Tu NU ești mintea - Moojiji

Cineva m-a întrebat: ”Când te iluminezi, care este prima ta experință?”

Și am spus: Prima mea recunoaștere este că Nimicul rămâne de neschimbat.

Nimicul rămâne neschimbat.

Schimbările se întâmplă să vină... în spațiul a ceea ce este vidul neschimbător,

dar acest spațiu vid nu este un spațiu mort.

Nu știu dacă pot să spun că este un spațiu viu sau mort

este dincolo de orice descriere dar totul apare din el.

Așa cum ai spus tu, această Bucurie răsare de nicăieri... dansează și dispare în nicăieri.

Așa cum te întinzi pe spate și privești cerul senin și albastru

și apoi o ușoară mișcare ... un nor apare. De unde a venit?

După scurt timp dispare, de asemenea unde a plecat. Din acest vid norul acesta al manifestării apare ...

De asemenea martorul apare în acest vid... fii vidul, dar, vidul nu are nici un câștig și nici nu pierde ceva.

Toate creaturile care au existat pe pământ unele au apărut... apoi au dispărut.

Multe specii au apărut din acest vid...

S-au manifestat într-o formă și apoi s-au reîntors în vid.

Cineva este Martorul la toate acestea

Acest martor de asemenea apare din vid

Și este martorul, martorului ...care apare din vid!

CINE EȘTI TU?

INSTRUCȚIUNI DIRECTE

Stai ca și Conștiință Pură.

Conștiința Pură este întotdeauna prezentă .

Doar atenția, se mișcă către obiecte. Ia-le zice!...

Și orice obiect atinge atenția

devine experiența ta.

Reține.

Stai ca și Conștiință Pură. Conștiința Pură este întotdeauna prezentă.

Îmi plac instrucțiunile simple și directe.

Eu le găsesc cele mai utile.

Dacă există o dorință sinceră pentru Adevăr,

auzi instrucțiunile simple și le găsești cele mai utile.

Dacă credeți că, "Da, să urce podul, apoi să o ia în jos,

viraj la stânga, și apoi iei măgarul mergi pe această cărare..."

Știi ceva? Uită de aceste instrucțiuni.

Puteți să le aruncați de aici .

Simplu, foarte simplu.

Rămâi ca și Conștiință Pură .

Constiința este întotdeauna prezență .

Doar în intenție ea se mișcă către obiecte .

Ia-le zice? Și orice obiect atinge atenția, devine experiența ta,

Reține.

Acela care observă atenția este conștient chiar și de neatenție.

Unde este Acela?

Este Sinele. Fiind veșnic și natural, mereu prezent.

El nu se mișcă, nu beneficiază sau pierde.

El nu progresează.

Este doar Aici.

Doar Aceasta este menționat ca origine. ORIGINE!

Dacă ați înțeles acest lucru, nu ai nevoie de alte instrucțiuni.

Puterea aceastei recunoașteri interioare și aceastei înțelegeri

te va purta tot restul acestei existențe, în acest costum de carne.

Cu restul vei bine.

Nu aveți nevoie să cereți alte instrucțiuni în acest sens.

Despre alte lucruri da - cum să se repari o pană de cauciuc, de exemplu,

Se pot cere instrucțiuni, dar despre ceea ce este bun sau rău, nu ai nevoie.

Sinele vostru vă va oferi ceea ce este necesar.

Apoi, rămâi vid.

Atunci când ești gol, ești automat liniștit și în pace.

Iar dragostea emană prin această formă a ta.

Chiar și animalele vor dori să vină și să stea lângă tine.

Ele simt liniștea Sinelui și tăcerea în tine. Ele au găsit adăpost în inima ei.

De aceea, fiecare cuvânt spus a fost doar împins către strictul necesar,

lăsându-vă cu esențialul, nimic, nimic;

Reîntoarce-te pentru a reveni gol ca la origini.

După ce ai făcut asta, ca să spun așa,

poți reveni apoi să te întorci în această lume, ca să spun așa.

Nu te întoarce ca un ostatic sau un extraterestru.

Si atunci ești...

... LIBER.

Numai atenția se mișcă către obiecte.

Acela care observă atenția este conștient chiar și de neatenție.

este Sinele tău natural.

- STAI CA EU-SUNT - Mă simt ca și cum nu știu cine sunt. Da. Da. Da. Nu vei știi niciodată. Nimeni nu știe.

Dacă crezi că știi cine ești, în sensul tradițional al cuvântului de cunoaștere (un gând în minte),

nu poți știi cine ești. Poți avea doar o idee despre tine.

Este posibil să ai o idee despre cine ești. Dar nu poți ști cine ești.

Cine ești tu să știi cine ești? Ceea ce știi este că ești. Știi că ești.

Și din moment ce ai această cunoaștere că tu exiști, că tu ești existența sau că

tu exiști în acest corp, hmm? Aceasta este pura cunoaștere intuitivă de Sine.

Doar sensul "Eu-Sunt". Atât de, sacru este această intuiție de "Eu sunt",

care spune: că însăși numele lui Dumnezeu este "Eu-Sunt"!

Așadar, acest "Eu-Sunt", acest principiu în tine de, "Eu-Sunt",

este un principiu măreț, care se simte ca "Eu-Sunt".

Dar cumva, se transformă într-un lucru mic atunci când spui "Eu sunt un bărbat",

"Eu sunt o femeie", "Eu sunt american", "Sunt egiptean", "Eu sunt un medic”, eu sunt asta, eu sunt cealaltă.

Apoi, deja începe să se găzduiască alte concepte care nu sunt originale cu el. Înțelegi?

Și apoi într-un fel puterea lui pare să se fragmenteze în aceste concepte.

"Eu-Sunt" strălucește de la sine. "Eu-Sunt" este strălucitor, acest sentiment îl poți simți chiar acum, verifică-l.

Doar simte sensul de "Eu-Sunt". Fii conștient de toate poveștile care bâzie în jur.

Ești conștient de timp și spațiu și de sentimentul de diferențiere din acest moment prezent.

Care apar în spațiul interior al fiintei tale. Pentru o clipă, lasă-le pe toate deoparte.

Nu te concentra să deții nici un gând. Nu intra în relație cu nici un gând cu nici o senzație. Înțelegi?

Și rămâi doar ca sentimentul de "Eu-Sunt". Nici măcar cuvintele "Eu-Sunt".

Doar simte-l pe "Eu" sau " Eu-Sunt". Nu permite acestei simțiri, "Eu-Sunt" de a se conecta la minte și gândurile ei.

Nu creea nici o poveste în jurul lui "Eu-Sunt". Chiar dacă numai acest lucru poți să îl faci,

să stai în această intuiție, a simțirii "Eu-Sunt" și nu lăsa nici o joacă a gândurilor să intervină.

Nu te asocia cu nimic altceva. Stai în această prezență neasociată (nediferențiată).

În scurt timp, vei vedea deja această prezență extraordinară. Simte-o.

Că prezență, înțelegi? Nu e nimic personal. Există o prezență care emană din aceast ”Eu-Sunt” (neasociat), hmm?

Care nu este personală. Nu este o persoană, hmm? Și este înconjurată de vastitate, Înțelegi?

Chiar dacă gândurile încearcă să pătrundă, nu-i așa? Degetele minții aidoma unui cârlig te cheamă (te momesc):

"Vino la joacă! Vino la joacă!" Respinge-le pentru un moment. Stai numai ca "Eu-Sunt".

Chiar dacă cineva spune: "Nu, nu! Acest lucru este foarte iresponsabil, omule!"

"Ridică-te și du-te. Sunt lucruri ce trebuie făcute" Respinge totul. Chiar dacă îți petreci zece minute,

zece minute doar stai în simțirea lui "Eu-Sunt", și nu asocia nici o imagine cu acesta.

Nici măcar nu trebuie să o numești meditație. Nu o numi în nici un fel.

Închideți geamurile acestei lumi pentru zece minute și stai în interiorul lui ”Eu-Sunt” nediferențiat.

Nu încerca să-l descrii sau imagina. Și deja vei simți că acest sentiment al prezenței este aici.

Acum, vezi dacă sentimentul prezenței și "EU" este diferit.

