Când căutam investiții pentru start-up-ul meu, un investitor în capital de risc mi-a spus: „Ashwini, cred că vei strânge câteva milioane de dolari iar compania ta se va vinde cu 50-70 de milioane. Vei fi foarte încântată. Primii tăi investitori vor fi foarte încântați. Iar eu voi fi foarte dezamăgit. Așa că nu voi investi în această afacere.” Îmi amintesc doar că am fost uluită. Cui nu i-ar conveni să investească 4-5 milioane de dolari într-o companie pe care să o vândă cu 50-70 de milioane? Eram fondator pentru prima dată. Nu aveam o rețea de persoane bogate care să investească, așa că am apelat la investitori în capital de risc, cel mai des întâlnit investitor într-o companie de tehnologie, dar nu am încercat niciodată să înțeleg ce l-a făcut pe acel investitor să investească. Consider că trăim în era de aur a antreprenoriatului. Există mai multe oportunități de a înființa companii ca niciodată. Dar sistemele financiare destinate finanțării inovațiilor, investitorii în capital de risc, nu au evoluat în ultimii 20-30 de ani. Capitalul de risc a fost creat pentru a investi sume mari de bani într-un număr mic de companii care se pot vinde cu peste un miliard de dolari. Nu a fost creat pentru a împărți capital mai multor companii care au potențial să reușească, dar pentru mai puțin, precum compania mea. Acest lucru limitează numărul ideilor care sunt finanțate, al companiilor care sunt create și al persoanelor care pot într-adevăr primi finanțare pentru a crește. Și cred că asta atrage o întrebare dură: Care e scopul nostru cu antreprenoriatul? Dacă scopul nostru e să creăm câteva companii de un miliard de dolari, haideți să rămânem la capitalul de risc, funcționează. Dar dacă dorim să inspirăm inovație și să dăm putere mai multor oameni să construiască companii de orice dimensiune, ne trebuie o nouă metodă de finanțare. Avem nevoie de un sistem mai flexibil care nu constrânge antreprenorii și investitorii la un rezultat financiar rigid. Trebuie să democratizăm accesul la capital. În vara anului 2017, am mers în San Francisco pentru a mă alătura unui accelerator tehnologic cu alte 30 de companii. Acceleratorul trebuia să ne învețe cum să mobilizăm capital de risc. Dar când am ajuns acolo, comunitatea de start-up-uri vorbea doar despre ICO (oferta inițială de monede). Pentru prima dată, ICO-urile strânseseră mai mulți bani pentru start-up-urile noi decât capitalul de risc. Era prima săptămână a programului. Distracția de vineri. Iar investitorii nu se opreau din povestit. „Voi lansa un ICO.” „Voi lansa un ICO.” Până când un tip a spus „Ce grozav ar fi să facem asta împreună? Am putea face un ICO care combină valoarea companiilor noastre și am putea strânge bani ca și grup.” În acel moment a trebuit să pun întrebarea evidentă, „Prieteni, ce este un ICO?” ICO a fost o cale prin care companiile noi strângeau bani prin emiterea unei monede digitale, legată de valoarea și serviciile oferite de companie. Moneda este asemănătoare acțiunilor unei companii, ca cele de pe piața bursieră publică, valoarea crescând odată cu tranzacționarea online. Cel mai important, ICO-urile au crescut numărul de investitori, de la câteva sute de companii de investiții la milioane de oameni obișnuiți, nerăbdători să investească. Această piață însemna mai mulți bani. Însemna mai mulți investitori. Ceea ce creștea șansele de a primi finanțare. M-au convins. Totuși, ideea de a face asta în echipă părea puțin nebunească. Start-up-urile concurează pentru investiții, e nevoie de sute de întâlniri pentru a obține un cec. Să îmi petrec cele 15 minute prețioase vorbind în fața unui investitor nu doar despre compania mea, ci despre toate companiile din grup era fără precedent. Dar ideea a prins contur și am decis să cooperăm, în loc să concurăm. Fiecare companie a pus 10% din capitalul propriu într-un fond comun pe care l-am împărțit apoi în criptomonede tranzacționabile pe care investitorii le puteau cumpăra și vinde. După 6 luni și implicarea a patru firme de avocatură - (Râsete) în ianuarie 2018, am lansat primul ICO care reprezenta valoarea a aproape 30 de companii și un mod total nou de a mobiliza capital. Am primit multă atenție media. Titlul meu preferat despre noi suna așa: „Investitori în capital de risc, citiți și vă minunați.” (Râsete) Fondul nostru era, bineînțeles, diversificat. 20% din fondatori erau femei. 50% erau la scară internațională. Și investitorii erau mai entuziasmați. Aveau șansa de a avea randament mai bun, pentru că am eliminat taxele de comision ale capitalului de risc. Și își puteau lua și reinvesti banii, putând finanța mai multe idei mai rapid. Consider că acest lucru creează un cerc virtuos de capital care le permite mai multor antreprenori să reușească. Deoarece accesul la capital înseamnă acces la oportunitate. Și abia am început să ne imaginăm ce înseamnă democratizarea accesului la capital. Nu m-aș fi gândit vreodată că propria căutare de finanțare mă va duce la acest nivel, ajutând aproape 30 de companii să obțină investiții. Imaginați-vă dacă alți antreprenori ar încerca să inventeze noi căi de a accesa capital, în loc să urmeze metoda obișnuită. S-ar schimba ceea ce se construiește, cine construiește și impactul pe termen lung asupra economiei. Și cred că asta e mult mai palpitant decât a încerca să investești într-un start-up de miliarde de dolari. Mulțumesc. (Aplauze)