Chris Anderson: Elon, care a fost visul nebun

care te-a făcut să înfrunți

industria auto construind o mașină 100% electrică?

Elon Musk: Era pe vremea studenției.

Analizam problemele
ce vor afecta cel mai probabil

viitorul lumii, al umanității.

Cred că-i extrem de important să avem

transport și energie sustenabile.

Sustenabilitatea globală a energiei

e cea mai mare problemă
ce trebuie rezolvată în acest secol,

independent de problemele de mediu.

De fapt, chiar dacă producerea de CO2
ar fi bună pentru mediu,

dat fiind că hidrocarburile se vor termina,

trebuie să găsim modalități sustenabile de operare.

CA: Majoritatea electricității din America

provine din arderea combustibililor fosili.

Cum poate o mașină alimentată electric 
rezolva problema?

EM: Exact. Răspunsul are două fațete.

Una, chiar dacă luăm același combustibil-sursă

și producem energie într-o centrală,

folosind curentul pentru mașinile electrice,
ieșim mai bine.

De exemplu gazele naturale,

cea mai răspândită sursă de hidrocarburi 
pentru combustibili.

Dacă se ard într-o turbină de gaz

General Electric modernă,

randamentul e circa 60%.

Dacă același combustibil se pune într-o mașină
cu motor de ardere internă,

randamentul e de circa 20%.

Explicația este că într-o centrală staționară

se pot folosi capacități mult mai mari,

voluminoase,

iar căldura rezultată

poate fi folosită la turbina pe aburi,

generându-se o sursă de curent secundară.

Prin urmare, chiar ținând cont 
de pierderile de transmisie,

folosind același combustibil-sursă,
ieși cel puțin de două ori mai bine

dacă încarci electric o mașină
de la o centrală electrică.

CA: Scara mare a procesului duce la randament.

EM: Da.

A doua este că oricum trebuie să avem
mijloace sustenabile

de generare a energiei electrice.

Dat fiind că trebuie să rezolvăm
generarea de electricitate sustenabil,

e logic că trebuie să avem mașini electrice

ca modalitate de transport.

CA: Avem aici niște videouri

cu asamblarea Tesla.

Putem să dăm drumul la primul video?

Ce inovații există la acest vehicul?

EM: Pentru a accelera realizarea
transportului electric,

ar trebui să spun că

toate modalitățile de transport vor fi
pe deplin electrice,

cu excepția rachetelor.

Nu putem ocoli a treia lege a lui Newton.

Întrebarea e: cum să accelerăm

realizarea transportului electric?

În cazul mașinilor, trebuie făcută

o mașină foarte eficientă,

înseamnând una extrem de ușoară.

Ce vedeți aici

e singurul model de mașină
făcut complet din aluminiu

din America de Nord.

De fapt, am aplicat tehnica 
de design a rachetelor

pentru a face mașina ușoară
în ciuda unor baterii foarte mari.

Are și cel mai scăzut coeficient 
aerodinamic de rezistență

dintre toate mașinile de aceste dimensiuni.

Deci consumul e foarte scăzut.

Are și cea mai avansată baterie de acumulatori

ceea ce-i dă o autonomie competitivă

de ordinul a 400 km.

CA: Bateria e foarte grea,

dar zici că per total iese bine –

corpul ușor și bateriile grele

pot da un randament spectaculos.

EM: Exact. Restul mașinii trebuie să fie foarte ușor

pentru a compensa greutatea bateriei.

E necesar un coeficient aerodinamic bun
pentru autonomie ridicată.

De fapt, posesorii de Model S

se întrec între ei

pentru a obține cea mai îndelungată autonomie.

Cred că cineva a parcurs recent 670 km
cu o singură încărcare.

CA: Bruno Bowden e aici, el a făcut asta,

a doborât recordul mondial. EM: Felicitări!

CA: Asta e vestea bună. Vestea proastă e că,

pentru a face asta, a trebuit
să meargă constant cu 30 km/h

și a fost tras pe dreapta de polițiști. (Râsete)

EM: Poți conduce –

la o viteză de 100 km/h,

în condiții normale,

o autonomie de 400 km e rezonabilă.

CA: Să-i dăm drumul la al doilea filmuleț

cu Tesla în acțiune pe gheață.

