Trăim într-o societate de post-curățenie.
Cu toții, inclusiv eu, avem o poveste
despre ordonarea casei.
Adunarea tuturor lucrurilor
în mijlocul casei,
hotărându-te care dintre ele
îți aduce bucurie
și apoi îți iei rămas bun
de la un set de spatule
în căutarea unei vieți
mai calme și mai fericite.
Dar ce-ar fi dacă am putea aduna
toate celelalte lucruri -
sarcini, evenimente,
relații din obligație -
și să le arunci pe apa Sâmbetei
fără niciun regret?
Și făcând așa,
să fim liberi să ne concentrăm timpul,
energia și banii
pe lucrurile care ne fac
cu adevărat fericiți?
Ei bine, am descoperit cum să fac asta.
Este formidabil și l-am numit:
magicul și transformatorul de vieți
„mă doare în cot”.
(Ovații) (Aplauze)
Sper că îmi scuzați limbajul
pentru că nu mă voi opri aici.
Înainte să vă învăț
cum să vă doară în cot,
trebuie să vorbim
despre ce înseamnă să îți pese.
A nu te durea în cot înseamnă
că te interesează.
Când spun:
„Mă doare în cot de Game of Thrones”,
spun de fapt: „Nu mă interesează
Game of Thrones.”
(Râsete)
Acum, hai să ducem conceptul
un pic mai departe.
Hai să definim „durerea în cot”
ca timp, energie și bani.
(Râsete)
Dacă nu te interesează ceva, ar trebui
să te doară în cot de acel ceva.
Nu mă interesează Game of Thrones
așa că nu îmi pierd vremea vizionându-l;
Nu îmi pierd energia gândindu-mă
când va apărea viitorul sezon;
și nu îmi cheltuiesc banii pe cărți,
articole sau orice ține de Westeros.
Mă doare în cot de Game of Thrones.
(Râsete)
Are sens ce spun?
Făcând aceste decizii calculate,
ajungi să ai mai mult timp,
energie și bani
pe care să le folosești
pe lucruri care te interesează.
Mai exact „un buget pentru lucrurile
de care nu te doare în cot.”
(Râsete)
Voi reveni la acel buget într-un minut,
mai întâi vreau să vă spun un pic
despre cum expresia magică
și transformatoare de vieți
„mă doare în cot” a apărut în viața mea.
Acum doi ani și jumătate,
eram editor senior la o editură
renumită din New York.
Îmi petrecusem 15 ani
urcând pe scara corporatistă,
aveam o mulțime de autori,
de cărți bine vândute
și tot ce îmi dorisem vreodată
de la carieră avea să se întâmple.
Dar eram extrem de nefericită.
Nefericirea aceea care te apasă
dimineața când te dai jos din pat;
nefericirea aceea care te apasă
când faci naveta 45 minute cu metroul
și te apasă când trebuie să stai opt
sau zece ore la biroul tău,
înainte să te întorci acasă
și să o iei iar de la capăt.
Mi-am dat demisia.
A fost foarte greu să iau acea decizie.
Mult vin roșu, multe lacrimi.
Dar ce a urmat după demisie
mi-a schimbat total viața.
Odată ce m-am sustras
din acea cultură și stil de viață
a unui serviciu care mă făcuse nefericită,
am fost liberă să îmi concentrez timpul
și energia pe ce m-ar face fericită -
inclusiv munca,
doar că într-un fel diferit -
și apoi, m-am mutat din Brooklyn
pe o insulă tropicală.
A început să mă doară în cot
de corporații, de purtatul pantalonilor
și de naveta cu metroul.
Și a început să nu mă doară în cot
de munca în folosul meu,
de purtatul bikinilor
și de plimbările lungi pe plajă.
Credeți-mă, o experiență
care mi-a schimbat viața.
(Râsete)
Niciuna din aceste schimbări nu a survenit
fiindcă mi-am ordonat apartamentul.
S-au întâmplat
fiindcă mi-am ordonat mintea.
Încerc să vă explic.
Imaginează-ți că mintea ta e un hambar
și acolo se află toate lucrurile
care îți aduc bucurie,
dar și cele care te deranjează.
Potențialul pentru o viață
fericită e acolo,
dar trebuie să arunci ce te deranjează
pentru a face loc bucuriei.
Aceasta este ordonarea mintală
și este magică.
Eu am făcut-o din greșeală
când am demisionat
și a fost atât de formidabil
încât am inventat o cale
prin care să o faci în mod intenționat.
Am numit-o „metoda nepărerii de rău”.
Are două etape.
Prima: decide lucrurile
de care te doare în cot.
A doua: să te doară în cot
de acele lucruri.
(Râsete)
Simplu, nu?
Dar știu ce gândești:
asta sună ca o rețetă
pentru a deveni nesimțit.
(Râsete)
Este în regulă, aud de multe ori asta.
Dar acolo apare partea „nepărerii de rău”.
Metoda mea presupune să te doară în cot
cu sinceritate și politețe.
În final, nu trebuie să te simți vinovat.
Exprimi cel mai bun comportament al tău
și nu ai de ce să îți ceri scuze.
Literalmente nu îți pare rău.
De asemenea, nu ești un nesimțit.
Cum ar putea funcționa metoda
nepărerii de rău cu tine?
Ei bine, să spunem că iubești
Game of Thrones
și ai fost invitat duminică
la o petrecere și o cină
care e la aceeași oră
cu serialul tău favorit.
