Ridgewood--Queens

New York de aproape

"Jamian Juliano-Villani la muncă"

E o rutină foarte simplă:

Intru,

îmi reîncălzesc cafeaua,

mă duc la calculator, mă uit la diferite lucruri,

îmi curăț pensulele,

și apoi mă apuc de lucru.

Nu am avut timp liber de când am început, e o nebunie.

Odată ce ai un timp limită e ca o osândă iminentă.

E ca un pește!

Ca și cum ai datora ceva, cuiva.

Stresul omoară creativitatea.

Dacă faci o pictură proastă și jobul tău este de artist,

este foarte rău.

Este înspăimântător.

E ca și cum ai avea ciocolată pe față

și trebuie să mergi la o gală.

Ești la fel de bun ca și ultima ta pictură

ceea ce e nasol

dar este adevărat.

Am crescut în pustiu, în New Jersey.

Am vrut să plec din New Jersey și să ajung

imediat in New York.

New York părea a fi locul unde mergeau

toți artiștii pentru a fi artiști.

"Painters Painting"

Mă uitam la "Painters Painting"

Stella și Rauschenberg și bla bla bla,

și erau toți în New York, înțelegi

stând pe scări, murdari de vopsea.

Pentru mine ca și adolescent, era uimitor.

"Asta..."

"Asta este!" Înțelegi?

Acum nu mai e așa romantic

Pentru că venind în New York

și fiind în lumea artiștilor

e o nebunie!

Am avut o grămadă de joburi nasoale.

Chelneriță pe ture de noapte.

Am lucrat în case.

Am predat gimnastică

Învătătoare la grădiniță.

Am organizat cărți pentru un marinar

care era obsedat de nave.

Făceam naveta lucrând

lucrând la un restaurant in New Jersey

ca să pot să-mi iau primul apartament în New York