Vei găsi, că "EU" este sinonim cu prezența. ”EU”, este prezența. Când spui ”EU”, eu nu este o persoană. Hmm ?

EU este prezența. Acesta este sinonim cu Conștiința.

Hmm? Din acest simț natural de "Eu-Sunt", observarea manifestării are loc spontan.

Vino în acest loc, hmm? Și nimic nu te va scufunda. Nimic nu te va scufunda.

Încercă. Chiar și acum poți să o faci, în unul, două minute ești aici cu mine, fă-o.

Respinge totul! Nu te asocia pe tine însuți cu nimic. Fii Ființă neasociată (nediferențiată).

Aceasta este originea. Dacă atingi orice concept, nu mai ești oricum originea.

Aceasta este originea, dincolo chiar conceptul de origine. Stai numai ca "Eu-Sunt".

Și nu știu dacă te voi revedea din nou, dar dacă se poate, chiar la final, înainte de

sfârșitul întâlnirii din această seară, stai tot aici numai în "Eu-Sunt" .

Și apoi, poate în - 10- 15 - minute voi vedea cum o faci. Ah?

Foarte bine! Mulțumesc. Foarte bine.

Aproximativ o jumătate de oră mai târziu, Mooji îl recheamă pe vizitator să îi spună despre starea lui de RĂMÂNERE ÎN SINE ...

Lasă-mă mă uit, vreau să mă uit la expresia de pe fața ta. Să mă uit la ea și să văd.

Bine. Spune-mi ceva. Plin de pace. Pașnic. Bucurie. Bucurie, da.

Cam asa. Cam așa. Nu trebuie să reciți o mantra. Nu trebuie să stai într-o peșteră. Nu trebuie să studiezi litreratură de specialitate.

Doar de unul singur. Fără youtube. Nimic. Nu-i așa? Nu te asociezi cu nimic. Ah?

Stai doar cu acea naturală intuiție, a simțământului de "Eu-Sunt".

Nu-l decora (împodobi) cu orice alt concept. Nu-i da nici o imagine. Pentru că nici o imagine nu-i aparține.

Lasă-l pe Eu-Sunt să se marineze în "Eu-Sunt". Și uită-te câtă pace! Fața lui este așa plină de pace!

Ceva te tulbură? Nimic. Nimic. Este un pic iresponsabil de a fi într-o stare ca asta?

Mă simt ca și cum am ajuns ACASĂ. Da. Esti ACASĂ.

"Eu sunt ACASĂ". Acest ACASĂ, ah?, Nu are nici un context geografic.

Semnifică: din nou spațiu. Deschidere.

Așadar, eu sunt foarte, foarte fericit. Și puteți vedea asta, înțelegi?

Când te afli în unitate intimă cu propriul Sine, ah?, atunci ceva strălucește din tine.

Acesta nu este ... , el nu vorbește despre un lucru mental.

Nu "Oh, da, stii, eu sunt alesul, nu mai e nimeni" .... Nu, nu.

Nu e nimic plat sau mort în asta. Chiar dacă el nu a vorbit, se poate vedea.

Prezența ta este chiar foarte translucidă (transparentă, diafană). Hmm?

Acum să vorbesc despre prezent și prezență, poate că nu înseamnă nimic pentru tine. Ah?

Ești ACELA în care chiar și cuvintele, indică către Acela.

Foarte bine! Stai așa. Ah? Cum stai ca Acela acum?

Există efort? Nu. Nu. Nici un efort.

Tot ce îți spun: nu fi atât de grăbit pentru a închiria orice gând,

orice concept. Lasă-le să vină. Ele sunt în regulă, ele pot veni și pleca.

Lasă-le să fie gânduri turistice. Ele pot veni și pleca. Dar nu le da o cameră. Nu le închiria.

Și astfel, nu-i așa? Ești Acasă. Foarte bine!

Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! :)

Stai ca "Eu”Sunt' - Ființă neasociată (nediferențiată).

Te rog ia loc.

Intrebarea ta este - o întrebare minunată:

"Poți să mi-l arăți pe Dumnezeu?"

Aceasta este întrebarea lui. Întrebarea întrebărilor!

Primesc multe întrebări dar aceasta este cea mai înaltă întrebare

pe care o poate pune cineva: "Poți să mi-l arăți pe Dumnezeu?"

Imi amintesc o poveste cu aceeași căutare și aceeași cerere.

A venit la mine o fetiță de opt ani și mi-a cerut:

"Arată-mi-L pe Dumnezeu!"

Ea tocmai se pregătea să plece la școală, așa că i-am spus:

"Du-te la școală și o să-ți-l arăt mâine."

A venit a doua zi și mi-a spus: "Arată-mi-l pe Dumnezeu."

Mi-ai promis ieri. I-am spus:

"Șoferul te așteaptă să te ducă la școală,

revino și mai târziu, mâine, am să-ți-l arăt."

Iar ea a spus: "În fiecare zi spui: ‹mâine›".

Si de data asta nu o să mă duc la școală! Trebuie să mi-l arăți!

Micuța… I-am spus: "Bine, vino în cameră și o să ți-L arăt pe Dumnezeu.

Dar când o să-l vezi pe Dumnezeu va trebui să-i dai ceva. Ce i-ai adus?"

Ea a spus: "In fiecare zi mama îmi pune în ghiozdan ciocolată

pe care să o mănânc atunci când școala este închisă.

Așa că o să-i dau ciocolată."

Am spus: "Atunci dă-i ciocolata lui Dumnezeu și El va veni".

Ea a spus: "Păi unde este Dumnezeu? Să-l vâd mai întâi și apoi o să-i dau ciocolata."

Iar eu am spus: "Numai după ce îi vei da ciocolata va veni Dumnezeu!

Dumnezeu nu va veni atâta vreme cât ciocolata este în mâna ta!

Intinde mana, dă ciocolata lui Dumnezeu și El o va lua."

Ea era doar un copil și nu avea nici o îndoială, așa că a întins mâna.

Atunci s-a auzit un zgomot mare în cameră.

Mama ei era în bucătarie și a ieșit de acolo strigând:

"Draga mea, ce s-a întâmplat?"

Iar ea a spus: "Mama, i-am dat ciocolata lui Dumnezeu

iar El a luat-o pe toată și nu mi-a lăsat jumătate din ea mie!

Atunci mama i-a dat o palmă peste față..

și i-a spus: "Minți! Nu-l văd pe Dumnezeu!"

Iar fata a spus: "Cum mama, nu-l poți vedea pe Dumnezeu?"

Nu vezi cum mă iubește, cum mă îmbrățișează?

Chiar nu înțeleg de ce nu-L poți vedea!"

Eu îl văd, Papaji îl vede, tu de ce nu-l poți vedea?

Dar mama ei nu o credea! Așa că ea a spus: "O să fac un desen.

Pentru că nu pot sa vorbesc despre ce se întamplă și ce face El!"

Apoi a făcut un desen foarte frumos pe care nu l-am mai văzut în nici o pictură până acum!

De atunci ea obișnuia să meargă să se plimbe cu mine, să mediteze cu mine și chiar legase o frânghie de picior

pe care o ținea în mână în timp ce dormea.

Deci vreau să vă vorbesc despre inocență!

DUMNEZEU ESTE PRETUTINDENI.

Cei care nu sunt inocenți nu-l pot vedea!

Îl poți vedea pe Dumnezeu pretutindeni. El este pretutindeni.

De ce nu-l putem vedea? Cel care are îndoieli nu-l poate vedea!

Si dacă nu aveți nici o îndoială că Dumnezeu este pretutindeni, de ce nu îl puteți vedea?

Deci vălul dintre tine și Dumnezeu este doar îndoiala că Dumnezeu nu poate fi văzut!

Dumnezeu nu poate fi văzut! Dumnezeu va putea fi văzut după o penitență lungă în peșterile din Himalaia!

Acești oameni au îndoieli în mintea lor.

Așa cum a reușit să vadă fetița aceasta, doar oferindu-i o bucățică de ciocolată!

Acum, cand te vei întoarce în camera ta, întinde mâna și dă-i ciocolată fără a avea nici o îndoială

și apoi mâine sau poimâine spune-mi:

"I-am dat ciocolată și apoi nu a mâncat!"

Trebuie să faci asta și apoi să vii luni în satsang.

