Ridgewood--Queens
New York de aproape
"Jamian Juliano-Villani la muncă"
E o rutină foarte simplă:
Intru,
îmi reîncălzesc cafeaua,
mă duc la calculator, mă uit la diferite lucruri,
îmi curăț pensulele,
și apoi mă apuc de lucru.
Nu am avut timp liber de când am început, e o nebunie.
Odată ce ai un timp limită e ca o osândă iminentă.
E ca un pește!
Ca și cum ai datora ceva, cuiva.
Stresul omoară creativitatea.
Dacă faci o pictură proastă și jobul tău este de artist,
este foarte rău.
Este înspăimântător.
E ca și cum ai avea ciocolată pe față
și trebuie să mergi la o gală.
Ești la fel de bun ca și ultima ta pictură
ceea ce e nasol
dar este adevărat.
Am crescut în pustiu, în New Jersey.
Am vrut să plec din New Jersey și să ajung
imediat in New York.
New York părea a fi locul unde mergeau
toți artiștii pentru a fi artiști.
"Painters Painting"
Mă uitam la "Painters Painting"
Stella și Rauschenberg și bla bla bla,
și erau toți în New York, înțelegi
stând pe scări, murdari de vopsea.
Pentru mine ca și adolescent, era uimitor.
"Asta..."
"Asta este!" Înțelegi?
Acum nu mai e așa romantic
Pentru că venind în New York
și fiind în lumea artiștilor
e o nebunie!
Am avut o grămadă de joburi nasoale.
Chelneriță pe ture de noapte.
Am lucrat în case.
Am predat gimnastică
Învătătoare la grădiniță.
Am organizat cărți pentru un marinar
care era obsedat de nave.
Făceam naveta lucrând
lucrând la un restaurant in New Jersey
ca să pot să-mi iau primul apartament în New York