Când căutam investiții
pentru start-up-ul meu,
un investitor în capital de risc
mi-a spus:
„Ashwini, cred că vei strânge
câteva milioane de dolari
iar compania ta
se va vinde cu 50-70 de milioane.
Vei fi foarte încântată.
Primii tăi investitori
vor fi foarte încântați.
Iar eu voi fi foarte dezamăgit.
Așa că nu voi investi în această afacere.”
Îmi amintesc doar că am fost uluită.
Cui nu i-ar conveni
să investească 4-5 milioane de dolari
într-o companie
pe care să o vândă cu 50-70 de milioane?
Eram fondator pentru prima dată.
Nu aveam o rețea de persoane bogate
care să investească,
așa că am apelat la investitori
în capital de risc,
cel mai des întâlnit investitor
într-o companie de tehnologie,
dar nu am încercat niciodată să înțeleg
ce l-a făcut pe acel investitor
să investească.
Consider că trăim
în era de aur a antreprenoriatului.
Există mai multe oportunități
de a înființa companii ca niciodată.
Dar sistemele financiare
destinate finanțării inovațiilor,
investitorii în capital de risc,
nu au evoluat în ultimii 20-30 de ani.
Capitalul de risc a fost creat
pentru a investi sume mari de bani
într-un număr mic de companii care se
pot vinde cu peste un miliard de dolari.
Nu a fost creat pentru a împărți capital
mai multor companii
care au potențial să reușească,
dar pentru mai puțin, precum compania mea.
Acest lucru limitează numărul ideilor
care sunt finanțate,
al companiilor care sunt create
și al persoanelor care pot într-adevăr
primi finanțare pentru a crește.
Și cred că asta atrage o întrebare dură:
Care e scopul nostru cu antreprenoriatul?
Dacă scopul nostru e să creăm
câteva companii de un miliard de dolari,
haideți să rămânem
la capitalul de risc, funcționează.
Dar dacă dorim să inspirăm inovație
și să dăm putere mai multor oameni
să construiască companii
de orice dimensiune,
ne trebuie o nouă metodă de finanțare.
Avem nevoie de un sistem mai flexibil
care nu constrânge
antreprenorii și investitorii
la un rezultat financiar rigid.
Trebuie să democratizăm
accesul la capital.
În vara anului 2017,
am mers în San Francisco
pentru a mă alătura unui accelerator
tehnologic cu alte 30 de companii.
Acceleratorul trebuia să ne învețe
cum să mobilizăm capital de risc.
Dar când am ajuns acolo,
comunitatea de start-up-uri vorbea doar
despre ICO (oferta inițială de monede).
Pentru prima dată, ICO-urile strânseseră
mai mulți bani pentru start-up-urile noi
decât capitalul de risc.
Era prima săptămână a programului.
Distracția de vineri.
Iar investitorii nu se opreau
din povestit.
„Voi lansa un ICO.”
„Voi lansa un ICO.”
Până când un tip a spus
„Ce grozav ar fi să facem asta împreună?
Am putea face un ICO care combină
valoarea companiilor noastre
și am putea strânge bani ca și grup.”
În acel moment a trebuit
să pun întrebarea evidentă,
„Prieteni, ce este un ICO?”
ICO a fost o cale prin care companiile noi
strângeau bani
prin emiterea unei monede digitale,
legată de valoarea și serviciile
oferite de companie.
Moneda este asemănătoare
acțiunilor unei companii,
ca cele de pe piața bursieră publică,
valoarea crescând odată
cu tranzacționarea online.
Cel mai important, ICO-urile
au crescut numărul de investitori,
de la câteva sute
de companii de investiții
la milioane de oameni obișnuiți,
nerăbdători să investească.
Această piață însemna mai mulți bani.
Însemna mai mulți investitori.
Ceea ce creștea șansele
de a primi finanțare.
M-au convins.
Totuși, ideea de a face asta în echipă
părea puțin nebunească.
Start-up-urile concurează
pentru investiții,
e nevoie de sute de întâlniri
pentru a obține un cec.
Să îmi petrec cele 15 minute prețioase
vorbind în fața unui investitor
nu doar despre compania mea,
ci despre toate companiile din grup
era fără precedent.
Dar ideea a prins contur
și am decis să cooperăm,
în loc să concurăm.
Fiecare companie a pus 10%
din capitalul propriu într-un fond comun
pe care l-am împărțit apoi
în criptomonede tranzacționabile
pe care investitorii le puteau
cumpăra și vinde.
După 6 luni și implicarea
a patru firme de avocatură -
(Râsete)
în ianuarie 2018,
am lansat primul ICO
care reprezenta valoarea
a aproape 30 de companii
și un mod total nou de a mobiliza capital.
Am primit multă atenție media.
Titlul meu preferat despre noi suna așa:
„Investitori în capital de risc,
citiți și vă minunați.”
(Râsete)
Fondul nostru era, bineînțeles,
diversificat.
20% din fondatori erau femei.
50% erau la scară internațională.
Și investitorii erau mai entuziasmați.
Aveau șansa de a avea
randament mai bun,
pentru că am eliminat taxele
de comision ale capitalului de risc.
Și își puteau lua și reinvesti banii,
putând finanța mai multe idei mai rapid.
Consider că acest lucru creează
un cerc virtuos de capital
care le permite mai multor
antreprenori să reușească.
Deoarece accesul la capital
înseamnă acces la oportunitate.
Și abia am început să ne imaginăm
ce înseamnă democratizarea
accesului la capital.
Nu m-aș fi gândit vreodată
că propria căutare de finanțare
mă va duce la acest nivel,
ajutând aproape
30 de companii să obțină investiții.
Imaginați-vă dacă alți antreprenori
ar încerca să inventeze noi căi
de a accesa capital,
în loc să urmeze metoda obișnuită.
S-ar schimba ceea ce se construiește,
cine construiește
și impactul pe termen lung
asupra economiei.
Și cred că asta e mult mai palpitant
decât a încerca să investești
într-un start-up de miliarde de dolari.
Mulțumesc.
(Aplauze)