Si dacă ești inocent și nu ai nici o îndoială, vei vedea ce se va întâmpla.

Acum? Pe cine vezi? Acum! De ce mâine? Ce vezi?

- Nu văd nimic.

Ți-am spus, nu trebuie să te îndoiești!

Din nou tu spui: "Eu nu văd!"

Aceasta este îndoiala!

Elimină îndoiala și spune-mi din nou: Ce vezi? Fără îndoială!

Această negație este îndoiala însăși.

Din nou spune-mi si nu păstra nici o îndoială în mintea ta.

Spune-mi: "Ce vezi?"

ÎL VĂD PE DUMNEZEU!

E atât de simplu!

Vino, e atât de simplu, a fost atât de simplu!

A fost atât de simplu, nu-i așa?

Papaji, nu am nici o întrebare, doar lasa-mă să stau cu Tine și să îmi arăți.

Cine este?

Eu sunt!

Vino aici. Faceț-i loc!

Faceț-i loc, lăsați-o să treacă.

Ce vrei? Ce vrei?

Ai vrut să iei loc... și ai luat.

Acum... ce urmează? Ce urmează?

Vreau să mă văd pe mine. Huh?

Vreau să mă văd pe mine. Vrei să vezi... pe mine.

...beatitudinea.

Nu... nu știu ce înseamnă ”pe mine”... pe mine?...pe mine?

Cum să-l vezi?... Nu știu.

Nu știi...

Unde este ”pe mine”?... Unde este ceea ce cauți...unde?!?

... unde?!?

Vizitatoarea- arătând spre inimă: Chiar aici.

Chiar acolo, e locul...mergi acolo...

Mergi înăuntru... dacă e înăuntru mergi înăuntru... și dacă e afară mergi afară...

Ai zis ca e înăuntru, du-te înăuntru!

te-ai dus sau nu? Nu.

Atunci unde ești? Pe aici...pe undeva... Păi...unde ești atunci?

La căte mile distanță ești de interior?

La căte mile distanță ești de interior? Mi-ai zis că nu te-ai

dus încă!

Vrei un avion? O mașină? Un vapor? Spune-mi cum vrei să ajungi înăuntru!

Vrei să zbori?... Să mergi pe suprafete?... Sau pe șosea?...sau

pe șine(de tren)? Așa poți ajunge dintr-un loc în altul...

Acum...să ajungi înăuntru... pe care îl preferi?

Nu pot ajunge așa...Huh?

Nu se poate ajunge așa.

Nu ai nevoie nici de vapor, nici mașină, nici tren, nici avion...

Nu...nu... Păi atunci? De ce nu? De ce nu?

Pentru că nu e nici o distanță.

Nu e nici o distanță! E bine așa! Nici o distanță! RĂMÂI NEMIȘCATĂ ACUM!...

NICI O DISTANȚĂ RĂMÂI NEMIȘCATĂ!

...RĂMÂI NEMIȘCATĂ!...RĂMÂI NEMIȘCATĂ!

Nu porni nici un gănd, pentru că gândul înseamnă MIȘCARE!

Nu activa mintea, pentru că înseamnă MIȘCARE!

RĂMÂI NEMIȘCATĂ! Lasă-ți mintea SĂ NU SE MIȘTE!

Lasă-ți intelectul SĂ NU SE MIȘTE!

PENTRU O SECUNDĂ!

Acum spune-mi: UNDE EȘTI?

Spune-mi imediat...chiar acum!

AICI!!!...

...mai tare!

AICI!

Aici! Bine...foarte bine!

Stai aici!... STAI AICI!

Asta e extaz... beatitudine... libertate... iluminare.

ASTA E TOT CE POȚI VEDEA!!!...

(VIZITATOAREA S-A ILUMINAT!)

Arată frumos... nu?!

Poftește...ia loc lângă mine!

Haide vino Aici!

Poftește... mergi la locul tău..

Bună Mooji!

Am realizat că Totul despre mine... este o fraudă...

Este fals...

și nu există... și am realizat că e foarte mult în preznța TA...

E ceva care arde, ca un disconfort...

Și am realizat... că EU nu exist...

Și nu contează cât aș încerca și orice aș face ca să creez acest (cosmic) dans

nu merge... TU ȘTII?..

Nu e nimic acolo!! .. Nu e absolut nimic ACOLO!!!

Ce este?.. Ai scăpat de dansul minții..???

De unde vine acest râs?..

Sunt așa de..( fericit n.t.- = paradoxul INDESCRIPTIBIL al iluminării...)

Totul se cutremură și râde.

Acesta este TOT, acesta e raportul meu!:)...Vezi tu...

DA!

Mulți oameni vor să știe ce înseamnă, când spui aceasta... că: ”Eu Denis nu exist!...”

Pentru că dacă spui în altă parte, că nu exiști ...

Te vor închide!...

Arunachala este un loc special,

pentru că poți să spui aceste lucruri

si chiar într-o companie placută...

Așadar, acesta Este un secret pe care îl vei lăsa aici...

să nu îi spui șefului tău... EU nu Exist....

iți va spune că salariul tău nu există...

O Doamne!...

Câte trebuie să ducem după noi!...

Acum poți să pleci (inexistentule)!...

Buddha care râde

Am avut libertatea ...

Ai avut libertatea de ...

pe gratis ... înainte cu 25 ani .

Și am pierdut-o pentru nimic .

" Am avut libertate cu 25 ani, în urmă .. pe gratis, și am pierdut-o pentru nimic."

De atunci, am tot căutat din nou și din nou.

Cum ai pierdut-o? Vreau să știu că să pot evita ...

Cum ai pierdut-o?

În orice caz, ceea ce înseamnă libertatea?

Când spui că ai găsit libertatea ... gratuit.

Am experimentat libertatea gratuit la o ceașcă de cafea .

De la o ceașcă de cafea. De la o ceașcă de cafea te-ai eliberat ? !

Da.

Ce brand (marcă, firmă :) )?

Am văzut doar asta... am mers la sfârșitul existenței.

și nimic... nimic... nimic.

Și astfel bucuria, iubirea și lumina.

Și toate sentimentele sau reîntors.

Și când am revenit în conștiința mea normală, oh a fost ceva... sau nimic dar,

Oricum, a fost atât de formidabil și atât de dureros să se te întorci la...

Conștiința normală?

Da.

Conștiința corpului, conștiința personală.

Revenirea ai simțit-o ca o cădere într-o stare inferioară.

Da.

Și a fost ca o durere fizică, venea din interior, dar...

Atunci eu nu am știu ce este, am simțit

doar bucurie, și apoi... oricum când m-am reîntors

Ei bine , știi orice sa întâmplat?

Chiar trebuie să lași această amintire să plece.

Știu ... Aceasta este întrebarea mea.

Nu pot ... Vreau să mă reîntorc.

Trebuie să lași această amintire să plece, deoarece acea experiență

a avut loc, și nu a fost o greșeală. Tu nu ai făcut nimic greșit, de fapt.

A fost o luminiță în Ființa infinită.

Și, nu o poți recaptura asa ? Vezi tu.

Ceea ce a fost atunci când acea experiență a avut loc, este prezentă și acum de asemenea .

Este ceva care nu vine și nu pleacă și este mai mare decât orice .

Chiar dacă Supremul vine și pleacă, cel care este Martor la asta este mai mare.

Este incomensurabil.

Este imuabil.

Nu se schimbă niciodată.

Efectul cumva al pocnituri (recunoașterii) te scoate departe de contextul

obișnuit de "a fi o persoană". Se simte ca o mare eliberare,

deoarece fără acest sine personal, nu există nici o margine, nu există nici o graniță.

Este doar ACELA, indescriptibilul. Este de nedescris.

Și așa ești tu acum , ești de nedescris. Ceea ce ești este indescriptibil .

Este inaccesibil pentru că de fapt nu este nimeni acolo pentru a realiza acest lucru,

dar în acest moment, ne simțim altfel, pentru că suntem subjugați de influența identității.

Și așa credem noi, "eu sunt aici, aceasta este ceea ce sunt, înghesuit (îndesat) în interiorul acestui corp,

încercând să găsim libertatea".

În versiunea care a fost experimentată cu 25 de ani în urmă...

