: Nu, le vindem. Se poate cumpăra
un sistem de panouri solare
sau se poate lua în leasing.
Majoritatea optează pentru leasing.
În cazul energiei solare
nu trebuie stocat nimic
și nu există costuri operaționale,
deci, odată făcută instalația, e acolo.
Funcționează decenii, probabil un secol.
Deci e importantă reducerea costurilor
instalării inițiale
și apoi reducerea costurilor de finanțare.
Aceștia sunt cei doi factori
ce determină costul energiei solare.
Am făcut progrese uriașe în acest sens,
de aceea sunt convins
că vom bate gazele naturale.
CA: Deci, propunerea ta către consumatori
e să nu plătească atât de mult în avans.
EM: Nimic.
CA: Zero avans.
Vă vom instala panourile pe acoperiș.
Veți plăti apoi... Pe câți ani se face
de obicei leasingul?
EM: De obicei, pe 20 de ani,
dar perioada, după cum ai sugerat,
este flexibilă.
Nu investești nimic în avans,
iar factura la electricitate scade.
E o afacere bună.
CA: Pare a fi un câștig pentru consumator.
Niciun risc, plătești lunar
mai puțin decât plăteai.
Atunci, pentru voi visul e...
Adică, cine e proprietarul pe termen lung
al electricității produse de panouri?
Ce câștig aveți voi, compania?
EM: În principiu,
SolarCity primește o sumă de bani
de la, să zicem, o companie sau o bancă,
Google e unul din principalii
noștri parteneri.
Capitalul investit de ei se va returna.
Cu acest capital SolarCity cumpără
și instalează panourile pe acoperiș
și apoi taxează persoana sau firma
cu o sumă lunară de leasing,
sumă mai mică decât factura de energie.
CA: Dar voi beneficiați pe termen lung
de această energie.
Cumva se realizează un mod nou
de utilitate publică de distribuție.
EM: Exact.
Devine o gigantică rețea publică
de distribuție.
Cred că e lucru bun
pentru că serviciile publice de energie
au deținut monopol,
iar oamenii nu aveau de ales.
E pentru prima dată
când există competiție în acest monopol,
serviciile publice erau doar ale celor
care dețineau liniile de distribuție,
dar acum sunt pe acoperiș.
Eu zic că e foarte stimulator
pentru locatari și firme.
CA: Și chiar prefigurezi un viitor în care
majoritatea electricității din America,
în 10-20 de ani sau în timpul vieții tale,
să fie generată de energia solară?
EM: Cred cu tărie că energia solară va fi
cel puțin o pluralitate pentru energie
și cel mai probabil cea mai răspândită.
Zic că va fi o pluralitate
în mai puțin de 20 de ani.
Am pariat cu cineva...
CA: Definiția pluralității?
EM: Energia solară să fie majoritară.
CA: Aha. Și cu cine ai pariat?
EM: Cu un prieten care va rămâne anonim.
(Râsete)
CA: Rămâne între noi.
(Râsete)
EM: Am făcut acest pariu, cred,
acum doi, trei ani,
deci, în circa 18 ani,
cred că vom aveam mai multă
energie solară decât din orice altă sursă.
CA: Bine, să ne întoarcem la un alt pariu
făcut cu tine însuți,
un pariu cam nebunesc.
Ai făcut ceva bani din vânzarea PayPal.
Te-ai hotărât să faci o companie
pentru cucerirea spațiului cosmic.
De ce să faci una ca asta?
(Râsete)
EM: Am fost frecvent întrebat.
Oamenii ziceau:
„Ai auzit bancul cu tipul care a făcut
o mică avere din industria aeronautică?”
Iar poanta e: „A început cu o avere mare”.
(Râsete)
Iar eu le răspundeam:
„Încerc să găsesc cea mai rapidă metodă
să transform o avere mare într-una mică”.
Și se uită parcă zicându-și:
„Vorbește serios?”
(Râsete)
CA: Și, ciudat, vorbeai serios.
Ce s-a întâmplat?
EM: A fost la limită.
Aproape că n-a ieșit cum trebuia.
