V-ați întrebat vreodată cum diferă cultul creștin ortodox de cultul protestant? Astăzi vom analiza cinci diferențe cheie: cultul liturgic, tainele, rolul sfinților, rolul clerului și al teologiei. Cultul creștin ortodox este profund liturgic și dincolo de mici diferențe regionale, cultul ortodox nu variază de la o congregație la alta. În Ortodoxie, punctul culminant al slujbei de duminică este Sfânta Euharistie, care este împărtășirea. Accentul în Ortodoxie este pus pe participarea credincioșilor la viața lui Dumnezeu, prin Sfânta Liturghiei și împărtășire. Cultul protestant, pe de altă parte, poate varia foarte mult între biserici. Cultul protestant poate diferi foarte mult de la o congregație la alta. În vreme ce unele congregații protestante includ împărtășirea săptămânală, adesea numite protestanți din Înalta Biserica, multe dintre ele nu au împărtășire săptămânală. În schimb, accentul se pune pe învățare rațională, prin intermediul predicii și al lecturilor din Scriptură. În timp ce tradiția ortodoxă recunoaște șapte sacramente, adesea numite Sfinte Taine, protestanții recunosc de obicei doar două: botezul și împărtășirea. Iar, comunitățile protestante individuale tind să difere din perspectivă teologică, cu privire la importanța acestor două, ce realizează și când trebuie practicate. O altă diferență semnificativă între cultul ortodox și cel protestant constă în modul în care acestea înțeleg rolul sfinților. În Ortodoxie, înțelegem că sfinții sunt prezenți împreună cu Hristos și în și prin Hristos suntem conectați cu ei. Din acest motiv, creștinii ortodocși cer rugăciunile lor, așa cum ar face-o cu oricine din parohia lor locală. În plus, majoritatea Bisericilor Ortodoxe sunt împodobite cu imagini, numite icoane, ale acestor bărbați și femei credincioase, care sunt mai marii noștri în credință. Majoritatea protestanți, pe de altă parte, nu folosesc icoane în cult și nu se foloseasc de mijlocirea sfinților, văzând-o ca pe un fel de necromanție. Clerul din Biserica Ortodoxă reprezintă un serviciu special. Ei sunt hirotoniți prin mâna episcopului și participă la preoția lui Hristos, într-o lungă linie genealogică, care merge până la Apostoli. În funcție de confesiune, protestantismul nu necesită nicio hirotonire specială, pentru a exercita funcția de pastor sau pentru a efectua botezuri sau a oferi împărtășania. În cele din urmă, să ne scufundăm în domeniul teologiei. Creștinismul ortodox pune un accent puternic pe misterul sacramentelor, ca fiind locuri speciale de întâlnire cu Dumnezeu, în lumea fizică. Protestanții, pe de altă parte, tind să se concentreze pe o relație psihologică, aparent eterică, cu Dumnezeu, care adesea nu implică lumea fizică. Din punct de vedere teologic, creștinii ortodocși cred în posibilitatea existenței unei împărtășiri reale cu Dumnezeu, care este îndumnezeirea, adesea numită theosis, încă din viața de pe Pământ. Acest conceptul, înrudit cu ideea protestantă de sfințire, nu se regăsește în mod obișnuit în gândirea protestantă. În concluzie, în timp ce atât creștinii ortodocși cât și protestanții împărtășesc dragostea pentru Hristos și pentru Evanghelie, ei o exprimă diferit prin cultul liturgic, sacramente, părerile despre rolurile sfinților, clericilor și teologilor. Vă mulțumim că ați privit și nu uitați să dați like și să distribuiți.