Eu spun, "Să-ți lași amintirea să plece."

Ce înseamnă acest lucru?

Spune, "Da, e bine, eu nu trebuie să o urmez

nu trebuie să o revoc... Mooji vorbește acum... "

Libertatea este în prezent, nu este veche de 25 de ani

este atemporală nu limitată în timp.

Ce înseamnă asta?

Nu are nici o formă.

Dar formele apar în ea.

Timpul apare în ea.

Schimbările apar în ea.

Experiențe au loc în ea.

Tu ești cel din spatele a toate acestea.

Dar nu ca și cum ești în minte

tu nu ești aici ca o persoană.

Când ești capabil să observi

gustul tău de persoană în acest corp,

Eu, al meu, cel mândru... cel egoist... cel nesigur

Când ești conștient de acest sentiment,

și îl poți vedea doar ca pe un sentiment

și nu îl capturezi în tine, doar să fii conștient de el.

Amintirea de tine însuți, ideea și imaginea de sine,

Atunci îți este clar că acesta nu este un obiect real,

Acest lucru este ceva de genul unei fotografii mentale

despre noi înșine,

Care oferă sentimentul de a fi ceva solid.

Chiar dacă corpul nu este "solid".

În raport cu Spiritul poți spune că este solid,

dar este, de asemenea, o formă a conștiinței.

Dar ești conștient de asta, și de fiecare dată când vezi

"Dar eu sunt conștient de acest lucru,

Eu nu pot fi într-adevăr acest lucru...

Eu nu pot fi așa,

Presupunând că acest corp, este ceea ce eu sunt

și că am avut o experiență și îmi văd trupul...

E frumos... dar nu sunt eu.

”Sunt unele gânduri care par a fi gândurile voastre"

ca și copyright dar,

”Au numele tău pe ele.” :)

Și dacă acestea ar putea fi scoase din cap și

puse, să le vezi, examinezi...

Nu le mai vrei înapoi la tine în cap.

Ai dreptate?

Așadar ce le ține acolo?...

Această idee, că sunt eu și astea mi se întamplă mie,

și identitate, sunt ca un magnet pentru acest tip de gânduri.

Nu e că vrei să fii liber, doar de gânduri,

Libertatea este, libertatea de propria identitate.

Nu există nici o libertate pentru ego,

este libertatea de ego.

Această identitate nu există.

E în regulă, nu trebuie să mergi

și să migălești faci curat amănunțit...

Doar fii conștient de faptul că într-un fel,

unele lucruri vin prin intermediul acestui organism,

și sunt parte din dansul cosmic.

Ceva te face să te simți cum te simți,

să gândești ceea ce gândești,

și să mergi unde mergi... În felul acesta.

Prin urmare, pentru al cita pe Sri Maharaj, care spune :

"Am lăsat corpul meu și povestea lui

unei libere curgeri indiferent ce ar trece prin el și

eu rămân în ”Eu-Sunt”.

Aceasta este discernământ, este recunoaștere.

Cumva aceasta este un joc în desfășurare

dar în fapt nu este nimeni acolo care să facă ceva,

Aceasta este o altă idee precum că cineva trăiește viața.

Tu ești viața.

Cel care își trăiește viața ar greși

și în plus va aduce o mulțime de probleme, această identitate.

Este doar un actor pe scenă,

Dacă joci King George pe scenă

îl aduci la viață, dar el nu există !

Mergând pe scenă să joci Centaurii...

dar ei nu există !

Te deplasezi cu acest corp și te joci

" Eu sunt George, acesta sunt eu,

Cu cine crezi că vorbești ?..."

Dar...Nu există !

Este doar un costum, este o idee...

Da.

Acesta este râsul lui Buddha, vezi tu...

Când vezi ceea nu este real, râsul vine,

Da, da...

Foarte bine.

Mulțumesc... Mulțumesc lui Dumnezeu... O! Doamne!

Minții nu i se pare amuzant... :)

Ce spuneam...

Video Satsang ”Stai in peștera Sinelui” Tiruvannamalai India

"... În cele din urmă, este vorba de libertatea 
chiar față de conceptul de libertate. 
Acesta este sfârșitul străduinței. 
Ne-am îndreptat toată atenția și tot efortul 
spre a deveni cineva, cel mai bun. 
Este natural, este povestea întregii omenirii.
Dar nu este libertate. Prin toate mijloacele fii 
cea mai înaltă expresie a ceea ce poți să fii.
Schimbă ceea simți că nu servește libertății tale, 
urmează-ți chemarea inimii, dar nu considera 
expressiile trăite ca fiind Sinele.

Bucura-te cu recunoștință, viața ta - ca un dar 
al vieții, ca o expresie a lui Dumnezeu, ca un 
dans cosmosmic - în timp ce rămâi peste toate 
ca un profet fără formă. Înțeleptul privește 
într-o oglindă la imaginile care apar ca 
fiind el dar nu este confuz. 
El rămâne Ființa de neatins pe altarul vacuității!” Moojiji

NIMIC NU TE ATRAGE

Buddha care rade

Satsang deschis in Tiruvannamalai

Nici un medicament pentru Focul Divin

- Aș vrea să merg împreună cu tine până la capăt.

Ieri au izbucnit flăcările.

Această gheață care plutește la suprafață, numită Ego,

trebuie să se topească acum.

- Nu aștepta Egoul să se topească.

Fii doar conștient de Sinele tău adevărat.

Altfel, pui o condiție

Celui care este dincolo de condiționare,

dincolo de condiții.

Si vei intra într-un joc al așteptării

ca ceva să dispară,

ceva care de fapt nu există.

In același timp,

recunoașterea Sinelui

spală, de asemenea, amprenta identității egotice.

Si va face aceasta mult mai eficient

și mai rapid

decât orice altă metodă pe care o cunosc.

Amintește-ți Sinele tău!

Iar a-ți aminti și a fi Sinele tău sunt același lucru.

Pentru că Sinele tău adevărat

nu se află la finalul vreunei practici.

Chiar desfșurarea practicii însăși

este observată în interiorul Sinelui.

Insă dacă există o puternică identificare

cu persoana,

acea convingere că ești Sinele va părea a fi ascunsă.

Tu ești observatorul a tot ceea ce este.

Tot ceea ce se află în memoria ta,

fiecare idee pe care o ai despre tine, despre lume, despre viață

și înregistrarea a ceea ce ai perceput.

Tu ești martorul tuturor acestora.

Niciuna dintre ele nu ar fi putut exista

sau apărea

dacă tu nu ai fi fost.

Tu ești cel mai important.

Deci, dacă tu ești cel care vede sau observatorul tuturor acestor funcții și mișcări,

manifestări ale fenomenelor,

dacă tu ești observatorul tuturor acestora,

si îți este clar că nu pot exista fără tine -

sunt conectate cu tine prin Conștiință

însă tu ești mai presus,

pentru că tu urmărești apariția și dispariția lor;

deci ele depind de tine,

nu tu de ele.

Dacă acestea îți sunt clare,

atunci poți primi întrebarea mea finală.

Dacă tu ești observatorul suprem,

atunci este important să descoperi acum cine ești.

Ești o entitate anume?

Ai o formă?

Sau ești fără de formă?

Ești material sau imaterial?

Ești vizibil sau invizibil?

Iar acest răspuns îl poți doar trăi,

deoarece cuvintele în sine nu sunt răspunsul.

Cuvintele pot doar indica spre El.

Deci aceasta este întrebarea pe care aș pune-o oricui.

Unii oameni fug de această întrebare.

O simt prea directă.

Mintea nu o place nicicum.

- Dar este altceva care o place.

- Da...

Daca îți place ceva foarte mult - mai întâi îți place foarte mult,

atunci ce urmează, după a-ți plăcea?

Care este următorul lucru - după ce îți place, ce se întâmplă?

- Nimic!

- Da. Un pas: mai întai, atracția,

atracția puternică,

iar apoi, dincolo de atracție, ce este?

- Aceasta nu poate fi descris.

- Aceasta nu poate fi descris...

Da. Nimeni nu a putut descrie ACEASTA.

Buddha nu a putut descrie,

Krishna nu a putut descrie,

Hristos nu a putut descrie...

Au putut doar FI Aceasta.

