[mașina țăcăne]
Salut, bine-ai venit.
Eu sunt Azikiwe Mohammed.
Suntem în studioul meu în Jersey City
la Mana Contemporary.
[muzică ritmată]
Mă gândesc ce să-ți arăt,
ceva interesant.
Să vedem.
[pungi fâșâie]
Mașina poliției este o pușculiță.
Ia uite.
[zornăie monede]
Mișto.
Asta e interesant.
"Să ai parte de o casă caldă,
de mulți prieteni,
și de cârnați lungi."
Uite, se întâmplă
să am ceva chiar aici.
Asta e a mea.
Sunt numele a patru plaje pentru negri
din SUA.
Este o formă de cercetare.
Toate lucrurile au un rost
pentru proiectele mele.
[mașina de cusut zbârnâie]
Profesia mea nu este artistul clasic.
Termenul „artist” sună pretențios,
ca și cum
ai o aură care emană
din cultul geniului tău.
Te minunezi la un artist, nu?
Lasă-mă cu ideea asta.
N-are niciun sens.
[mașina bâzâie]
Nu prea mă pricep la lucruri pretențioase.
Deci nici nu folosesc termenul „artist”.
Presupun că eu sunt mai degrabă
un tip care face obiecte.
Cel mai adesea spuns
că sunt meșteșugar.
Fac tot felul de obiecte.
Bijuterii de aur, tablouri,
sculpturi neon, mobilă,
fotografie, păpuși,
haine, tapiserii, broderii.
Ce știu să fac este criteriul
după care mă ghidez.
Unele lucruri
sunt reprezentative pentru
negri și locuințele lor.
În general, lemnul este un material ieftin.
Deci este folosit mult
de cei cu posibilități limitate.
Culorile calde care te întâmpină acasă
după ce a urlat managerul la tine.
Nuanțe care însuflețesc locuri
unde mă simt acceptat.
[zgomot de trafic]
Când creez spații,
vreau să fie primitoare.
Bună!
Dacă sunteți interesați
azi ținem cursuri de pictură aici afară.
Deci treceți pe la cort, faceți cunoștință,
și vă dăm noi niște lucruri.
Mulțumesc mult.
[voce de femeie]
- Pot picta orice?
- Da, orice.
Ce faci acum e doar un punct de pornire.
[voce de femeie]
- OK.
- Dar e bine și
dacă începutul ăsta te duce altundeva.
Singura regulă
este să te accepți pe tine.
Cel mai adesea sper
să fac ceva
ce răspunde nevoilor cuiva.
***
Nu sunt sigur
ce fel de sandwich este ăsta.
Unul cu carne tocată, cred.
Ai mâncat vreodată?