Începe cu o tuse sau un gâfâit. După puțin timp respiri mai greu. Respirația devine rapidă și superficială, făcându-te să simți că rămâi fără aer. Acestea sunt simptomele comune ale unui atac astmatic. Mai mult de 300 de milioane de oameni suferă de astm la nivel global, iar 250.000 de oameni mor din această cauză în fiecare an. Dar cum apare astmul și cum te poate ucide această afecțiune? Astmul afectează sistemul respirator, în mod particular căile aeriene mici, cum sunt bronhiile și bronhiolele. Acestea au o căptușeală internă, numită mucoasă, ce e înconjurată de un strat de mușchi neted. La cei care suferă de astm, aceste căi aeriene sunt inflamate cronic, ceea ce le face hipersensibile la anumiți stimuli. Din multitudinea de stimuli ai astmului amintim: fumul de țigară, polenul, praful, parfumurile, efortul, vremea rece, stresul și chiar și o răceală obișnuită. Când oamenii care suferă de astm sunt expuși la acești stimuli, poate apărea un atac astmatic sau o exacerbare a bolii. Dar cum declanșează acești factori un atac astmatic? Dacă un astmatic e expus la un stimul, inelele de mușchi neted ce înconjoară căile aeriene mici din plămân se contractă și devin mai înguste. Simultan, factorul declanșator accentuează inflamația, cauzând o îngroșare a mucoasei și o secreție crescută de mucus. În condiții normale, corpul folosește mucusul pentru a curăța aerul de praf sau polen, dar în timpul unui atac astmatic, blochează căile aeriene deja îngustate, făcând respirația și mai dificilă. Aceste procese cauzează simptomele astmului. Contracția mușchilor netezi creează senzația de piept rigid. Excesul de mucus și inflamația cauzează tusea. Dar wheezing-ul? Acesta apare când căile aeriene se îngustează, iar aerul trece prin acestea cu un șuierat. Aceste simptome îți dau senzația că rămâi fără aer. Deși contra-intuitiv, în timpul unui atac astmatic, inflamația îngreunează mai mult expirația decât inspirația. În timp, în plămân va rămâne o cantitate de aer în exces, fenomen cunoscut ca hiperinflație. Aerul blocat în plămân forțează corpul să facă un efort mai mare pentru a inspira și a expira. În timp poate conduce la o reducere a transportului de oxigen la organe. Uneori, în atacurile severe netratate, organismul nu poate face față, putând duce la moarte prin lipsă de oxigen. Dar cum putem preveni aceste atacuri incomode și potențial fatale la cei care suferă de astm? Un mod e să reduci prezența stimulilor declanșatori. Din nefericire, lumea e un loc imprevizibil și expunerea la stimuli nu poate fi întotdeauna controlată. Aici intervin inhalatoarele, tratamentul primar al astmului. Acestea ajută astmaticii să controleze și să prevină simptomele astmului. Inhalatoarele transportă medicamentul în căile aeriene afectate, utilizând aerosoli sau o pudră fină pentru a trata problema de la sursă. Acestea pot fi de două tipuri: medicamente care tratează criza de astm, ce tratează simptomele imediat și care conțin beta-agoniști. Beta-agoniștii relaxează musculatura contractată, rezultând o lărgire a căilor aeriene, deci o respirație mai ușoară. Cealaltă formă de inhalatoare sunt medicamente de prevenție, ce tratează simptomele astmului pe termen lung, și conțin corticosteroizi. Corticosteroizii reduc senzitivitatea și inflamația căilor aeriene, astfel că astmul poate fi ținut sub control. Sunt importante și în prevenția afectării pe termen lung cauzată de inflamația cronică, ce poate conduce la cicatrizarea căilor aeriene. Inhalatoarele sunt foarte eficiente, și au îmbunătățit viața multor oameni. Deși am îmbunătățit tratamentul și diagnosticul astmului, încă nu îi știm cauzele exacte. În prezent credem că factorii genetici și de mediu joacă un rol, acționând probabil în prima parte a copilăriei. Studiile recente au asociat sărăcia cu astmul. Acest lucru poate fi cauzat de expunerea la poluanți și iritanți, sau de dificultatea de a primi îngrijiri medicale. Odată cu o înțelegere mai bună a astmului, putem continua să găsim metode mai bune de a menține căile aeriene ale pacienților fericite și sănătoase.