Este timpul ca omenirea
să recunoască un adevăr incomod:
am colonizat viitorul.
În mod special în țările bogate
tratăm viitorul
ca un avanpost colonial distant
unde putem provoca liniștiți
daune ecologice și riscuri tehnologice
ca și cum nu ar fi nimeni acolo.
Tragedia e că generațiile de mâine
nu sunt aici să se răzvrătească
împotriva acestui furt al moștenirii lor.
Ei nu pot sări în fața calului
regelui ca o sufragetă
sau să organizeze un protest
ca un activist pentru drepturile omului
sau să participe la Marșul Sării
pentru a sfida opresorii colonialiști
ca Mahatma Gandhi.
Ei nu au drept de vot sau reprezentare;
nu au nicio influență asupra pieței.
Marea majoritate silențioasă
a viitoarelor generații e neputincioasă.
Poate fi dificil să înțelegem
gravitatea unei astfel de nedreptăți.
Deci să privim astfel lucrurile:
În prezent trăiesc 7,7 miliarde de oameni.
E doar o mică parte din cele
aproximativ 100 miliarde de oameni
care au trăit și murit
în ultimii 50.000 de ani.
Dar toți aceștia vor fi depășiți de cei
aproximativ șapte trilioane de oameni
care se vor naște
în următorii 50.000 de ani,
dacă rata de natalitate se stabilizează.
Doar în următoarele două secole,
se vor naște zeci de miliarde de oameni
printre care toți nepoții tăi
și nepoții acestora,
prietenii lor și comunitățile
de care vor depinde.
Cum ne vor privi aceste generații viitoare
și moștenirea pe care le-o lăsăm?
Este evident că am moștenit
lucruri extraordinare
de la strămoșii noștri comuni:
revoluția agrară, descoperiri medicale
și orașele în care mai trăim.
Dar cu siguranță am moștenit
și lucruri distructive.
Sclavia, colonialismul și rasismul
care au creat mari inegalități
care acum trebuie reparate.
Moștenirea economiilor dependente
structural de combustibili fosili
și de dezvoltarea nesfârșită
ce acum trebuie transformate.
Deci cum putem deveni acei strămoși buni
pe care generațiile viitoare le merită?
În ultimul deceniu
a luat naștere o mișcare globală
a oamenilor care s-au angajat
să decolonizeze viitorul
și să lărgească orizontul
de timp al prezentului.
Această mișcare este
în continuare fragmentată
și nu poartă niciun nume.
Eu consider pionierii acestei mișcări
ca fiind rebelii timpului.
Pot fi găsiți la muncă în Japonia
în proiectul vizionar „Future Design”,
al cărui scop e să depășească
ciclurile scurte care domină politicile,
bazându-se pe principiul
luării deciziilor pentru șapte generații
practicat de multe comunități
de americani nativi.
„Future Design” adună rezidenții
pentru a gândi și a discuta
planurile pentru comunele
și orașele în care trăiesc.
Unei jumătăți a grupului i se spune
că sunt rezidenți ai prezentului.
Cealaltă jumătate primește
haine ceremoniale
și i se spune să își imagineze
că sunt rezidenți din anul 2060.
Se pare că rezidenții din 2060
susțin în mod sistematic
planuri ale orașelor
mult mai transformatoare,
de la investiții în sănătate la acțiuni
împotriva schimbărilor climatice.
Aceasta metodă inovativă
a adunării cetățenilor viitorului
este tot mai comună în Japonia;
de la orășele mici precum Yahaba
la orașe mari precum Kyoto.
Cum ar fi ca Future Design să fie adoptat
de comune și orașe din întreaga lume
pentru a revitaliza
modul democratic de luare a deciziilor
și a extinde viziunea lor
mai de parte de aici și acum?
Rebelii timpului merg în instanțe
pentru a proteja
drepturile oamenilor din viitor.
