Dimineata cand soseste,

Luna cand a adormit,

Cand al vrabiei cant se-opreste,

Si cand cerul e-nrosit,

Timpul verii se sfarseste,

Si porumbu-i recoltat,

Trupul meu cand oboseste,

De pamant nu sunt legat.

Merg spre cer fara teama,

Truda mea voi lasa,

Glasu-l Sfant duios ma cheama,

Intra in Odihna Mea.

Doamne-mi este dor de Tine,

Vino-n graba, mai curand,

Vreau sa zbor spre zari senine,

Zilnic sunt cu Tine-n gand.

Peregrin prin asta lume,

Inca am putin de dus,

Pan’ la ultima chemare,

Cand voi fi-n veci cu Isus.

Merg spre cer fara teama,

Truda mea voi lasa,

Glasu-l Sfant duios ma cheama,

Intra in Odihna Mea.

Merg spre cer fara teama,

Truda mea voi lasa,

Glasu-l Sfant duios ma cheama,

Intra in Odihna Mea.

Dimineata cand soseste,

Luna cand a adormit,

Cand al vrabiei cant se-opreste,

Si cand cerul e-nrosit,

Timpul verii se sfarseste,

Si porumbu-i recoltat,

Trupul meu cand oboseste,

De pamant nu sunt legat.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.