Am fost foarte aproape de faliment,
dar am reușit să trecem
peste acel punct din 2008.
Scopul companiei SpaceX
e de a avansa tehnologia rachetelor,
în special de a rezolva o problemă
pe care o consider vitală
pentru ca umanitatea să devină
o civilizație care călătorește în spațiu,
adică o rachetă reutilizabilă
în mod rapid și total.
CA: Va deveni umanitatea o civilizație
care călătorește în spațiu?
Acesta e visul tău de la o vârstă fragedă?
Ai visat despre Marte și mai departe?
EM: Am construit rachete când eram copil,
dar nu credeam că mă voi implica în asta.
A fost mai mult o viziune
despre ce ar trebui să se întâmple
ca să avem un viitor
captivant și înălțător?
Și cred că e o diferență fundamentală,
dacă privim în viitor,
între o umanitate
ce poate călători în spațiu,
poate explora stelele,
e pe mai multe planete,
ceea ce cred că este fascinant,
comparativ cu una în care suntem legați
de Pământ pentru totdeauna,
până la o eventuală extincție.
CA: Ai reușit să reduci prețul
de construcție al rachetei
cu 75%, depinzând cum calculezi.
Cum ai făcut asta?
NASA face asta de ani de zile.
Cum ai reușit asta?
EM: Prin îmbunătățirea semnificativă
a tehnologiei structurii mecanice,
a motoarelor,
a echipamentului electronic
și a operației de lansare.
E o listă lungă de inovații
cu care am venit,
listă care e puțin cam dificil
de comunicat aici, dar...
CA: Și nu în ultimul rând
pentru că ați putea fi copiați, nu?
Nu ați patentat încă, e foarte interesant.
EM: Nu, nu patentăm.
CA: Nu patentați pentru că ziceți
că e mai periculos să patentați
decât să nu o faceți.
EM: Deoarece competitorii noștri
principali sunt alte state
siguranța acestor patente e discutabilă.
(Râsete)
CA: Foarte interesant.
(Aplauze)
Dar marea inovație urmează.
La asta lucrați acum.
Spune-ne ceva despre asta.
EM: Da, deci mare a inovație...
CA: De fapt, hai să dăm drumul la video
și poți să ne explici ce se întâmplă.
EM: Absolut.
Problema actuală cu rachetele
e că sunt nerecuperabile.
Toate rachetele curente sunt așa.
Naveta spațială a fost o încercare
de rachetă reutilizabilă,
dar chiar și rezervorul principal
era aruncat de fiecare dată,
iar părțile reutilizabile necesitau
o muncă de recondiționare
de 9 luni a unei echipe
de 10.000 de persoane.
Naveta spațială a ajuns să coste
un miliard de dolari pentru fiecare zbor.
Sigur că treburile nu au mers prea bine...
CA: Ce s-a întâmplat acolo?
A aterizat ceva?
EM: Da. E important ca părțile rachetei
să poată reveni la punctul de lansare
și să poată fi relansate
într-un interval de câteva ore.
CA: Uau. Rachete reutilizabile.
EM: Da.
(Aplauze)
Ceea ce nu știu mulți
privitor la combustibilul propulsor,
e că are un cost foarte redus,
a ca pentru un avion cu reacție.
Combustibilul e 0.3%
din costul total al rachetei.
Se poate atinge
o îmbunătățire de circa 100 de ori
a costului zborului în spațiu,
prin refolosirea eficientă a rachetei.
De aceea e atât de important.
Orice mijloc de transport utilizat:
avion, tren, automobil,
bicicletă, cal, e reutilizabil,
dar nu și rachetele.
Deci trebuie rezolvată această
problemă pentru a călători în spațiu.
CA: M-ai întrebat mai devreme
cât ar fi de popular să călătorim
pe vase de croazieră,
dacă vasele ar trebui arse
după fiecare croazieră.
EM: Unele ar fi cu siguranță
foarte problematice.
(Râsete)
CA: Cu siguranță ar fi mai scumpe.
Deci asta e o tehnologie radicală
care face loc visului tău
de a lua umanitatea,
la un moment dat, spre Marte în masă.
