De la marinari transformați în porci,

la nimfe prefăcute în copaci

și ochi care l-au transformat
pe privitor în stană de piatră,

mitologia greacă abundă în metamorfoze.

Zeii puternici obișnuiau
să-și modifice forma după bunul plac,

dar pentru muritori,
mutațiile erau deseori nedorite.

Țesătoarea Arachne a suferit
o astfel de transformare tulburătoare.

Arachne era fiica unui negustor

care își petrecea timpul vopsind pânze
în cele mai profunde nuanțe de violet.

Era iscusită în țeserea celor mai fine ațe

din care crea material vaporos
și tapiserii deosebite.

Oamenii se adunau să-i privească mâinile
lucrând la războiul de țesut,

de parcă ața ieșea direct
din degetele sale.

Dar odată cu lauda a crescut și mândria.

Arachne era des auzită lăudându-se
cu abilitățile sale,

afirmând că talentul său e neîntrecut
de cel al muritorilor sau al zeilor.

A refuzat să vadă țeserea
ca pe un dar de la zei.

Mai degrabă afirma că e un talent propriu.

Din nefericire, Atena,
zeița înțelepciunii și a artizanatului,

a auzit-o pe Arachne
făcând aceste afirmații.

Plănuind s-o învețe o lecție
pe această fată nerecunoscătoare,

Atena s-a deghizat într-o bătrână
și s-a strecurat printre muritori.

A mustrat-o pe Arachne în public -

cum îndrăznește o țesătoare
să afirme că e mai presus de zei?

Dar Arachne a râs,
abia ridicându-și privirea de la gherghef.

Provocată, bătrâna și-a dezvăluit
adevărata identitate.

Dacă Arachne insista să defăimeze zeii,

Atena avea s-o provoace la o competiție.

Mascându-și șocul
la vederea zeiței cu ochii gri,

Arachne a acceptat provocarea.

Atena și-a scos propriul
război de țesut strălucitor

în timp ce lumea
se aduna să privească.

Țesătoarele au început,
ochii erau fixați și suveicile împleteau.

Atena a făcut să apară de sus
un mănunchi de nori

și de jos, fire subțiri de iarbă,
ca într-un spectacol de putere.

A țesut acte nemaipomenite
care arătau puterea zeilor:

pe Poseidon călătorind pe valuri,

pe Zeus aruncând fulgere

și pe Apolo înaintând cu viteză pe cer.

În splendida sa tapiserie,
gloria zeilor eclipsa viața muritorilor.

Arachne însă nu era interesată
să amplifice egoul zeilor.

Țesătura sa îi ilustra pe zei
abuzând de puterea lor:

certându-se între ei,

consumând alcool și lăudându-se

și implicându-se în viețile muritorilor.

L-a reprezentat pe Zeus ca afemeiat,
transformându-se pentru a ademeni femei:

o lebădă pentru Leda,

un taur pentru Europa

și un duș de aur pentru Danae.

Apoi Arachne s-a îndreptat
spre infracțiunile altor zei,

de la răpirea Persefonei de către Pluto,

la urmărirea sălbatică a Erigonei
de către Bachus.

Deși a ilustrat zeii
în cel mai dezavantajos mod,

în lucrările sale puteau fi observate
abilitățile sale remarcabile.

Țesătura sa era aproape vie,

plină de mișcare și culori magnifice

ce licăreau triumfător.

Atena, văzând că lucrările lui Arachne
erau mai bune și evident subminante,

a izbucnit în furie
și a atacat-o pe țesătoarea umană.

Entuziasmul lui Arachne a scăzut,

simțind cum corpul i se micșorează
și se răsucește.

Degetele sale au fluturat nebunesc,
mâinile i s-au blocat pe lângă corp,

și pe întregul corp i-a crescut păr negru.

Zeița i-a lăsat lui Arachne
un singur rol de ață ieșind din pântec,

un mic memento al talentului său uman.

Pentru că a provocat ipoteza
că zeii sunt de neatins,

Atena și-a transformat adversara
în primul păianjen.

De atunci, Arachne și copiii săi
își „țes” pedeapsa

sau e doar o persistență neînfricată
în umbra giganților?