Mai întâi atracția - atracție înseamnă doi;

după atracție, ce este?

- Mai întâi, există atracția, ceva te atrage,

iar apoi realizezi că nu este nimic și nimic nu te atrage!

Ce glumă!

Alergi după nimic, aceasta este gluma vieții!

- Însă nu este o glumă cinică.

Este o glumă Divină.

- Același lucru se întaâplă cu toți, nu-i așa?

- Da. Când ai ajuns în acest punct,

poate îmbrăca expresii diferite.

Unii oameni, când ajung în acel punct al recunoașterii,

rămân fără cuvinte,

alții râd,

alții plâng,

alții aleargă...

- Nu mai am nevoie de nimic altceva.

- Ok, deci nu mai vrei și a treia întrebare și....

- Nu.

Ești material sau imaterial? Ești vizibil sau invizibil? Răspunsul îl poți doar trăi, deoarece cuvintele nu sunt răspunsul. Nimeni nu poate descrie Aceasta.

EVADAREA ÎN TĂCERE

.

Bună, Mooji !

Bună, Eda !

Am avut această experienţă extraordinară după meditaţie.

Meditaţia a fost destul de grea pentru mine.

Nu am mai meditat în viaţa mea mai mult de 10 minute.

Am tremurat tot timpul. După meditaţie, m-am întors în cortul meu.

Abia mai puteam să citesc sau să fac altceva.

Abia mai puteai să...

Să citesc sau să fac altceva.

Aveam nevoie să fac ceva, aşa că am luat cartea ta,

am deschis-o la întâmplare şi am dat peste această frază.

Era despre școala eliberării nu pot să spun exact dar era :

„ Eu sunt eliberat, atunci când „ Eu sunt ” este identic cu Infinitul,

este experiența Infinitului.

Şi am simţit pentru prima dată că nu citeam cu mintea, ci cu inima.

Dintr-odată înţelegeam Infinitul …

Înainte nu puteam înţelege când vorbeai tu despre „ Nimic ” şi

despre ” Vid ”, dar acum citeam despre Infinit şi puteam simţi Infinitul !

Mi-am privit trupul, am citit ceva cu glas tare, şi apoi mi-am zis :

„ OK, Infinitul există în acest trup, se exprimă cu această voce,

acest trup şi această minte, asta este Viaţa ” – dintr-odată

puteam simţi această Viaţă! A fost atât de frumos!

Da…

Şi aş fi putut rămâne în cortul meu oricât …

Da….în acest punct poţi evada în tăcerea ta.

Când vezi aşa ceva, nu doar transcenzi tăcerea, ci orice formă de tăcere.

Da… mi-a apărut apoi un gând, că totul este doar în mintea mea.

Mergeam apoi, şi - asta chiar vreau să-mi spui – nu ştiu dacă

era mintea mea sau contemplarea, pentru că deodată au început

să-mi apară tot felul de confirmări despre viaţă.

Mă gândeam : oare ar trebui să fiu complet tăcută,

să ignor toate acestea, sau să las aceste confirmări să prindă viaţă …

Lasă-le să existe. Lasă-le să existe, şi întâmpină cu bucurie

ceea ce se petrece în tine. Nu te orienta spre diferite gânduri,

pur şi simplu FII, şi fii încredinţată că dacă există ceva care

trebuie confirmat sau de care trebuie să fii sigură, el se

va derula automat.

Într-un fel, e ca şi cum se pregătesc să apară valuri ale iluminării.

Deoarece Conștiința Spirituală, și-a deschis florea,

deci lucrurile pot să fie puţin diferite acum …

Orice poate să apară, dar nu trebuie să te simţi ca

ofiţerul de la Biroul de Imigrări, triindu-ţi gândurile ca pe străini :

”Tu poți să vi. Tu nu..., Tu ai nevoie de viză”, etc.

Doar fii golită, FII acolo.

Acum eşti purtată ca o frunză uscată în vânt.

Orice trebuie cunoscut, nu ştii cum îl vei cunoaşte.

Orice este necesar, nu ştii cum o să fie necesar.

Nu ştii nimic. Trebuie să ştergi complet totul,

să iei totul de la zero, nu te cantona în vechea identitate condiţionată.

Nu trebuie să faci nimic.

Doar trebuie să întâmpini cu bucurie acea identitate

care te-a sărutat dinlăuntrul tău.

Ceva mi-a spus că nu ar trebui să mă întorc încă acasă.

Ar trebui să urmeze ceva ?

Doar rămâi aici, nu contează unde se duce corpul tău.

Stai aici, în Inimă.

Nu te du niciunde în altă parte, acelea nu există.

Ai avut experienţa existenţei în Inimă.

Să vedem dacă poţi să-i rămâi credincioasă.

S-o onorezi. Doar rămâi cu aceasta acum.

Trebuie să înveţi cum să trăieşti, să FII cu tine însăţi.

Chiar dacă toate celelalte tipuri de energii încearcă să te atragă :

„ Vino, vino să te joci cu noi, vino aici cu noi! ”

Nu, doar rămâi acolo (în Inimă).

Şi în această credinţă în adevăr, vei dezvolta o sensibilitate

care-ţi va permite să simţi şi mai mult fiinţa ta şi să te

gândeşti pe tine însăţi.

Nu gândi ceva anume.

Doar să simţi.

Alţi oameni poate te vor întreba :

„ De ce arăţi aşa ? De ce priveşti aşa ?

Eşti bine ? Ne facem griji pentru tine ! ” Iar tu să le spui :

„ Nu vă faceţi griji, sunt bine ! ”

Nu da atenţie elementelor exterioare care spun NU.

Doar rămâi în această stare acum.

Pot să vin să te îmbrăţişez?

DA, vino!

Foarte fericită, foarte fericită, e foarte bine …

E minunat … Discernământul tău va deveni mai ascuţit,

ochiul tău interior se va deschide, gradat vei deveni

mai intuitivă, dar e un proces din interior, nu va veni

din exterior. Se vor petrece şi lucruri exterioare,

dar cumva le vei recunoaşte în interiorul tău …

Te va învăţa cum să mergi.

Întâmpină acel ceva care te-a sărutat din interiorul tău.

Doar din interior vin toate.

Un fragment de înregistrare video de pe DVD-ul din Satsang

„ Dumnezeu este acum secretarul meu – vorbeşte cu Dumnezeu ”,

Retragerea în tăcere de la Zmar, Portugalia, mai , a doua sesiune.

Tu şi cu mine nu suntem ataşaţi de această lume a formelor efemere.

Doar mintea cea lipsită de ruşine a divizat UNUL în părţi.

Diviziunea şi non-diviziunea sunt acelaşi lucru pentru tine şi pentru mine.

Sunt cunoaştere pură, extaz neschimbător. Suntem pretutindeni, aidoma Spaţiului.

Exista o TÂNJIRE, atunci cand o vei simtiți, ești profund și pe deplin atins.

Mooji: Te rog, ia loc!

Interlocutorul: Odată ce la-i văzut pe... Acela... tânjirea este așa de puternică

... nici măcar un minut nu trece.

M : Da, da.

I : Si tu știi că tot ceea ce face și tot ceea ce spune mintea

este opusul lui Acela. Așa că... mă duce... Nu știu unde.

M : Tu spui, odată ce ai văzut văzătorul cu adevărat în inima ta,

nu numai în mintea ta, dar de fapt tu vezi

ca ești atat de profund atins de ființa lui Acela.

Dar acest dor a luat foc acum. Hmm!!!

Și nimic altceva din ce vine nu te va mai satisface de acum pe tine.

Ai devenit însărcinat cu tine însuți.

I : Dar e ca, nu știu...

M : Înțelegi? Așa că, lasă... dorințele să își dorească

nimic nu te mai poate atinge pe tine.

si aceasta urgență, acestă ardere, acest foc,

va arde toata pădurea de alteritate din tine, este exact așa.

și la un moment dat vei spune, "Acum vorbesc despre ceea ce

pare a fi în contrast direct, cu Acela, nu are nimic de-a face cu el."

și aproape... unii oameni realizează la un moment dat

că "Tot ceea ce au spus, este o minciună!"

Chiar și "EU" este o minciună, Înțelegi?