Ești stânjenit de gândul refuzului cinei,
dar iubești Game of Thrones
și nu vrei să-l înregistrezi
pentru mai târziu pentru că... spoilere.
Dar ai timp, energie și bani limitați
de cheltuit duminică seara.
Deci, trebuie să îți verifici bugetul
de nedurut în cot.
(Râsete)
Decide ce activitate
îți aduce mai multă bucurie
și alocă banii din bugetul tău
de nedurut în cot în conformitate.
(Râsete)
Îți spun,
dacă răspunzi la timp,
„Nu, mulțumesc, nu pot să ajung
la petrecere și cină”,
nu ai greșit cu nimic.
Ai fost sincer, politicos și nu trebuie
să îți pară rău pentru acest lucru.
Și acesta e doar vârful cot-berg-ului.
(Râsete)
Poți să aplici metoda
„nepărerii de rău” la orice:
cerințe, evenimente, obligații
chiar și oameni.
Începe prin a-ți face o listă cu tot
ce îți aglomerează hambarul mintal;
toate restricțiile asupra timpului,
energiei și banilor tăi;
nedurutul în cot care ți-a fost cerut.
Ca să simplific totul, fac categorii.
De exemplu, munca este o categorie,
și cinci dureri în cot
de pe listă ar putea fi:
ședințe obligatorii, raportări telefonice,
semi-maratonul caritabil al colegilor tăi,
o petrecere de rămas-bun pentru un coleg
pe care nu îl agreezi
și să îți faci treaba.
(Râsete)
Odată ce le-ai categorisit pe toate
aplici metoda „nepărerii de rău”.
Primul pas: decide ce te deranjează.
Lucruri neimportante de care nu îți pasă.
Al doilea pas: încetează să te mai doară
în cot de acele lucruri,
referitor la timp, energie și bani.
Apoi taie-le de pe listă
cu un marker gros și negru.
Te vei simți bine, doar fă-o.
(Râsete)
Vreau să spun că da, poate că trebuie
să te trezești să mergi la lucru zilnic
și poate că va trebui să stai
la niște ședințe obligatorii.
Dar nu trebuie să mergi
la o petrecere de rămas-bun
pentru un coleg pe care nu îl agreezi.
Dar dacă încă nu poți să te doară în cot?
Îți recomand un exercițiu de vizualizare.
Imaginează-ți cum te vei simți
acolo la petrecere:
enervat sau plin de bucurie?
(Râsete)
A fost o zi lungă, te dor picioarele,
nu îți place să socializezi
cu colegii tăi la birou,
darămite la un bar de rahat.
(Râsete)
Nu îți plac deloc berile calde.
Deci, ce ar trebui să faci?
RSVP „Nu”, desigur.
De ce să îți cheltuiești banii de nedurut
în cot sau banii reali la acea petrecere?
O să îți spun de ce.
Pentru că te simți obligat și vinovat.
Fugi de un răspuns perfect natural: „Nu”,
înainte chiar să încerci.
Mulți oameni nu reflectează
la aceste lucruri.
Răspund „Da” imediat la anumite lucruri
și apoi ajung să își piardă
timpul, energia și banii
pe o seară în care nu s-au simțit bine.
Pierzi și mai mult timp și energie,
cu o săptămână înainte,
îngrozit de ideea petrecerii.
Și mai mult, încercând să găsești portițe
de ieșire din angajamentul făcut,
apoi îngrijorându-te că vei fi perceput
drept un nesimțit dacă refuzi
în ultima clipă.
Și sincer?
Dacă dai bir cu fugiții în ultima clipă,
nedorind să mergi acolo
încă de la bun început,
chiar ești un nesimțit.
Și ar trebui să te simți prost.
(Râsete)
Mai degrabă, alocă-ți o clipă,
vizualizează,
și spune la timp un politicos
„Nu, mulțumesc. Nu pot ajunge.”
Așa oprești irosirea timpului
pe care nu îl ai,
cu oameni care nu îți plac,
făcând lucruri pe care nu vrei să le faci.
Vei fi mai puțin ocupat, mai puțin
împovărat, mai puțin enervat.
Vei avea mai mult timp, energie și bani
și te vei întreba de ce nu ai încetat
să mai mergi la tăierea moțurilor
acum 10 ani.
(Râsete)
Uite.
Nu trebuie să demisionezi ca mine
și să fugi pe o insulă tropicală.
Poți face schimbări eliberatoare,
grandioase și pline de sens
doar ordonându-ți hambarul mintal,
făcând un buget al nedurutului în cot
și ținându-te de el.
Nu trebuie să vinzi pe tarabă nimic.
Doar trebuie să spui
cuvintele „Nu, mulțumesc.”
„Nu am timp.”
„Nu îmi pot permite.”
Poți spune chiar: „Nu vreau.”
Nu se va termina lumea.
Ești doar sincer și politicos.
Te doare în cot, nu îți pare rău.
Magia transformatoare de vieți
e acum, aici, pentru tine.
Sinceră să fiu, ordonarea casei tale
durează în jur de o săptămână.
Și ține una sau două.
Dar ordonarea mintală?
Să înveți cum să spui „Nu”, să pui
limite și să te doară mai mult în cot?
Acestea țin pentru totdeauna.
Vă mulțumesc!
(Ovații) (Aplauze)