Când aveam 14 ani, familia mea se pregătea să-i adopte pe frățiorii mei din Etiopia. Într-o zi, mama m-a întrebat: „Ce zi să alegem pentru data lor de naștere?” „Păi, ziua în care s-au născut, evident!” Ce întrebare ridicolă. Apoi mama a spus: „Ei bine, Kristen, niciunul dintre frățiorii tăi nu are certificat de naștere, deci cum sugerezi să aflăm asta?” Uluire. Acum, după 20 de ani, încă lucrez la asta, doar că în loc să încerc să rezolv misterul lipsei certificatelor frățiorilor mei, încerc să rezolv problema la nivel global. Ce legătură au certificatele de naștere cu dezvoltarea internațională? Pentru a răspunde, trebuie să mergem la agenda inițială a dezvoltării, agenda drepturilor omului. În 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului, pentru prima oară, a stabilit o viziune comună a drepturilor și demnităților omului, aplicabile tuturor oamenilor din toate națiunile: Articolul 6 prevede dreptul de a fi recunoscut legal ca persoană. Altfel spus, identitate legală. Pentru copii, acesta e certificatul de naștere. Deși este un drept universal al omului, un miliard de oameni nu au azi dovada că există, ceea ce constituie cea mai mare violare a drepturilor omului din zilele noastre, deși nimeni nu pare să știe despre ea. În fața sărăciei și foametei mondiale, să ne asigurăm că fiecare om are o identitate legală nu pare să fie prea important, dar în realitate chiar este. Vedeți, în cariera mea, am lucrat cu o asistentă socială într-o mahala din Mumbai, unde urmăream cazul unei fetițe care avusese poliomielită când era bebeluș și era paralizată de la brâu în jos. Când am ajuns la ea acasă, am găsit-o pe podea. Picioarele îi erau rănite și infectate, era subnutrită, nu mersese niciodată la școală și își petrecuse mare parte din viață închisă în acea cămăruță întunecată. La plecare am întrebat asistenta socială care era planul cu acest caz și ea mi-a spus: „Ei bine, mai întâi îi trebuie certificat de naștere.” Era un pas înapoi. Am spus: „Nu crezi că ar trebui să-i oferim asistență socială, un loc sigur pentru a trăi și a merge la școală?” Ea zice: „Exact, și pentru asta ne trebuie să-i obținem un certificat de naștere.” Vedeți, fără identitate legală, guvernul nu te recunoaște ca persoană. Iar o persoană care nu există oficial nu are acces la servicii guvernamentale, iar guvernul poate oferi aceste servicii doar persoanelor despre care are cunoștință. Astfel, oamenii sunt trecuți cu vederea, de exemplu, în cazul imunizării de rutină. Oamenii fără identitate legală sunt neluați în calcul și neprotejați. Ei sunt printre cei mai săraci membri ai societății din comunitățile cele mai marginalizate. Sunt victimele traficului de persoane. Traficanții de persoane știu că e aproape imposibil să găsești un om dacă nu s-a înregistrat niciodată o dovadă a existenței sale. Sunt victimele exploatării, ca munca minorilor și căsătoriile cu minori. Fără certificat de naștere, cum dovești că un copil încă e copil? Sunt printre apatrizi; certificatele de naștere dovedesc cine îți sunt părinții și unde te-ai născut, ce doi factori principali pentru a dobândi naționalitate. Din cei un miliard de oameni din lume fără identitate legală, majoritatea sunt copii a căror naștere n-a fost niciodată declarată. În statele cel mai puțin dezvoltate, nașterile a peste 60% dintre copii n-au fost înregistrate niciodată. Un studiu făcut în 17 țări din Africa subsahariană a relevat faptul că 80% din copii nu aveau certificat de naștere. În țările care încă n-au reușit să acopere înregistrarea nașterilor, în 26 dintre ele, certificatul de naștere este necesar pentru îngrijiri medicale, inclusiv vaccinuri. În 37 de țări este necesar pentru asistența socială care își propune să scoată oamenii din sărăcie. Iar în 59 de țări, certificatul de