Ai vrea să vezi o colonie pe Marte.
EM: Da, exact.
SpaceX sau o combinație de companii
și guverne trebuie să facă pași
în direcția unei vieți multi-planetare,
stabilirii unei baze pe o altă planetă,
pe Marte fiind singura opțiune realistă,
și apoi a dezvoltării acestei baze
până ajungem într-adevăr
o specie multi-planetară.
CA: Deci, cum vei folosi ideea
reutilizării rachetelor?
Am văzut doar un video de simulare.
În ce stadiu sunteți?
EM: Recent am făcut un pas mare înainte
cu ceea ce numim Grasshopper Test Project,
prin care testăm partea
de aterizare verticală,
partea finală a zborului
care e destul de dificilă.
Am obținut unele rezultate bune.
CA: Le putem vedea?
EM: Da.
Ca să sugerăm raportul
am îmbrăcat un cowboy ca pe Johnny Cash
și am fixat manechinul în rachetă.
(Râsete)
CA: Bine, să vedem clipul
pentru că e uluitor,
dacă stai să te gândești.
N-ați mai văzut așa ceva.
Racheta e lansată și apoi...
EM: Da, această rachetă e cam de mărimea
unei clădiri cu 12 etaje.
(Lansarea rachetei)
Acum plutește la 40 de metri,
ajustându-și constant
unghiul, gradul abaterii
motorului principal
și menținându-și plutirea cu propulsoare
pe gaz de cărbune.
(Aplauze)
CA: Elon, cum ai reușit toate astea?
Aceste proiecte – Paypal, SolarCity,
Tesla, SpaceX,
sunt spectaculos de diferite,
proiecte de proporții atât de ambițioase.
Cum poate fi un om
atât de inovativ?
Ce-i cu tine?
EM: De fapt, nu știu.
Nu am un răspuns satisfăcător.
Muncesc mult, adică chiar mult.
CA: Am eu o teorie.
EM: OK. Bine.
CA: Teoria mea e că ai abilitatea
de a construi un sistem de gândire
ce reunește design-ul,
tehnologia și afacerile,
ca şi cum TED ar fi fost TBD,
design, tehnologie și business,
într-un singur pachet,
să le sintetizezi cum puțini reușesc și –
elementul cheie –
ești al naibii de încrezător
în acest pachet compact,
încât îți asumi riscuri nebunești.
Îți investești toată averea în asta și
se pare că ai reușit de mai multe ori.
Aproape nimeni nu poate face așa ceva.
Putem avea ceva
din această rețetă secretă?
O putem aplica în sistemul educațional?
Se poate învăța de la tine?
E cu totul extraordinar ce ai făcut.
EM: Mulțumesc. Vă mulțumesc.
Cred că un model bun al gândirii e fizica.
Genul raționamentului
după primul principiu.
În general...
ce vreau să spun e că trebuie demontăm
totul până la adevărul de bază.
și să raționăm începând de acolo
și nu prin analogie.
Mai tot timpul trecem prin viață
raționând prin analogie,
ceea ce înseamnă, în esență,
copierea celorlalți, cu mici variații.
Și trebuie să facem asta,
altfel, psihic, n-am putea face față.
Dar când vrei să faci ceva nou,
trebuie să aplici abordarea fizicii.
Fizica prefigurează
cum să descoperim lucruri noi
contraintuitive,
cum ar fi mecanica cuantică.
E cu adevărat contraintuitiv.
Cred, deci, că e un lucru important.
Apoi trebuie să fii atent
la feedback-ul negativ
și să-l soliciți, mai ales de la prieteni.
Poate părea un sfat simplu,
dar aproape nimeni nu face asta,
cu toate că ajută incredibil de mult.
CA: Băieți și fete, studiați fizica!
Învățați de la acest om.
Elon Musk, mi-aș dori
să avem o zi întreagă.
Mulțumesc mult că ai venit la TED.
EM: Mulțumesc.
CA: A fost incredibil.
(Aplauze)
Uită-te la asta!
(Aplauze)
A fost fantastic.