Apropo, nu-i doar o remarcă ironică
în New York Times.

Ce te surprinde cel mai mult în experiența

conducerii acestei mașini?

EM: Mașina electrică

are un răspuns incredibil.

Am vrut ca șoferul să simtă

că mintea îi este contopită cu mașina,

că e una cu mașina,

că accelerează și ia curbe în mod natural

ca și cum ar avea senzații extrasenzoriale.

Reușești cu mașina electrică datorită răspunsului bun.

Cu o mașină pe benzină, nu.

Cred că e o diferență majoră

pe care șoferul o poate experimenta
doar făcând o cursă-test.

CA: E o mașină frumoasă dar scumpă.

Există vreun plan

să devină un vehicul de masă?

EM: Da. Țelul lui Tesla e să fie

un proces în trei pași.

Primul model a fost un vehicul scump cu volum mic,

al doilea, unul de preț și volum mediu,

iar al treilea unul de preț scăzut și de volum mare.

Suntem la pasul doi.

Roadster era o mașină de sport la 100.000 USD.

Apoi a apărut Model S pornind
de la 50.000 USD.

Iar modelul de generația a treia,

lansat, sperăm, în trei-patru ani,

va costa 30.000 USD.

Când apare o tehnologie nouă,

în general e nevoie de trei versiuni majore

pentru a devini un produs de masă.

Cred că facem progrese în această direcție

și sunt convins că vom ajunge la asta.

CA: Acum, dacă faci o navetă scurtă,

poți merge dus-întors
și s-o reîncarci acasă.

Nu există o rețea națională dezvoltată
de stații de încărcare rapidă.

Crezi că se va realiza cu-adevărat

sau doar pe câteva rute principale?

EM: De fapt, există mai multe stații de încărcare

decât știe lumea

și la Tesla am realizat

tehnologia Supercharging

pe care o oferim gratis, pentru totdeauna,

la achiziționarea unui Model S.

E ceva ce poate mulți nu știu.

La ora actuală, California și Nevada sunt acoperite,

la fel și partea de coastă estică

de la Boston și D.C.

La sfârșitul acestui an,
se va putea conduce

de la L.A. la New York

prin rețeaua Supercharger

ce încarcă de cinci ori mai repede
decât orice altceva.

În principiu trebuie să existe un raport
între intervalul de condus și cel de oprire

de circa șase, șapte la unu.

După trei ore de condus,

faci o pauză de 20 - 30 de minute

pentru că, în mod normal, așa se întâmplă.

Dacă pornești la 9 a.m.

pe la prânz te oprești să mănânci ceva,

te odihnești, bei o cafea și-ți continui drumul.

CA: Deci sugerați consumatorilor să oprească 
o oră ca să încărce mașina complet.

Nu vă așteptați să scăpați în 10 minute.

Stați o oră, dar vestea bună e

că veți ajuta planeta

și apropo, curentul e gratis. Nu costă nimic.

EM: De fapt, propunem consumatorilor

să se oprească 20-30 de minute,
nu pentru o oră.

E mai bine să conduci 250 - 270 km

și să te oprești jumătate de oră,

după care să continui.

E ritmul natural al condusului.

CA: Bine. E una din laturile activității tale
din domeniul energiei.

Lucrezi pentru compania solară SolarCity.

Ce este neobișnuit în asta?

EM: După cum am menționat,

deoarece trebuie să avem o producție
de electricitate sustenabilă,

la fel și consumul,

sunt convins că mijlocul primar

de generare de curent va fi energia solară.

De fapt, e o fuziune indirectă.

Avem pe cer această centrală de fuziune
gigantică, Soarele,

și trebuie doar să luăm o mică parte
din această energie

pentru nevoile civilizației umane.

Ceea ce știu majoritatea oamenilor,
dar nu-și dau seama că știu

e că deja lumea e aproape în întregime
alimentată solar.

Dacă n-ar fi soarele, am fi o minge de gheață

la trei grade Kelvin,

Soarele alimentează întregul sistem de precipitații.

Întregul ecosistem terestru e alimentat solar.

CA: Dar într-un litru de benzină există

mii de ani de energie solară

comprimată într-un volum mic.

