Trăim într-o societate de post-curățenie. Cu toții, inclusiv eu, avem o poveste despre ordonarea casei. Adunarea tuturor lucrurilor în mijlocul casei, hotărându-te care dintre ele îți aduce bucurie și apoi îți iei rămas bun de la un set de spatule în căutarea unei vieți mai calme și mai fericite. Dar ce-ar fi dacă am putea aduna toate celelalte lucruri - sarcini, evenimente, relații din obligație - și să le arunci pe apa Sâmbetei fără niciun regret? Și făcând așa, să fim liberi să ne concentrăm timpul, energia și banii pe lucrurile care ne fac cu adevărat fericiți? Ei bine, am descoperit cum să fac asta. Este formidabil și l-am numit: magicul și transformatorul de vieți „mă doare în cot”. (Ovații) (Aplauze) Sper că îmi scuzați limbajul pentru că nu mă voi opri aici. Înainte să vă învăț cum să vă doară în cot, trebuie să vorbim despre ce înseamnă să îți pese. A nu te durea în cot înseamnă că te interesează. Când spun: „Mă doare în cot de Game of Thrones”, spun de fapt: „Nu mă interesează Game of Thrones.” (Râsete) Acum, hai să ducem conceptul un pic mai departe. Hai să definim „durerea în cot” ca timp, energie și bani. (Râsete) Dacă nu te interesează ceva, ar trebui să te doară în cot de acel ceva. Nu mă interesează Game of Thrones așa că nu îmi pierd vremea vizionându-l; Nu îmi pierd energia gândindu-mă când va apărea viitorul sezon; și nu îmi cheltuiesc banii pe cărți, articole sau orice ține de Westeros. Mă doare în cot de Game of Thrones. (Râsete) Are sens ce spun? Făcând aceste decizii calculate, ajungi să ai mai mult timp, energie și bani pe care să le folosești pe lucruri care te interesează. Mai exact „un buget pentru lucrurile de care nu te doare în cot.” (Râsete) Voi reveni la acel buget într-un minut, mai întâi vreau să vă spun un pic despre cum expresia magică și transformatoare de vieți „mă doare în cot” a apărut în viața mea. Acum doi ani și jumătate, eram editor senior la o editură renumită din New York. Îmi petrecusem 15 ani urcând pe scara corporatistă, aveam o mulțime de autori, de cărți bine vândute și tot ce îmi dorisem vreodată de la carieră avea să se întâmple. Dar eram extrem de nefericită. Nefericirea aceea care te apasă dimineața când te dai jos din pat; nefericirea aceea care te apasă când faci naveta 45 minute cu metroul și te apasă când trebuie să stai opt sau zece ore la biroul tău, înainte să te întorci acasă și să o iei iar de la capăt. Mi-am dat demisia. A fost foarte greu să iau acea decizie. Mult vin roșu, multe lacrimi. Dar ce a urmat după demisie mi-a schimbat total viața. Odată ce m-am sustras din acea cultură și stil de viață a unui serviciu care mă făcuse nefericită, am fost liberă să îmi concentrez timpul și energia pe ce m-ar face fericită - inclusiv munca, doar că într-un fel diferit - și apoi, m-am mutat din Brooklyn pe o insulă tropicală. A început să mă doară în cot de corporații, de purtatul pantalonilor și de naveta cu metroul. Și a început să nu mă doară în cot de munca în folosul meu, de purtatul bikinilor și de plimbările lungi pe plajă. Credeți-mă, o experiență care mi-a schimbat viața. (Râsete) Niciuna din aceste schimbări nu a survenit fiindcă mi-am ordonat apartamentul. S-au întâmplat fiindcă mi-am ordonat mintea. Încerc să vă explic. Imaginează-ți că mintea ta e un hambar și acolo se află toate lucrurile care îți aduc bucurie, dar și cele care te deranjează. Potențialul pentru o viață fericită e acolo, dar trebuie să arunci ce te deranjează pentru a face loc bucuriei. Aceasta este ordonarea mintală și este magică. Eu am făcut-o din greșeală când am demisionat și a fost atât de formidabil încât am inventat o cale prin care să o faci în mod intenționat. Am numit-o „metoda nepărerii de rău”. Are două etape. Prima: decide lucrurile de care te doare în cot. A doua: să te doară în cot de acele lucruri. (Râsete) Simplu, nu? Dar știu ce gândești: asta sună ca o rețetă pentru a deveni nesimțit. (Râsete) Este în regulă, aud de multe ori asta. Dar acolo apare partea „nepărerii de rău”. Metoda mea presupune să te doară în cot cu sinceritate și politețe. În final, nu trebuie să te simți vinovat. Exprimi cel mai bun comportament al tău și nu ai de ce să îți ceri scuze. Literalmente nu îți pare rău. De asemenea, nu ești un nesimțit. Cum ar putea funcționa metoda nepărerii de rău cu tine? Ei