Simetria este pretutindeni în natură și adesea o asociem cu frumusețea: o frunză cu formă perfectă sau un fluture cu modele complexe identice pe ambele aripi. Dar se pare că și asimetria este destul de importantă și mai obișnuită decât ai crede, de la crabi cu un singur clește imens, la specii de melci a căror cochilie se spiralează mereu în aceeași direcție. Unele specii de fasole cresc pe spaliere doar în sensul acelor de ceasornic, pe când altele -- în sens invers. Și deși corpul uman pare simetric pe exterior, nu același lucru se întâmplă pe interior. Majoritatea organelor noastre vitale sunt aranjate asimetric. Inima, stomacul, splina și pancreasul sunt spre partea stângă. Vezica biliară și o mare parte din ficat sunt pe partea dreaptă. Chiar și plămânii sunt diferiți. Cel stâng are doi lobi, iar cel drept are trei. Cele două părți ale creierului arată identic, dar funcționează diferit. Este foarte important ca asimetria să fie distribuită corect. Dacă organele interne sunt inversate, vorbim de o boală numită situs inversus, care, adesea, este inofensivă. Însă aceasta poate fi fatală dacă nu sunt inversate toate organele, în special inima. De unde pornește această asimetrie, dacă partea stângă și dreaptă a embrionului arată identic? O teorie se axează pe o mică depresiune aflată pe embrion, numită nod. Nodul este acoperit cu peri mici, numiți cili, care se înclină dinspre cap și se rotesc rapid, toți în aceeași direcție. Rotația lor sincronizată împinge fluidul din partea dreaptă a embrionului spre cea stângă. Pe marginea stângă a nodului, alți cili simt curgerea fluidului și activează anumite gene aflate pe partea stângă a embrionului. Aceste gene fac celulele să creeze anumite proteine și, în doar câteva ore, partea dreaptă și stângă a embrionului devin diferite chimic. Deși arată asemănător, aceste diferențe chimice ajung să formeze organe asimetrice. Asimetria este vizibilă mai întâi la inimă. Începe ca un tub drept, spre centrul embrionului, dar când embrionul face trei săptămâni, tubul începe să se curbeze în forma literei „c” și se rotește înapoi, spre partea dreaptă a corpului. Acesta dezvoltă structuri diferite pe fiecare parte, ajungând astfel la forma pe care o știm, de inimă asimetrică. În acest timp, celelalte organe majore sunt formate dintr-un tub central și cresc până ajung la forma finală. Dar anumite organisme, cum ar fi porcii, nu prezintă acești cili embrionari, dar totuși au organe interne asimetrice. Este posibil ca toate celulele să fie intrinsec asimetrice? Probabil. Coloniile bacteriene dezvoltă ramuri ce se curbează în aceeași direcție, iar celulele umane cultivate în anumite cadre tind să ia forma acestora. Dacă apropiem cadrul, vedem că multe din blocurile de bază ale celulelor, precum acizi nucleici, proteine și zaharuri sunt congenital asimetrice. Proteinele au forme asimetrice complexe, și ghidează direcția de migrare a celulelor și direcția de curbare a cililor embrionari. Aceste biomolecule au o proprietate numită chiralitate, adică o moleculă și imaginea ei în oglindă nu sunt indentice. Ca și mâna dreaptă și stângă, arată identic, dar vedem că nu sunt dacă încercăm să punem mâna opusă în mănușă. La nivel molecular, această asimetrie se reflectă în celulele asimetrice, embrioni asimetrici, și nu în ultimul rând, organisme asimetrice. Deși simetria poate fi frumoasă, asmietria are și ea frumusețea ei, în spiralele grațioase, în complexitatea lor structurată, și în imperfecțiunile frapante.