Cum vă imaginaţi viaţa unui cercetător? Plictisitoare şi monotonă, petrecând ore interminabile în laborator fără viaţă socială? Poate unii, dar nu şi Tycho Brahe. Învăţatul din sec. al 16-lea care a prezis cu acurateţe mişcarea planetelor şi a catalogat sute de stele înainte de descoperirea telescopului a avut şi o viaţă personală tumultoasă. Tycho Brahe s-a născut în 1546 într-o familie nobiliară daneză, dar la 2 ani a fost răpit şi crescut de unchiul său. Pe părinţi nu i-a deranjat. Cariera lui Tycho ar fi fost în legislaţie, dar văzând o eclipsă de soare la 13 ani, a început să petreacă mai mult timp cu matematica şi cu profesorii de ştiinţe exacte, care l-au învăţat arta observării corpurilor cereşti. Câţiva ani mai târziu, trimis în Germania la studii, nu-l mai interesau legile, în schimb citea astronomie, îşi îmbunătăţea instrumentele, şi nota atent ce observa pe cerul nopţilor. N-a trecut mult şi măsurătorile lui erau mai exacte decât cele din cărţile citite. În Germania, la o petrecere, a avut o dispută cu un alt student referitor la o formulă matematică, soldată cu un duel în care Tycho şi-a pierdut o bună bucată din nas. Se spune că după asta ar fi purtat o mască protetică din aur şi argint pe care ar fi lipit-o de faţă. Din fericire, Tycho nu avea nevoie de nas ca să-şi continue treaba în astronomie. A continuat să studieze cerul nopţii creând tot felul de instrumente, inclusiv un cadran de mărimea unei clădiri pentru măsurarea unghiurilor dintre stele. După luni de observaţie atentă, Tycho a observat o stea nouă în constelaţia Cassiopeia. Publicarea acestei descoperiri i-a asigurat un statut de vedetă şi oferte în domeniul ştiinţelor în toată Europa. Dorind să-l păstreze acasă, regele Danemarcei i-a oferit o insulă cu un observator performant. Numit Uraniborg, cu un cost de aproape 1% din bugetul Danemarcei, observatorul era mai mult un castel, cu gradini amenajate, camere pentru familie, servitori şi pentru demnitari regali în vizită şi cu o pivniţă pentru toate instrumentele masive. Tycho a mai construit și o fabrică de hârtie şi o tiparniţă pentru a-şi publica lucrările, şi un laborator pentru studiul alchimiei. Cum nici un castel n-ar fi complet fără distracţii, Tycho a angajat un pitic clarvăzător pe nume Jep, ca bufon. Tycho a trăit pe insula sa, studiind şi petrecând aproape 20 de ani. Odată cu schimbarea regelui, căzând în dizgraţie, a acceptat invitaţia Sfântului Împărat Roman de a deveni astronomul oficial imperial, în Praga. Acolo a întâlnit un alt astronom faimos, Johannes Kepler, care i-a devenit asistent. În timp ce munca lui Kepler îl interesa, Tycho îşi apăra descoperirile, iar cei doi intrau adesea în dispute înfocate. În 1601 Tycho, invitat la un banchet pretenţios, a băut cam mult, dar era prea politicos ca să se ducă la toaletă, şi s-a decis să reziste. A fost o idee proastă, întrucât a făcut o infecţie a vezicii urinare şi a murit câteva zile mai târziu. La 400 de ani după moartea sa, Tycho încă mai avea surprize în mânecă. În 2010, când corpul i-a fost exhumat şi studiat, legendarul nas din aur şi argint a fost de negăsit, iar indiciile chimice sugerau că purta o proteză mai puţin preţioasă. Mustaţa sa conţinea un nivel toxic ridicat de mercur. Oare de la vreun medicament folosit pentru infecţia vezicală? Vreun reziduu de la experimentele sale de alchimie? Sau colaboratorul său certăreţ, Johannes Kepler, l-a otrăvit ca să-i fure descoperirile? Nu vom şti niciodată, dar data viitoare când vă gândiţi la cercetători nu presupuneţi că au vieţi plictisitoare. O poveste fascinantă ar putea fi chiar în faţa ochilor.