Acum, în mintea mea îl vâd, dar este

asta o experiență binecuvantată!?... ”Dar tu spui, o Dumnezeule, mă simt groaznic!!! "

Nu, dar de fapt, este ceea ce se întamplă.

Si va continua astfel pentru tot restul vieții tale...

Aceasta tânjire arde tot ce mai rămas din gândurile ce

trebuiau arse cu mult timp în urmă... Da, te rog!...

I: Sunt fericit pentru asta, pentru că

întotdeauna a fost un pic de neîncredere despre adevăr...

M : Da, da.

I: Pentru ca ai vorbit despre plonjarea in "Eu-Sunt"...

și apoi ai vorbit despre văzator, apoi despre obiect și despre Acela,

și a fost ca: DA.. !

Toate acestea căutare este atât de...

chiar nu se poate... Nu pot spune nimic

despre Acela într-adevăr, dar... Nu știu... este... Nu știu.

M : E frumos, nu-i așa?

I : Nu știu.

M : ”Eu-l” este distrus, dar e frumos.

I : Nu știu nimic despre nimic! :)

M : Da, aceasta este o stare bună.

Nu știu nimic altceva. Acest lucru este bine.

Când crezi că stii ceva, năvalesc multe probleme... ele vin la tine să ceară rezolvare...

Când credem că știm ceva, vin multe probleme,

vine aroganța, frica, atât de multă

concurență, competitia vine, vine atâta gelozie.

Deci, acum ți-ai dat seama ca "Nu știu nimic, despre tot”

și din nou, tu stai în poala lui Dumnezeu.

Simți cum te legană, în poala Lui.

Acest lucru este ca și cum ar fi date afară... piptănate, stoarse și golite...

toate ideile pe care le-ai avut despre tine.

E frumos. Pentru mine, e frumos!...

Eu spun acum, să reziști la formarea oricărei concluzii

ce poate apărea în mintea ta. Chiar și a sentimentelor.

Pur și simplu oferă-i existenței, existența...

Exact asa cum te ține Dumnezeu în poală...nu fă supoziții.

Aceasta este întrega curgere a ceea ce se întâmplă.

Cand ești gata ești ca un popcorn care a explodat în interiorul tău.

Fii ca Acela. Fii ca Acela!

O ființă umană ca aceasta, întreaga lume este gata pentru ea.

Uneori e ca și cum ai suferi durerile nașterii

pentru o mai profundă descoperire.

și e adevărat, eu nu știu nimic despre toate,

nu este nimic, în toate.

Dar acest spațiu?... nu știu nimic despre toate!!! Nu știu.

și nici nu trebuie să știi.

Nu ești un maestru al minții. Nu trebuie să știi nimic.

Voi folosi exemplul unei bucăți de gheață

scapată într-un pahar cu apă fierbinte...

Gheața nu se poate întoarce să vadă; ”Cum de am dispărut?... da s-a întâmplat să se întoarcă Acasă...”

Vezi tu? De fiecare dată, este atât frumos... este ca acum...

Mintea va vrea să meargă pentru

a ridica telefonul... "Oh, nu, e în regulă. Poți pleca."

Hmm ? Ceva spune: "Nu, voi pleca". Însă lasă totul, nu atinge nimic...este foarte bine.”

!!!...:) :) :)

Doar, stai! Doar fii!

I : Ok. Namaste!...

M : Bine.Namaste! :)

Ma ofer pe mine însumi, adevaratului învățător ce nu vine și nu pleacă!...

Care ia forma Purului Adevăr, Purei Conștiinței si a Purei Beatitudini!

Etern prezent și plin de pace!

Ființă independentă, cu esența vitală a iluminării!

”Doar oferă-i existenței, existența."

"Chiar si aceasta tânjire de a arde cu mult timp în urmă a fost arsă. " (Mooji)

Cantat cu voce de înger de Omkara!....

.

"Singurul lucru ca mărturie și valoare de constatare "

Tiruvannamalai, India ianuarie...

Acesata este vârsta ta de aur Stasang cu Mooji, Martie India

Um, am vrut să spun asta de câteva zile, cred.

Nu știu ce se întâmplă, dar ceva m-a tot oprit să vin, sau a trebuit să aștept.

Ți-am scris o poezie, săptămâna trecută

și a fost ca un fel de așteptare să vin să ți-l citesc.

Dar, um, totul apare în aceasta și este atât de mult spațiu,

Da... si, um, aș putea vorbi despre etapele care s-au derulat de când te-am cunoscut,

înainte și luni înainte de aceasta, dar, um, mintea mea este doar... aceste câteva blips (clipiri).

Astăzi m-am simțit într-o anumită măsură, în ultimele câteva zile m-am

simțit într-o anumită măsură obosit sau, mmm... morocănos dar e ca și cum

Nu contează ?

Nu, e ca și cum eu sunt aici. TU ești aici. TU ești aici. Nici nu mai simt nevoie să vin să îți spun.

Ești aici. Si, um, e, da, e doar, a fost atât de, cum ar fi treptat

având în vedere lucrurile care s-au întâmplat, înainte în India

și având în vedere lucrurile care s-au întâmplat aici au fost atât de

și sunt inaintea, totului. E ca și cum totul apare în mine.

Este foarte bine.

Îți mulțumesc foarte mult. Nu știu ce altceva să mai spun.

E de ajuns.:)

E frumos. Împărtășești ceva care se întâmplă acum în mod spontan.

Acum, tu nu faci, doar într-un fel lucrurile se întâmplă așa.

Oricare ar fi desfășurarea, se va desfășura.

După o vreme poate că nu vei mai avea grija să vorbești despre asta.

Dar în interior există o pură seninătate. Pace.

Mintea vine " bluh, bluh, bluh, bluh. Bluh... "

" Bluh, bluh, bluh, bluh, bluh, bluh bluh... " " Bluh, bluh, bluh, bluh, bluh, bluh, bluh. "

E în regulă. Ce se întâmplă ?

Nu se întâmplă nimic.

Mulțumesc. Nu se întâmplă nimic.

Nu se întâmplă nimic. Adică, adică în această dimineață, doar aceleași lucruri mici

câțiva biți mici de conștiință de sine sau orice altceva, știi același lucru vechi

și tu ești la fel ca : " ei bine, orice ar fi, " știi tu, nu contează.

Și m-am gândit în fiecare zi zi, m-am gândit,

chiar dacă toată lumea care se uită la mine și gândește:

”Nu-mi place de el.” Aceasta (corpul), nu sunt eu, știi ? Nu sunt eu. Nu e ceea ce sunt.

Și, um, dacă le place e la fel de bine, atunci asta e bine, dar știi

totul este atât de frumos, toată lumea este atât de frumoasă, totul

chiar și lucrurile urâte spun, da, da, e în regulă. Haide. Ori ce ar fi.

Foarte frumos.

Te iubesc, Mooji !

Și eu te iubesc ! Și eu te iubesc !

Îți mulțumesc foarte mult, foarte mult !

TOTUL ESTE IUBIRE DE FAPT. Chiar și tu aruncat în foc ești pură iubire. Nu-i așa ?

Da. Așadar, aceasta este frumos că a venit în tine...

Aceasta este vârsta ta de aur, că ai venit acasă, în propriul tău Sine.

Pune jos acest rucsac greu al trecutului.

Chiar dacă e frumos, lasă-l jos. Noi nu trăim în amintiri acum.

Sinele nu trăiește din amintiri acum. Proaspăt. Nu știi nimic despre tine însuți.

Pentru că tot ceea ce pare că știi, devine un fel de limitare.

Doar Fii. înțelegi? Fii. Toate ființele mari, mhm, sunt doar tu. Sunt doar tu.

Ei nu sunt preocupați de istorie, știi tu, dacă Buddha zice,

”știi când aveam 16” e pentru binele tău. Nu pentru al lui.

El nu a avut niciodată 16 ani. El nu a fost niciodată 600 de milioanede ani.

El nu a fost niciodată oricare dintre aceste lucruri.

E doar o parabolă. Toate această viață, este doar o parabolă.

Așa că, atunci când am auzit că vorbești, am simțit spațiul în cuvintele tale.

Chiar dacă nu aș asculta fiecare cuvânt.