Deci e greu să aliniem acum cifrele
în favoarea energiei solare,

să le facem să concureze,
de pildă, cu gazele naturale,

gazele de șist. Cum vei face o afacere din asta?

EM: Sunt convins că energia solară

va bate totul, inclusiv gazele naturale.

(Aplauze) CA: Cum?

EM: De fapt, e o necesitate. Dacă nu se întâmplă,
avem o mare problemă.

CA: Dar dacă nu vindeți panourile solare,
ce faceți?

Ce faceți?

EM: Nu, le vindem. Se poate cumpăra
un sistem solar

sau se poate lua în leasing.

Majoritatea optează pentru leasing.

În cazul energiei solare

nu trebuie stocat nimic
și nu există costuri operaționale,

deci, odată făcută instalația, e acolo.

Funcționează decenii,
probabil un secol.

Deci e importantă reducerea costurilor

instalării inițiale

și apoi reducerea ratei.

Aceștia sunt cei doi factori
ce determină costul energiei solare.

Am făcut progrese uriașe în acest sens,

de aceea sunt convins că vom bate gazele naturale.

CA: Deci, propunerea ta către consumatori este

să nu plătească atât de mult în avans.

EM: Zero. CA: Zero avans.

Vă vom instala panourile pe acoperiș.

Veți plăti apoi... Pe câți ani se face
de obicei leasingul?

EM: De obicei, pe 20 de ani,

dar perioada, după cum ai sugerat,
este flexibilă.

Nu investești nimic în avans, iar factura scade.

E un târg bun.

CA: Pare a fi un câștig pentru consumator.

Niciun risc, plătești lunar mai puțin decât acum.

Atunci, pentru voi visul e...

Adică, cine e proprietarul pe termen lung
al electricității produse de panouri?

Ce câștig aveți voi, compania?

EM: În principiu,

SolarCity primește o sumă de la,

să zicem, o companie sau o bancă,

Google e unul din principalii noștri parteneri în asta.

Capitalul investit de ei se va returna.

Cu acest capital, SolarCity cumpără și instalează
panoul pe acoperiș

și apoi taxează persoana sau firma

cu o sumă lunară de leasing, sumă mai mică
decât factura de energie.

CA: Dar voi beneficiați pe termen lung
de această energie.

Cumva se realizează un tip nou
de utilitate publică de distribuție.

EM: Exact. Devine

o gigantică utilitate publică de distribuție.

Cred că e lucru bun pentru că utilitățile

au deținut monopol, 
oamenii nu aveau de ales.

E pentru prima dată

când există competiție pentru acest monopol,

utilitățile erau doar ale celor

care dețineau liniile de distribuție,
dar acum panourile sunt pe acoperiș.

Eu zic că e foarte stimulator

pentru locatari și firme.

CA: Și chiar prefigurezi un viitor

în care majoritatea electricității din America,

în 10-20 de ani sau încă în timpul vieții tale,
să fie generată de energia solară?

EM: Cred cu tărie că energia solară va fi
cel puțin o pluralitate pentru energie

și cel mai probabil cea mai răspândită.

Zic că va fi o pluralitate în mai puțin de 20 de ani.

Am pariat pe asta cu cineva – CA: Definiția pluralității?

EM: Energia solară să fie
cea mai răspândită dintre toate sursele.

CA: Aha. Și cu cine ai pariat?

EM: Cu un prieten care va rămâne anonim.

CA: Rămâne între noi. (Râsete)

EM: Am făcut acest pariu, cred, acum doi, trei ani,

deci, în circa 18 ani,

cred că vom aveam mai multă energie solară
decât din orice altă sursă.

CA: Bine, să ne întoarcem atunci
la un alt pariu al tău,

cu tine însuți, cred, un pariu cam nebunesc.

Ai făcut ceva bani din vânzarea PayPal.

Te-ai hotărât să faci o companie
pentru cucerirea spațiului cosmic.

De ce să faci una ca asta?

(Râsete)

EM: Am fost frecvent întrebat.

Oamenii ziceau: „Ai auzit bancul cu tipul

care a făcut o mică avere în industria aeronautică?”

Clar: „A început cu o avere mare”
e poanta.

Iar eu le zic: „Încerc să găsesc

cea mai rapidă modalitate de a transforma
o avere mare într-una mică”.

