Simetria este pretutindeni în natură
și adesea o asociem cu frumusețea:
o frunză cu formă perfectă
sau un fluture cu modele complexe
identice pe ambele aripi.
Dar se pare că și asimetria
este destul de importantă
și mai obișnuită decât ai crede,
de la crabi cu un singur clește imens,
la specii de melci a căror cochilie
se spiralează mereu în aceeași direcție.
Unele specii de fasole cresc pe spaliere
doar în sensul acelor de ceasornic,
pe când altele -- în sens invers.
Și deși corpul uman
pare simetric pe exterior,
nu același lucru se întâmplă pe interior.
Majoritatea organelor noastre vitale
sunt aranjate asimetric.
Inima, stomacul, splina și pancreasul
sunt spre partea stângă.
Vezica biliară și o mare parte din ficat
sunt pe partea dreaptă.
Chiar și plămânii sunt diferiți.
Cel stâng are doi lobi,
iar cel drept are trei.
Cele două părți ale creierului
arată identic, dar funcționează diferit.
Este foarte important ca asimetria
să fie distribuită corect.
Dacă organele interne sunt inversate,
vorbim de o boală numită situs inversus,
care, adesea, este inofensivă.
Însă aceasta poate fi fatală
dacă nu sunt inversate toate organele,
în special inima.
De unde pornește această asimetrie,
dacă partea stângă și dreaptă
a embrionului arată identic?
O teorie se axează pe o mică
depresiune aflată pe embrion,
numită nod.
Nodul este acoperit
cu peri mici, numiți cili,
care se înclină dinspre cap
și se rotesc rapid,
toți în aceeași direcție.
Rotația lor sincronizată împinge fluidul
din partea dreaptă a embrionului
spre cea stângă.
Pe marginea stângă a nodului,
alți cili simt curgerea fluidului
și activează anumite gene
aflate pe partea stângă a embrionului.
Aceste gene fac celulele
să creeze anumite proteine
și, în doar câteva ore,
partea dreaptă și stângă a embrionului
devin diferite chimic.
Deși arată asemănător,
aceste diferențe chimice
ajung să formeze organe asimetrice.
Asimetria este vizibilă
mai întâi la inimă.
Începe ca un tub drept,
spre centrul embrionului,
dar când embrionul
face trei săptămâni,
tubul începe să se curbeze
în forma literei „c”
și se rotește înapoi,
spre partea dreaptă a corpului.
Acesta dezvoltă structuri diferite
pe fiecare parte,
ajungând astfel la forma pe care o știm,
de inimă asimetrică.
În acest timp, celelalte organe majore
sunt formate dintr-un tub central
și cresc până ajung la forma finală.
Dar anumite organisme, cum ar fi porcii,
nu prezintă acești cili embrionari,
dar totuși au organe interne asimetrice.
Este posibil ca toate celulele
să fie intrinsec asimetrice?
Probabil.
Coloniile bacteriene dezvoltă ramuri
ce se curbează în aceeași direcție,
iar celulele umane
cultivate în anumite cadre
tind să ia forma acestora.
Dacă apropiem cadrul,
vedem că multe
din blocurile de bază ale celulelor,
precum acizi nucleici,
proteine și zaharuri
sunt congenital asimetrice.
Proteinele au forme asimetrice complexe,
și ghidează direcția de migrare
a celulelor
și direcția de curbare
a cililor embrionari.
Aceste biomolecule au o proprietate
numită chiralitate,
adică o moleculă și imaginea ei
în oglindă nu sunt indentice.
Ca și mâna dreaptă și stângă,
arată identic, dar vedem că nu sunt
dacă încercăm să punem
mâna opusă în mănușă.
La nivel molecular, această asimetrie
se reflectă în celulele asimetrice,
embrioni asimetrici,
și nu în ultimul rând,
organisme asimetrice.
Deși simetria poate fi frumoasă,
asmietria are și ea frumusețea ei,
în spiralele grațioase,
în complexitatea lor structurată,
și în imperfecțiunile frapante.