naștere e necesar pentru ca un copil să fie înscris la școală. Un certificat de naștere e adesea necesar pentru alte forme de identitate legală, precum carte de identitate sau pașaport. Și o anume formă de identitate legală e necesară în aproape orice țară pentru a vota, a obține o cartelă SIM sau a deschide un cont bancar. De fapt, din cei 1,7 miliarde de oameni din lume fără cont bancar, 20% se află acolo fiindcă nu au un document de identitate legală. Nu trebuie să fii expert ca să vezi că asta, înmulțit cu un miliard, este o mare problemă. Deci nu e o surpriză că se dovedește că înregistrarea la scară largă a nașterilor merge mână-n mână cu o dezvoltare economică îmbunătățită, de la reducerea sărăciei la îmbunătățirea sănătății, nutriției, educației, creștere economică și migrare sigură și ordonată. În 2015, liderii lumii s-au adunat și au promis că vor susține drepturile omului pentru toți oamenii și nu vor lăsa pe nimeni deoparte în efortul de a eradica sărăcia, foametea și de a reduce inegalitățile. Dar cum vor susține drepturile omului și cum știu ei dacă cineva rămâne în urmă dacă nu știu cine sunt sau unde sunt aceștia, mai întâi de toate? Ce pot face țările în legătură cu asta? Nu există un model universal valabil, fiindcă fiecare țară are un context unic. Sunt cinci tipuri dovedite de intervenții care pot fi aplicate oricărui sistem. Primul, reducerea distanței. Al doilea, eliminarea costurilor. Al treilea, simplificarea procesului. Al patrulea, eliminarea discriminării. Al cincilea, sporirea cererii. Discriminarea de gen rămâne o problemă ascunsă, fiindcă statistic nu e nicio diferență între ratele de înregistrare a fetelor și băieților. Dar discriminarea nu e față de copil, e față de mamă. Angola e una din cele 35 de țări care cer numele tatălui, sau ca acesta să fie prezent pentru a înregistra nașterea unui copil. Deci, în cazul în care tatăl e necunoscut, nu dorește sau nu poate pretinde paternitatea, mamelor li se interzice în mod legal să înregistreze nașterea propriilor copii. Pentru a rezolva asta, Angola a implementat o politică ce le permite mamelor să-și înregistreze copiii ca părinte unic. În Tanzania, în 2012, doar 13% dintre copii aveau certificat de naștere. Așa că cei din guvern au venit cu un nou sistem. Au pus centre de înregistrare în infrastructura existentă, precum saloanele comunitare și în facilitățile de sănătate. Au adus astfel serviciile mai aproape de cei care aveau nevoie de ele. Au eliminat taxele. Au simplificat procesul și l-au automatizat, astfel încât certificatul de naștere se emite pe loc. Pentru a spori cererea, au inițiat o campanie de conștientizare, spunându-le oamenilor că există un proces nou și de ce e important să înregistreze nașterea copiilor lor. În doar câțiva ani, în districtele unde s-a implementat acest sistem 83% dintre copii au acum certificate de naștere, și sunt în proces de a extinde aceasta la nivel național. Ce puteți face voi? Vedeți, cred că suntem cu toții uniți de umanitatea noastră. Trăim pe același pământ. Respirăm același aer. Și chiar dacă nimeni nu alege să se nască sau situația în care s-a născut, putem alege cum să trăim. Schimbarea apare când un moment de conștientizare sau un moment de compasiune inspiră o persoană să acționeze. Iar prin acțiunea noastră colectivă, devenim cei mai puternici agenți ai schimbării. Iar când costul lipsei noastre de acțiune înseamnă copii inocenți fără protecție, nevaccinați, fără să poată merge la școală, care devin adulți incapabili să-și găsească de lucru sau să voteze, blocați în ciclul sărăciei, excluderii și invizibilității, ne revine nouă sarcina de a scoate problema din întuneric și de a face lumină. Fiindcă nu ai ocazia în fiecare zi să schimbi lumea, dar astăzi o ai. Vă mulțumesc! (Aplauze)