Privește această imagine.

Ce ar putea fi asta?

Un monstru înfricoșător?

Doi urși prietenoși?

Sau cu totul altceva?

Timp de aproape un secol,

zece pete de cerneală 
ca acestea au fost utilizate

drept test de personalitate
aproape mistic.

Ținut mult timp secret
pentru psihologi și pacienții lor,

se spune că misterioasele imagini
pot schița tiparele minții unei persoane.

Dar ce ne pot spune
cu adevărat petele de cerneală

și cum funcționează acest test?

Inventat la începutul secolului XX
de psihiatrul elvețian Hermann Rorschach,

testul Rorschach nu constă
în lucrurile pe care le vedem,

ci mai mult în abordarea
generală a percepției.

În calitate de pictor amator,

Hermann era fascinat de modul în care
percepția vizuală variază la oameni.

El a păstrat acest interes
și în facultatea de medicină,

unde a învățat că toate 
simțurile noastre sunt strâns legate.

A studiat cum procesul percepției
nu doar înregistrează simțurile,

dar le și transformă.

Iar atunci când a început să lucreze
ca psihiatru în estul Elveției,

a început să elaboreze
o serie de imagini ciudate

pentru a pătrunde
în acest proces enigmatic.

Folosind picturile sale
cu pete de cerneală,

Rorschach a început să interogheze 
sute de subiecți sănătoși

și pacienți psihiatrici
cu aceeași întrebare:

ce ar putea fi asta?

Însă, nu ce au văzut subiecții testului
era cel mai important pentru Rorschach,

ci mai curând felul în care
aceștia au abordat sarcina.

Pe ce părți ale imaginii
s-au concentrat sau le-au ignorat?

Au văzut imaginea mișcându-se?

I-au ajutat culorile de pe unele
pete de cerneală în formularea răspunsului

sau i-au deranjat și i-au copleșit?

A creat un sistem de codificare
a răspunsurilor oamenilor,

reducând marea varietate
a interpretărilor la un număr rezonabil.

Acum avea măsurători empirice pentru 
a cuantifica toți subiecții testați:

cei creativi și cu imaginație,

cei orientați spre detalii,
observatorii imaginii de ansamblu

și participanții flexibili capabili
să-și adapteze abordarea.

Unii oameni se blocau,

oferind același răspuns la mai multe pete.

Alții ofereau descrieri
neobișnuite și încântătoare.

Răspunsurile variau
ca și petele de cerneală,

ce ofereau diverse tipuri
de probleme de percepție,

unele mai ușor
de interpretat decât altele.

Dar analizând abordarea
generală a participanților testului

s-au descoperit perspective reale
în psihologia lor.

Pe măsură ce Rorschach testa
tot mai mulți oameni,

au început să se adune tipare.

Subiecții sănătoși
cu aceleași personalități

deseori aveau abordări
foarte asemănătoare.

Pacienții ce sufereau 
de aceeași boală mintală

s-au manifestat în mod similar,

făcând testul un mijloc sigur
de diagnosticare.

Acesta putea diagnostica
chiar și unele boli

dificil de identificat
cu alte metode disponibile.

În 1921

Rorschach a publicat sistemul său
de codificare lângă cele zece pete

ce ofereau cele mai nuanțate imagini 
ale abordării perceptuale ale oamenilor.

În următoarele decenii,

testul a devenit foarte popular
în țări din toată lumea.

În anii '60

acesta a fost folosit oficial
de milioane de ori doar în SUA.

Din nefericire, în mai puțin de un an
după publicarea testului,

Hermann Rorschach a murit subit.

Fără ca inventatorul său
să-l monitorizeze,

testul pentru care a adunat metodic
atâtea informații pentru a-l susține

începuse să fie utilizat
în tot felul de speculații.

Cercetătorii au făcut testul
criminalilor de război naziști,

sperând să descopere rădăcinile
psihologice ale crimelor în masă.

Antropologii au arătat imaginile
comunităților îndepărtate

ca un test de personalitate universal.

Angajatorii au luat decizii prejudecate
bazate pe grafice de decodare reductive.

Odată ce testul a părăsit spitalele
și a intrat în cultura populară,

reputația sa printre
personalul medical s-a diminuat,

iar petele începuseră 
să iasă din utilizarea clinică.

În prezent, testul rămâne controversat,

și mulți oameni presupun
că s-a dovedit a fi netemeinic.

Dar în 2013, o analiză majoră
a cercetărilor existente ale lui Rorschach

a arătat că dacă e folosit corect,
testul oferă rezultate corecte,

ce pot ajuta în diagnosticarea
bolilor mintale

sau în conturarea profilului psihologic
al unui pacient.

Acesta nu e o cheie unică
spre mintea umană;

niciun test nu este.

Dar abordarea sa vizuală
și lipsa unui răspuns corect

continuă să ajute psihologii
să creeze o imagine mai nuanțată

a modului în care oamenii văd lumea.

Aducându-ne un pas mai aproape

de înțelegerea tiparelor
din spatele percepțiilor noastre.