Dar energia din ele, din nou, este spațiu. Spațiul, din nou.

Atât de mult spațiu.

Frumos, frumos vezi tu.

Și aș vrea să spun un singur lucru. Aceasta e aici,

aici [în inimă] este atât de puternică

E doar ceva. Este doar... mintea nu poate fi... dar aici este doar... TU ești aici.

Se spune că în corpul fizic centrul psihic pentru Sine este aici. [în inimă]

Nu este aici. [în cap] Frumos.

Mulțumesc, Mooji.

Mulțumesc și ție!

Vă mulțumesc, tuturor.

Foarte măreț, profund.

Aceasta este vârsta ta de aur, că ai venit acasă, în propriul tău Sine. Pune jos acest rucsac greu al trecutului. Chiar dacă e frumos, lasă-l jos.

Nu știi nimic despre tine. Pentru că tot ceea ce pare că știi, devine un fel de limitare. Doar Fii.

Dvd ”Aceasta este vârsta ta de aur”

Vreau să îți spun că... este posibil!...

Este posibil, spui tu?

Ce este posibil?

Este posibil să te reîntorci ACASĂ!

Este atât de frumos!...

Cuvintele nu pot descrie..

Foarte bine!!

Și... am vrutsă îți spun.

Este bine astfel. Este bine așa!

Aș vrea să îți spun că ma simt...

Tu ai spus cândva cam în același fel

simt că am fost atinsă de ceva foarte frumos...

Este ceva atât de frumos!

Pot spune Da! Ia totul! Ia totul!

Mai sunt încercată de temeri

Dar am continuat să spun...ia totul!

Este foarte bine!

Am vrut să... e un fel de...

Este foarte bine!

Totul este foarte simplu așa, este foarte simplu astfel...

Nu e necesară nici o gimnastică spirituală,

doar pur și simplu te deschizi și spui DA.

Spui Da la tot... uite așa.

Și da este posibil să nu te simți confortabil tot timpul,

să-ți pierzi încrederea, dar totuși păstrează-ți încredere, și mergi...

Și nu-ți lua Abandonul înapoi... :)

Nu!

Foarte bine așa! Este perfect! Da...

Și am învățat multe de la tine când tu ai spus:

”Fără cumpărături” este așa ”fără cumpărărturi”

(fără mintea care pleacă la cumpărături:

dorințe, atracții, atșamente... Mooji)

intențiile nu mai contează, nu mai contează ce faci...

Știi tu sunt doar cuvinte, cuvinte, cuvinte

Asta este ceea ce am vrut să îți spun.

Sunt foarte fericit pentru ceea ce mi-ai spus!

Foarte bine!

ESTE POSIBIL SĂ VII ACASĂ

Satsang cu Mooji - Tu nu locuiești viața, tu ești viața.

Am venit aici pentru că am vrut să învăț.

Și nu am putut învăța, deoarece nu poți învăța până când nu găsești asta.

Iar întrebarea mea este că, în afară de a fi un profesor Zen...

am fost, de asemenea, un profesor de meditație.

Și cele două meditații de bază pe care le-am predat,

din cele pe care am fost instruită să le a predau de către un maestru Zen,

au fost " Cine sunt eu" și tehnica lui Bhankei "Nenăscut: Practica prezenței"

Le știu foarte bine...

Ele au fost cele două care le-am simțit aproape,

și pentru aceasta învățăturile tale, m-au întors tot timpul,

mi-au venit în față, până când am ajuns aici.

Și tu ai spus că atunci când vom pleca de aici, să nu împărtășim Nimic.

Am găsit Nimicul.

Cum pot aborda situația atunci când predau?

Nu e încrederea în mine unică.

Bine. Foarte bine.

Un lucru pe care l-ai spus, si a rămas pentru mine, (sună un telefon :))

Ce este acest lucru? Ce este acest lucru pe care îl spui?

Tu spui, "Eu locuiesc aici, acum, în acest templu invizibil."

Cel care este în templu invizibil este vizibil sau invizibil?

Invizibil.

Da.

Acesta nu știe "Eu, eu, mea, a mea."

Nu le știe cu adevărat.

Cuvintele pot doar veni în acest sens.

" Am nevoie să plec acum " sau "Acesta este al meu, "așa și așa”.

Dar va fi superficial acum, vezi tu?

Cum, cum, cum, cum. Când, când, cum, va, va...

Ei nu știu asta. Cum, cum ei nu știu. Ei nu știu.

Doar, viața mișcă acest corp.

Toată viața ta, fluxul de râuri, a fost fluxul conștiinței.

Și astfel, tot ceea ce urmează, nu-ți aparține ție.

Acesta se va desfasura. Și vei vedea acest lucru.

Acum, privit de afară nu poate arăta așa.

Ei te vor vedea făcând ceai, știi tu, îți faci treburile, lucruri de genul asta.

Dar în interior, ești vid (pe deplin transparent). Nimeni nu poate înțelege acest lucru.

Dar în interior ești gol . Nici o intenție.

Eu nu trăiesc viața. Eu sunt viața.

Dar nu o spui chiar așa.

Deci, într-un fel, trebuie să găsești această sensibilitate care înflorește, vezi tu?

Conștiința pură... Ești Conștiința pură însăși.

Nu cineva care este conștient.

Doar Conștiința pură...

Deci, nu e nimeni care să fie conștient. Este doar Conștiința pură, înțelegi?

Care pășește sub forma unei ființe umane.

Aceste lucruri... cum le vei explica, aceste lucruri, înțelegi?

Nu poți explica. Nu este nevoie să explici. Nu încerca.

Doar fii. Este de ajuns. Doar să fii.

Nu trebuie să explici, să justifici, și așa mai departe.

În cazul în care curge prin gura ta, atunci vei vedea că vine de acolo.

Nu tu vei alege cui să vorbești și cui să nu vorbești.

Cineva, cumva, este cu totul integrat în acest ceva.

Tu nu lucrezi la nimic. Nu ai nici o definițe a Sinelui. Tu mergi, dar nu lași urme.

Hristos a spus: Care este natura celui unic renăscut?

Renăscut și nenăscut, sunt același lucru de fapt. El a spus, " Simte vântul."

Tu simte-l. Tu nu știi de unde vine, și nici încotro va merge.

Aceasta este natura celui nenăscut. Aceasta este natura celui care este liber.

Și restul dintre noi îl cunoștem pe EL adânc în Ființa noastră.

Nu cu mintea, nu. Dar cu un simț.

Un simț. Pentru că se trezește că propriul nostru sine, vezi tu?

Tu ești Acela. Tu ești Acela.

Acela care locuiește în templul Nimicului.

Cum vei duce acest lucru la studenții tăi?

Nu știu cum.

Aceasta este frumusetea. Aceasta este magia.

Să nu știi nimic.

Mergi. Pentru că inima ta te pune (să mergi) acolo.

Și atunci când va veni momentul pentru a vorbi sau a nu vorbi,

se va întâmpla, sau nu se va întâmpla.

Dar totul va fi bine. Vei știi aceasta.

Cu mine, a fost așa prima dată.

Am fost invitat pentru ca, pentru o vreme, nu știam să fac nimic. Nu puteam vorbi.

Am fost doar și ședeam.

Și așa a fost cel mai confortabil, doar stând.

Oamenii începeau să vină și să se așeze, și ei ședeau,

și doar priviind a avut loc într-un fel.

Eu nu pot spune chiar am fost acolo doar privind,

deoarece o parte din natura mea este destul de timidă, vezi tu?

Așa că, nu e ca și cum am fost privind.

Nu, ceva a fost și privea.

Ceva se uita și acesta întotdeauna a mers la ochi care ar putea primi.

Acela a fost remarcat aici.

Și apoi, cineva a venit și m-a invitat.

"Te rog, ne-ar plăcea de tine. Avem un grup de meditație în Dublin. Ne-ar plăcea să vii..

Te rog. Oamenii vor să pună întrebări."

Oh, intrebari? Oh, ho ho ho. "Vă rog, să veniți."

Și apoi m-am dus. Nu a fost mare lucru pentru a spune cum am fost

cu un tren : tgâdg, tâgâdg, tâgâdg...

am fost acolo și apoi am stat doar alături de sala unde Satsangul avea să aibă loc.