Se uită parcă zicându-și:
„Vorbește serios?”

CA: Și, ciudat, vorbeai serios.
Ce s-a întâmplat?

EM: A fost la limită.
Aproape că n-a ieșit cum trebuia.

Eram foarte aproape de faliment,

dar am reușit să trecem peste acel punct din 2008.

Țelul lui SpaceX e de a duce mai departe
tehnologia rachetelor,

în special de a rezolva o problemă

pe care o consider vitală

pentru ca umanitatea să devină o civilizație
care călătorește în spațiu:

o rachetă reutilizabilă
în mod rapid și total.

CA: Va deveni umanitatea o civilizație
care călătorește în spațiu?

A fost un vis de-al tău de la o vârstă fragedă?

Ai visat despre Marte și mai departe?

EM: Am construit rachete când eram copil,

dar nu credeam că mă voi implica în asta.

A fost mai mult o viziune

despre ce ar trebui să se întâmple

ca să avem un viitor
entuziast și stimulativ.

Și cred că e o diferență fundamentală,

dacă privim în viitor,

între o umanitate ce poate călători în spațiu,

poate explora stelele, e pe mai multe planete

ceea ce cred că este fascinant,

comparativ cu una în care suntem legați
de Pământ pentru totdeauna,

până la o eventuală extincție.

CA: Ai reușit să reduci prețul de construcție a rachetei

cu 75%, depinzând cum calculezi.

Cum ai făcut asta?

NASA face asta de ani de zile. Cum ai făcut tu asta?

EM: Prin îmbunătățirea semnificativă

a tehnologiei structurii mecanice, a motoarelor,

a echipamentului electronic și a operației de lansare.

E o listă lungă de inovații

cu care am venit,

listă care-i un pic dificil de dezvăluit
în acest discurs, dar...

CA: Și nu în ultimul rând datorită faptului
că ați putea fi copiați, nu?

Nu ați patentat încă. Foarte interesant.

EM: Nu, nu patentăm.
CA: Nu patentați pentru că ziceți

că e mai periculos să patentați decât să nu o faceți.

EM: Cei care ne concurează sunt,
în primul rând, guverne naționale,

impunerea acestor patente e discutabilă.
(Râsete) (Aplauze)

CA: Foarte interesant.

Dar marea inovație urmează.

La asta lucrați acum. Spune-ne ceva despre asta.

EM: Da, deci mare a inovație...

CA: De fapt, hai să dăm drumul la video
și poți să ne explici ce se întâmplă.

EM: Absolut. Problema actuală cu rachetele

e că sunt nerecuperabile.

Toate rachetele de azi sunt
în totalitate nerecuperabile.

Naveta spațială a fost o încercare
de rachetă reutilizabilă,

dar chiar și rezervorul principal al navetei
era aruncat de fiecare dată,

iar părțile reutilizabile

necesitau o muncă de recondiționare pentru zbor,
de 9 luni a unei echipe de 10.000 de persoane.

Naveta spațială a ajuns să coste
un miliard de dolari pentru fiecare zbor.

Sigur că treburile nu au mers bine pentru...

CA: Ce s-a întâmplat acolo? A aterizat ceva?

EM: Da. E important ca părțile rachetei

să poată reveni la punctul de lansare

și să poată fi relansate într-un interval de câteva ore.

CA: Uau. Rachete refolosibile.
EM: Da. (Aplauze)

Ceea ce nu știu mulți

în ce privește combustibilul propulsor,
costul e foarte redus.

E cam cât la un avion cu reacție.

Combustibilul e 0.3%

din costul total al rachetei.

Se poate atinge

o îmbunătățire de circa 100 de ori
a costului zborului în spațiu,

prin refolosirea eficientă a rachetei.

De aceea e atât de important.

În afară de rachetă,

orice mijloc de transport utilizat:
avion, tren, automobil,

bicicletă, cal, e reutilizabil.
Dar nu și rachetele.

Deci trebuie rezolvată problema pentru a deveni
o civilizație care călătorește în spațiu.

CA: M-ai întrebat mai devreme

cât ar fi de popular să călătorim
pe vase de croazieră,

dacă vasele ar trebui arse după fiecare croazieră.
EM: Unele ar fi cu siguranță foarte problematice.