Organizația „Our Children's Trust”
a înaintat un proces istoric
împotriva guvernului Statelor Unite
în numele a 21 de tineri
care cer dreptul legal
la o climă sigură și o atmosferă sănătoasă
pentru generația actuală și cea viitoare.
Această luptă a lui David
împotriva lui Goliat
a inspirat și alte procese în toată lumea
din Columbia în Pakistan,
din Uganda în Olanda.
Acest val de activism crește
în paralel cu o altă mișcare
de a oferi drepturi legale naturii,
de la râul Whanganui în Aortearoa
din Noua Zeelandă
la râurile Gange și Yamuna din India.
Rebelii timpului iau măsuri
și la urna de vot.
În 2019 adolescenții din Europa
au început să-și convingă părinții
și bunicii să le ofere votul
la alegerile pentru Parlamentul European.
#givekidsourvote a devenit viral
pe rețelele de socializare
și a fost răspândit
de activiștii de mediu până în Australia.
Împreună cu partenera mea
am auzit de această mișcare
și am decis să ne dăm voturile
la alegerile generale din Regatul Unit
gemenilor noștri de 11 ani.
Așa că am stat la masa din bucătărie
și am dezbătut diverse
propuneri ale partidelor
și fiecare dintre ei ne-au spus
unde să punem ștampila pe buletin.
Și în caz că vă întrebați, nu!
Nu au reprodus opiniile politice
ale părinților lor.
Deci rebeliunea împotriva
timpului a început.
Rebelii se ridică împotriva
unui viitor colonizat,
creând o mișcare globală
pentru gândire pe termen lung
și dreptate între generații,
ceea ce se poate dovedi a fi
una din cele mai puternice
mișcări politice ale secolului.
Ne ajută să scăpăm de ciclurile scurte
în care ne-au blocat confuzia digitală
și cultura consumului,
ispitiți de butonul „Cumpără acum”
și de știrile 24/7.
Ne inspiră să ne lărgim
orizonturile de timp
de la secunde la minute
la decenii și mai departe.
Proiectul artistei Katie Patersons
„Future Library”
se desfășoară pe durata unui secol.
În fiecare an un scriitor faimos
donează o carte
care va rămâne
complet necitită până în 2114
când întreaga colecție
va fi publicată pe hârtie
făcută din copaci plantați
pentru acest scop.
Banca Mondială de Semințe Svalbard
are o viziune și mai îndepărtată,
păstrând milioane de semințe
într-un buncăr indestructibil
la Cercul Polar
creat să reziste 1.000 de ani.
Dar cum putem gândi și planifica
la scară milenară?
Răspunsul e probabil secretul suprem
pentru a fi un rebel al timpului
și e dat de Janie Benyus,
expertul în biomimetică,
care ne sugerează să învățăm
din cei 3,8 miliarde de ani
de evoluție a naturii.
Cum au învățat alte specii
să supraviețuiască și să prospere
pentru 10.000 de generații sau mai mult?
Ei bine, prin a avea grijă de locul
care va avea grijă de urmașii lor,
prin a fi parte din ecosistemul
de care depind,
știind să nu polueze cuibul.
Ceea ce oamenii au tot făcut
cu efecte devastatoare
într-un ritm tot mai accelerat
în ultimii 100 de ani.
Deci un punct de pornire
pentru rebelii timpului de pretutindeni
este să se concentreze
nu doar asupra lungimii timpului,
dar și asupra regenerării locului.
Trebuie să refacem și să reparăm
și să avem grijă de casa noastră planetară
care va avea grijă de urmașii noștri.
Pentru copiii noștri
și copiii copiilor noștri,
și pentru cei care încă nu s-au născut,
trebuie să ne îndrăgostim
de râuri și de munți,
de întinderile de gheață și de savane
și să ne reconectăm la ciclurile naturii.
Să devenim cu toții rebeli ai timpului
și să fim inspirați
de această binecuvântare mohawk
spusă la nașterea unui copil:
„Mulțumesc, Pământ. Tu cunoști calea.”