De-a lungul vechii albii
a râului Monongahela,

se găsește Braddock, Pennsylvania,
în estul comitatului Allegheny,

la aproximativ 14 km de Pittsburgh.

Braddock e un cartier industrial, locul
primei oțelării a lui Andrew Carnegie

și al morii lui Edgar Thompson.

Deschisă din 1875,

este ultima oțelărie
care încă operează în zonă.

Timp de 12 ani, am creat 
portrete în colaborare

natură moartă, peisaje și vederi aeriene

pentru a realiza o arhivă vizuală

și a vorbi de influența
industriei siderurgice

asupra mediului înconjurător

și de impactul sistemului medical
asupra familiei mele și a comunității.

Tradiția și istoria oficială a locului
se bazează în principal

pe poveștile marilor magnați,
industriași și sindicate.

În prezent, noua istorie
a orașului Braddock,

emblema revitalizării economice
a „centurii de rugină”,

este povestea pionierilor urbani
care au descoperit o nouă frontieră.

Mass-media a omis faptul

că orașul Braddock este predominant negru.

Existența noastră a fost manipulată,
redusă la tăcere și ștearsă.

Sunt a patra generație 
dintr-o familie de femei

și am fost crescută sub protecția 
și îngrijirea bunicii mele Ruby,

la periferia străzii 8,
pe Washington Avenue, numărul 805.

Era directoare a ONG-ului Goodwill.

Mama mea era asistentă medicală.

A fost martora închiderii oțelăriei

și a abandonării zonei 
de către populația albă.

Când a venit rândul generației mele,

lipsa investițiilor de către 
autoritățile locale, statale și federale,

degradarea infrastructurii

și războiul împotriva drogurilor
mi-au distrus familia și comunitatea.

Tatăl vitreg a bunicii mele Ruby
a fost unul dintre puținii negri

care au ieșit la pensie
de la oțelăria Carnegie.

A muncit la temperaturi mari,

a demolat și a reconstruit cuptoare,

a curățat scurgerile și stropii de oțel.

Istoria fiecărui loc este scrisă
în corpuri și în peisaje.

Un peisaj cu trafic intens
de camioane grele,

expunere la benzen și la metal atomizat,

cu un risc ridicat de cancer si lupus.

123 de paturi de spital
pentru 652 de angajați,

și programe de reabilitare, decimate.

Procesul de discriminare rasială

împotriva comitatului Allegheny 
a fost respins

și Torres Talbot, locuințele
de protecție socială, demolate.

De atunci, reclasificarea terenurilor
pentru industria ușoară

este în plină expansiune.

Zona pixelată în Google Maps
și Google Earth

ascunde prezența deșeurilor inflamabile

folosite pentru a forța familia Bunn
să plece de acasă și să renunțe la teren.

În 2013, am închiriat un elicopter

pentru a documenta cu camerele mele
acest act de expropiere agresiv.

Din aer am văzut mii de
pachete de plastic albe,

proprietate a unei firme
de protecție a mediului

care se pretinde ecologică

și reciclează milioane de anvelope

pentru a menține și îmbunătăți
calitatea vieții oamenilor.

Munca mea îmbină
micro și macrocosmosul

și dezvăluie istorii ascunse.

Recent, în Muzeul de Artă din Seattle,

eu și Isaac Bunn am inaugurat 
această expoziție,

pe care a folosit-o 
ca tribună a cauzei lui.

Spunându-ne propria noastră istorie,

continuăm să luptăm
împotriva suprimării istorice

și a inegalității socioeconomice.

Mulțumesc.

(Aplauze)