[mașina țăcăne] Salut, bine-ai venit. Eu sunt Azikiwe Mohammed. Suntem în studioul meu în Jersey City la Mana Contemporary. [muzică ritmată] Mă gândesc ce să-ți arăt, ceva interesant. Să vedem. [pungi fâșâie] Mașina poliției este o pușculiță. Ia uite. [zornăie monede] Mișto. Asta e interesant. "Să ai parte de o casă caldă, de mulți prieteni, și de cârnați lungi." Uite, se întâmplă să am ceva chiar aici. Asta e a mea. Sunt numele a patru plaje pentru negri din SUA. Este o formă de cercetare. Toate lucrurile au un rost pentru proiectele mele. [mașina de cusut zbârnâie] Profesia mea nu este artistul clasic. Termenul „artist” sună pretențios, ca și cum ai o aură care emană din cultul geniului tău. Te minunezi la un artist, nu? Lasă-mă cu ideea asta. N-are niciun sens. [mașina bâzâie] Nu prea mă pricep la lucruri pretențioase. Deci nici nu folosesc termenul „artist”. Presupun că eu sunt mai degrabă un tip care face obiecte. Cel mai adesea spuns că sunt meșteșugar. Fac tot felul de obiecte. Bijuterii de aur, tablouri, sculpturi neon, mobilă, fotografie, păpuși, haine, tapiserii, broderii. Ce știu să fac este criteriul după care mă ghidez. Unele lucruri sunt reprezentative pentru negri și locuințele lor. În general, lemnul este un material ieftin. Deci este folosit mult de cei cu posibilități limitate. Culorile calde care te întâmpină acasă după ce a urlat managerul la tine. Nuanțe care însuflețesc locuri unde mă simt acceptat. [zgomot de trafic] Când creez spații, vreau să fie primitoare. Bună! Dacă sunteți interesați azi ținem cursuri de pictură aici afară. Deci treceți pe la cort, faceți cunoștință, și vă dăm noi niște lucruri. Mulțumesc mult. [voce de femeie] - Pot picta orice? - Da, orice. Ce faci acum e doar un punct de pornire. [voce de femeie] - OK. - Dar e bine și dacă începutul ăsta te duce altundeva. Singura regulă este să te accepți pe tine. Cel mai adesea sper să fac ceva ce răspunde nevoilor cuiva. *** Nu sunt sigur ce fel de sandwich este ăsta. Unul cu carne tocată, cred. Ai mâncat vreodată?