Și apoi am auzit oameni care veneau, și mai mulți pași, și mai multi pași, și mai mulți pași.

Și m-am gândit, " Câți oameni or fi ? "

Și camera era plină. " Ha, " am intrat și ceva s-a panicat, asta cu ani în urmă.

Am spus, "Oh, dar nu am nimic de spus!"

"Trebuie să spun. Nu pot fi prins în felul aceasta. Ce jenant! "A venit mintea să spună?

"Trebuie să spun ceva. Ha, să mă gândesc despre ce ar fi potrivit să vorbesc."

"Să vorbim despre atașament și non - atașament. Ah ! Asta e întotdeauna potrivit."

Așa că m-am așezat și am spus, "Bine, azi voi vorbi un pic despre atașament și non - atașament, bine?"

Și după circa un minut și jumătate, am terminat.

Apoi, după aceasta, gol.

Și m-am simțit complet nesincronizat cu grupul, pentru că mintea mea era acolo.

E ca un discurs făcut dinainte. Frumos discurs.

Te duci în față, dar nu este pentru acești oameni.

Nu este adevărat, pentru că nu e spontan. Nu este Acum (e prefabricat).

Nu a venit de aici [inima], a venit de aici [cap].

Totul e din trecut. Tu nu vii din trecut. Tu nu vii din viitor.

Nici măcar nu vii din prezent.

Din prezență, vii. Doar atât...

Și acest lucru a avut un gust amar pentru mine. Un gust amar.

Și asta a fost prima și ultima dată. De atunci, nu pot să planific nimic ,

pentru că am văzut că nu funcționează. Nu pentru mine.

Așa că, mergi și te așezi, și apoi vei vedea ce anume vine. Nu știi ce urmează să se întâmple.

E ca și cum intri într-o cameră cu toți oameni surzi. Tu spui, "Satsang cu oameni surzi?"

Bine. Dacă ești acolo, ceva trebuie să se întâmple, vezi tu?

Ceva trebuie să se întâmple. Nici un plan. Nici o proiecție.

Nici o strategie a minții. Așa ești acum, vezi tu?

Acela ce este născut va muri. ACELA ce este nenăscut nu poate muri niciodată.

Trebuie să treci acest test acum, vezi tu? Tu nu știi ce va fi a doua zi.

Totul, atât de multe lucruri sunt incerte, dar tu nu ești preocupată de

certitudini sau incertitudini. Deschisă și atât.

Așadar, te afli în timp real, cu Universul. Atât de mulți oameni, sunt încă în trecut.

Încă în trecut, sau în viitor, sau în încercarea de a fi prezent.

Însă tu nu știi nimic despre aceste lucruri. Nu știi nimic despre acest lucru.

Chiar în timp ce întrebarea se pune, nu știi dacă ai de gând să răspunzi.

Îmi amintesc de unul din momentele de început că acest lucru s-a întâmplat,

în zilele de început. M-am dus în orașul meu și apoi eu doar am mers pe jos

fără țintă, cam așa. Doar, a fost un test. Am spus,

" Eu nu merg nicăieri dacă nu cumva simt asta in fiinta mea.”

Deci, nici un plan pentru a merge oriunde.

Stăteam în camera mea pe micul meu pat,

și apoi am simțit că vreau să merg afară.

Mi-am pus geaca pe mine, să merg afară, dar eu nu știu unde merg.

Așa că am eșit afară, afară pe ușă.

Am închis ușa, și am început să merg, să merg pe jos.

Mă simțeam bine, mă simțeam bine.

Și apoi am simțit cumva să mă opresc, și m-am oprit.

Atunci oamenii ar trece si se uită la tine un pic strâmb.

Și am spus, " Nu, asta nu va merge doar așa. "

Așteptam nemișcat. Era jenant. Ceva de genul asta a fost atunci, vezi tu ?

Așa că, data viitoare am spus, " Ah, o idee.

" Am ieșit cu un carnețel mic, asa ca atunci cand mă opream brusc.

Eram ca și cum aș fi în căutare de ceva și mă făceam că notez.

Doar simte ce este acest lucru, învăță-l, oferă-i spațiu pentru asta.

Și nu văd de ce să nu te uiti un pic caraghios, îți vei găsi drumul tău.

Este ca și cum ai încerca pantofi noi.

Exact la fel e și acum, cam așa, vezi tu?

Și treptat, îți vei găsi calea ta.

Și treptat, îți vei găsi calea ta. Vezi tu ?

Apoi, în afara acestui lucru, atunci tu nu-ți

trebuie să-ți planifici nimic. Fără nici o planificare.

Apoi, o dată la piață, eram în piață și apoi m-am trezit la o coadă.

Și atunci, eu nu știam în primul rând ce coadă era aceasta, doar am văzut oamenii...

Oamenii stăteau la coadă în piață și m-am trezit acolo și apoi coada se micșora, se micșora

și atunci am observat că era coada de legume.

Și oamenii erau... da aceasta... vreau asta... o jumătate de kilogram de roșii...

da, o jumătate de kilogram de struguri... cam așa era.

Și eu mă apropii, "Dar nu știu ce vreau!"

Și înaintam și mai erau trei persoane in față și el a spus, "Ce anume vreți doamnă?"

"Pot avea fire de praz?" sau ceva de genul ăsta. "Da, o conopidă vă rog."

"Da, da, doamnă, următorul vă rog." "O jumătate de kilogram de roșii."

"Da, da următorul? Următorul ce doriți?

"Și încă nimic nu vroiam (venea). [ râsete ]

Și numai când am ajuns acolo, " Da, domnule,

ce v-ar plăcea ? " Vezi tu, " Aș dori o roșie te rog ? "

Da. Și altceva ? Nu știu ce altceva.

Nu eram pe aceiași lungime de undă ? Cam așa.

"O conopidă." "O conopidă. Ce mărime? Aceasta?" "Da, asta."

Cam așa a fost, și apoi am avut o pungă

de lucruri și am spus, "Oh, ce voi face acum?"

Așa că m-am plimbat cu punga de plastic pentru o vreme.

Acum, eu nu spun la mulți oameni despre aceste lucruri.

Dar, dar eu simt, că pot vorbi cu tine despre aceasta.

Da, da, da. Și pentru că nu arată bine dacă vorbești așa.

Nu aș putea împărtăși aceste lucruri cu mama mea sau altcineva.

"Ce ? Ce eu pentru asta te-am crescut?"

Dar, în acest sens, există o sensibilitate profundă,

se întâmplă un fel de dărâmare a vechilor tendințe.

Și ceva este în spatele ei, cam așa.

Și cumva... viața se mișcă și noi exemple vin,

lucruri noi se întâmplă, cum ar fi acesta.

Așadar, nu mai planific nimic.

Dacă vom face planuri, uneori, acum, există o

organizație pentru Satsang-uri și apoi trebuie

să spunem bine acolo va fi o Retragere (Satsang) în acest moment.

Unele lucruri care sunt adecvate, iar apoi acestea trebuie să fie făcute.

Dar ele nu sunt rigide. Sunt mai mult ca schițe.

Și aceste modalități pragmatice, aranjamente ele par sa meargă destul de bine.

Dar nu au nimic de a face cu persoanele, mișcările personale : "

Ce vrei mâine? Noi vom merge la plajă vrei să vii ? "

Nu știu așa ceva. Ce e mâine ?

Eu nu prea... Nu văd... cum poți tu să știi ?

" Ce ți-ar dori să mănânci mâine, la prânz ? " Este ridicol. Cum să știu asta?

Și apoi, ei cred că tu arăți ridicol pentru ca nu stii lucruri de genul ăsta.

Deci, lumi diferite. Foarte bine.

Vă mulțumesc, vă mulțumesc.

Acolo nu este nimeni care să fie conștient este doar Conștiința Pură plimbându-se în forma unei Ființe umane.

Nu încerca să explici doar fii- aceasta este suficient. Doar fii! Acel unic care locuiește în templul Nimicului.

Satsang ”Acel Unicul Care este Nimeni este Buddha”

Este in natura mintii sa vagabondeze. TU NU EȘTI MINTEA... ADEVARUL ULTIM E ATÂT DE SIMPLU. Ramana Maharisi.

Colaj Atmaji