bine, să spunem că iubești Game of Thrones și ai fost invitat duminică la o petrecere și o cină care e la aceeași oră cu serialul tău favorit. Ești stânjenit de gândul refuzului cinei, dar iubești Game of Thrones și nu vrei să-l înregistrezi pentru mai târziu pentru că... spoilere. Dar ai timp, energie și bani limitați de cheltuit duminică seara. Deci, trebuie să îți verifici bugetul de nedurut în cot. (Râsete) Decide ce activitate îți aduce mai multă bucurie și alocă banii din bugetul tău de nedurut în cot în conformitate. (Râsete) Îți spun, dacă răspunzi la timp, „Nu, mulțumesc, nu pot să ajung la petrecere și cină”, nu ai greșit cu nimic. Ai fost sincer, politicos și nu trebuie să îți pară rău pentru acest lucru. Și acesta e doar vârful cot-berg-ului. (Râsete) Poți să aplici metoda „nepărerii de rău” la orice: cerințe, evenimente, obligații chiar și oameni. Începe prin a-ți face o listă cu tot ce îți aglomerează hambarul mintal; toate restricțiile asupra timpului, energiei și banilor tăi; nedurutul în cot care ți-a fost cerut. Ca să simplific totul, fac categorii. De exemplu, munca este o categorie, și cinci dureri în cot de pe listă ar putea fi: ședințe obligatorii, raportări telefonice, semi-maratonul caritabil al colegilor tăi, o petrecere de rămas-bun pentru un coleg pe care nu îl agreezi și să îți faci treaba. (Râsete) Odată ce le-ai categorisit pe toate aplici metoda „nepărerii de rău”. Primul pas: decide ce te deranjează. Lucruri neimportante de care nu îți pasă. Al doilea pas: încetează să te mai doară în cot de acele lucruri, referitor la timp, energie și bani. Apoi taie-le de pe listă cu un marker gros și negru. Te vei simți bine, doar fă-o. (Râsete) Vreau să spun că da, poate că trebuie să te trezești să mergi la lucru zilnic și poate că va trebui să stai la niște ședințe obligatorii. Dar nu trebuie să mergi la o petrecere de rămas-bun pentru un coleg pe care nu îl agreezi. Dar dacă încă nu poți să te doară în cot? Îți recomand un exercițiu de vizualizare. Imaginează-ți cum te vei simți acolo la petrecere: enervat sau plin de bucurie? (Râsete) A fost o zi lungă, te dor picioarele, nu îți place să socializezi cu colegii tăi la birou, darămite la un bar de rahat. (Râsete) Nu îți plac deloc berile calde. Deci, ce ar trebui să faci? RSVP „Nu”, desigur. De ce să îți cheltuiești banii de nedurut în cot sau banii reali la acea petrecere? O să îți spun de ce. Pentru că te simți obligat și vinovat. Fugi de un răspuns perfect natural: „Nu”, înainte chiar să încerci. Mulți oameni nu reflectează la aceste lucruri. Răspund „Da” imediat la anumite lucruri și apoi ajung să își piardă timpul, energia și banii pe o seară în care nu s-au simțit bine. Pierzi și mai mult timp și energie, cu o săptămână înainte, îngrozit de ideea petrecerii. Și mai mult, încercând să găsești portițe de ieșire din angajamentul făcut, apoi îngrijorându-te că vei fi perceput drept un nesimțit dacă refuzi în ultima clipă. Și sincer? Dacă dai bir cu fugiții în ultima clipă, nedorind să mergi acolo încă de la bun început, chiar ești un nesimțit. Și ar trebui să te simți prost. (Râsete) Mai degrabă, alocă-ți o clipă, vizualizează, și spune la timp un politicos „Nu, mulțumesc. Nu pot ajunge.” Așa oprești irosirea timpului pe care nu îl ai, cu oameni care nu îți plac, făcând lucruri pe care nu vrei să le faci. Vei fi mai puțin ocupat, mai puțin împovărat, mai puțin enervat. Vei avea mai mult timp, energie și bani și te vei întreba de ce nu ai încetat să mai mergi la tăierea moțurilor acum 10 ani. (Râsete) Uite. Nu trebuie să demisionezi ca mine și să fugi pe o insulă tropicală. Poți face schimbări eliberatoare, grandioase și pline de sens doar ordonându-ți hambarul mintal, făcând un buget al nedurutului în cot și ținându-te de el. Nu trebuie să vinzi pe tarabă nimic. Doar trebuie să spui cuvintele „Nu, mulțumesc.” „Nu am timp.” „Nu îmi pot permite.” Poți spune chiar: „Nu vreau.” Nu se va termina lumea. Ești doar sincer și politicos. Te doare în cot, nu îți pare rău. Magia transformatoare de vieți e acum, aici, pentru tine. Sinceră să fiu, ordonarea casei tale durează în jur de o săptămână. Și ține una sau două. Dar ordonarea mintală? Să înveți cum să spui „Nu”, să pui limite și să te doară mai mult în cot? Acestea țin pentru totdeauna. Vă mulțumesc! (Ovații) (Aplauze)