CA: Cu siguranță ar fi mai scumpe.

Deci asta e o tehnologie radicală

care face loc visului tău
de a lua umanitatea,

la un moment dat, spre Marte în masă.

Ai vrea să vezi o colonie pe Marte.

EM: Da, exact. SpaceX sau o combinație

de companii și guverne trebuie să facă pași

în direcția unei vieți multi-planetare,

stabilirii unei baze pe o altă planetă,

pe Marte, aceasta fiind singura opțiune realistă,

și apoi a dezvoltării acestei baze

până ajungem într-adevăr 
o specie multi-planetară.

CA: Deci, cum concepi ideea de a refolosi?

Am văzut doar un video de simulare.

În ce stadiu sunteți?

EM: Recent am făcut un pas mare înainte

cu ceea ce numim Grasshopper Test Project,

prin care testăm partea de aterizare verticală,

partea finală a zborului
care-i destul de dificilă.

Am obținut unele rezultate bune.

CA: Le putem vedea? EM: Da.

Ca să sugerăm raportul

am îmbrăcat un cowboy ca pe Johnny Cash

și am fixat manechinul în rachetă. (Râsete)

CA: Bine, să vedem videoul

pentru că, dacă vă gândiți bine, e uluitor.

N-ați mai văzut așa ceva. Racheta e lansată și apoi...

EM: Da, această rachetă e cam de mărimea

unei clădiri cu 12 etaje.

(Lansarea rachetei)

Acum plutește la 40 de metri,

ajustându-și constant

unghiul, gradul abaterii motorului principal

și menținându-și plutirea cu propulsoare
pe gaz de cărbune.

CA: Ce tare! (Aplauze)

Elon, cum ai reușit toate astea?

Aceste proiecte – Paypal, SolarCity,

Tesla, SpaceX, sunt atât de spectaculos diferite,

proiecte de proporții atât de ambițioase.

Cum poate fi un om

atât de inovativ?

Ce-i cu tine?

EM: De fapt, nu știu.

Nu am un răspuns satisfăcător.

Muncesc mult, chiar mult.

CA: Eu am o teorie. EM: OK. Bine.

CA: Teoria mea e

că poți gândi la o proiectare la nivel de sistem

ce reunește proiectare, tehnologie și afacere,

ca şi cum TED ar fi fost TBD,
design, tehnologie și business,

într-un singur pachet,

să le sintetizezi cum puțini reușesc și

– elementul cheie –
ești al naibii de încrezător

în acest pachet compact,
încât îți asumi riscuri nebunești.

Îți investești toată averea în asta și
se pare că ai reușit de mai multe ori.

Aproape nimeni nu poate face așa ceva.

Putem avea ceva din această rețetă secretă?

O putem aplica în sistemul nostru educațional?
Se poate învăța de la tine?

E cu totul extraordinar ce ai făcut.

EM: Mulțumesc. Vă mulțumesc.

Cred că există un cadru bun al gândirii.

E fizica. Genul raționamentului
după primul principiu.

În general,

descompunem totul
în adevărurile fundamentale

și raționăm pornind de aici

și nu prin analogie.

Mai tot timpul trecem prin viață

raționând prin analogie,

ceea ce înseamnă, în esență,
copierea celorlalți, cu mici variațiuni.

Și trebuie să facem asta.

Altfel, psihic,
n-am putea face față.

Dar când vrei să faci ceva nou,

trebuie să aplici abordarea fizicii.

Fizica prefigurează
cum să descoperim lucruri noi

contraintuitive,
cum ar fi mecanica cuantică.

E cu-adevărat contraintuitiv.

Cred, deci, că e important.

Apoi trebuie să fii atent
la feedback-ul negativ

și să-l soliciți, mai ales de la prieteni.

Poate părea un sfat simplu,

dar aproape nimeni nu face asta,

cu toate că ajută incredibil de mult.

CA: Băieți și fete care ne urmăriți,
studiați fizica!

Învățați de la acest om!

Elon Musk, mi-aș dori să avem o zi întreagă.
Mulțumesc mult că ai venit la TED.

EM: Mulțumesc. CA: A fost incredibil.

Uită-te la asta! (Aplauze)

Mă plec în fața ta. Ai fost fantastic.

Mulțumesc mult.