Cum ți-ai descoperit pasiunea

sau cum ți-ai găsit chemarea?

Ai fost expus la ea?

Sau prin încercare și eroare?

Ca avocat al drepturilor copilului,
Marian Wright Edelman a spus:

„Nu poți fi ceea ce nu poți vedea.”

Din fericire, acum trăim într-o perioadă

în care apar tehnologii ce ne pot ajuta 
să rezolvăm această problemă.

În ultimii doi ani,

am derulat un program 
de exindere a realității

care permite elevilor de gimnaziu
din toată țara

să se transpună într-un biolog marin —

chiar dacă ei nu au văzut
niciodată oceanul.

Un elev de clasa a șaptea ce a absolvit
recent programul nostru a spus:

„M-aș putea vedea om de știință,

pentru că mi-a plăcut acest joc.”

Acest feedback m-a emoționat cu adevărat,

pentru că prea puțini elevi
se văd oameni de știință.

Un studiu din 2014 a arătat că 57%
din elevii din clasa a opta și a noua

au spus: „Știința nu e pentru mine.”

Întâmplător, tot în 2014,

am cunoscut-o pe Mandë Holford, 
biochimist marin,

și pe Lindsay Portnoy, 
psiholog educațional.

Noi trei împărtășeam o pasiune

pentru a-i face pe elevi entuziaști 
și confortabili cu știința.

Ne-am gândit cum am putea 
crea pentru copii

cea mai realistă experiență
a unei cariere științifice.

Am discutat studiile;

ele arătau că elevii își asumă riscuri 
atunci când se joacă.

Așadar, noi trei am început
o companie de jocuri educative

pentru a anima știința.

Realitatea virtuală părea să aibă costuri 
reduse și accesibilitate în creștere.

În plus, studiile academice au arătat

că realitatea virtuală sporește
fixarea cunoștințelor acumulate.

Asta era perfect, 
pentru că doream să ajungem în școli

pentru a avea acces 
la cel mai mare număr de elevi posibil,

și în special elevi care au fost
subreprezentați în cercetare.

Cu finanțarea oferită
de Fundația Națională de Știință,

am început să dezvoltăm
un program de realitate extinsă

care combina realitatea virtuală

cu un jurnal digital personalizat.

Am lucrat cu profesori
la dezvoltarea ideei,

pentru a ne asigura că totul se potrivește
perfect la curricula existentă

și pentru a ajuta profesorii să folosească
tehnologia de ultimă oră în sala de clasă.

Noi am conceput
realitatea virtuală Google Cardboard,

care necesită doar un smartphone

și un aparat VR din carton 
în valoare de 10$.

Cu aceast set ieftin,

elevii sunt transportați
într-o expediție subacvatică.

Elevii își folosesc jurnalul digital

pentru a lua notițe,

pentru a răspunde la întrebări

și pentru a construi modele

și dezvolta ipoteze.

Elevii merg apoi în lumea virtuală
să testeze ipotezele,

să vadă dacă sunt adevărate,

așa cum oamenii de știință merg pe teren

în carierele lor.

Când elevii revin la jurnalul lor digital,

ei își împărtașesesc 
observațiile, ipotezele,

gândirea și argumentarea.

Răspunsurile scrise ale elevilor
și interacțiunile virtuale ale acestora

sunt toate actualizate live

într-un panou de evaluare al profesorului,

unde acesta poate urmări
progresul elevilor

și poate să îi ajute dacă este necesar.

Pentru o înțelegere mai bună,
am să vă arăt

puțin din ceea ce văd elevii.

Aceasta este realitatea virtuală
când sunt sub apă

și observă flora și fauna.

Acesta este jurnalul digital
în care elevii construiesc modele

prin selectarea a ceea ce
se așteaptă să vadă.

Aici, își susțin ideile cu argumente.

Și aici este panoul profesorului
care arată progresul

și permite profesorului să vadă
răspunsurile elevilor în timp real.

Când am creat BioDive,

ne-am dorit să ne axăm pe accesibilitate,

așa că l-am construit astfel încât patru
elevi să folosească un singur telefon.

Am știut, de asemenea, că cercetarea
științifică implică colaborare,

așa că am construit activitățile
care să poată fi rezolvate

doar în echipă,

întrucât fiecare elev e expert
într-o locație geografică diferită.

Având în vedere că creierul acestor copii
încă se dezvoltă,

am limitat fiecare activitate
la maximum două minute.

Și, în sfârșit,
deoarece repetarea e importantă

în memorarea cunoștințelor,

am gândit BioDive astfel încât să aibă loc
pe parcursul a cinci ore de curs.

Am început experimentele pilot 
BioDive în 2017

în 20 de școli din New York și New Jersey.

Am vrut să observăm elevii în timp 
ce foloseau această nouă tehnologie.

Acum, în 2019,

avem experimente pilot in 26 de state.

Ce au spus profesorii
care au folosit programul nostru:

„A fost un mod frumos de a arăta dinamica
oceanului fără luxul de a fi acolo,

întrucât noi suntem în Ohio!”

(Râsete)

„Este uluitor!”

„Elevii au fost în totalitate implicați!”

Dar ce ne oferă cu adevărat speranță
e ce auzim de la elevi.

„M-am simțit de parcă eram acolo!”

„E un mod interactiv și distractiv 
de a învăța!”

„Chiar mi-a dat exemple realiste despre
modul în care apar aceste organisme!”

„M-am putut vedea om de știință
pentru că pare de-a dreptul distractiv!”

Feedback-ul primit
nu a fost mereu pozitiv.

Când am început,

am cerut părerile elevilor

despre ce le place

și ce nu

și ce li se pare derutant.

Apoi am început să întrebăm
ce și-ar dori să poată face.

Feedback-ul lor ne-a oferit
lucruri concrete pe care să le integrăm

pentru a ne asigura că ținem cont
de părerile elevilor în ce creăm.

Per total, ce am învățat este
că acesta e începutul unei noi platforme

ce le oferă elevilor
atât vocea, cât și puterea

de a decide cum vor să își influențeze

viitoarele cariere.

Noi ne-am axat pe cercetare,

pentru că e nevoie de oameni de știință

care să ne ajute să ne rezolvăm
provocările actuale și viitoare.

Dar realitatea virtuală ar putea susține
elevi în orice domeniu.

Cum am putea susține elevii
în explorarea tuturor dorințelor lor

cu aceste experiențe noi
și șansa de a învăța direct de la sursă?

Oare am putea crea seturi VR accesibile

care să le permită să se cufunde
în literatura orală

sau în momente critice ale istoriei?

Realitatea extinsă are potențialul
de a schimba traiectoria

vieții copiilor noștri

și de a-i îndruma spre cariere
de neimaginat

deoarece le oferă șansa
de a vedea ce ar putea deveni.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)