(muzica de pian si sunete de tobe) -Bună! Mă numesc Paola și sunt inginer software pentru Microsoft. Să vorbim despre modul în care internetul funcționează. Meseria mea se bazează pe rețelele de socializare. Dar in anii 1970, nu exista nicio metodă standard pentru aceasta. A fost necesară munca lui Vint Cerf și Bob Khan pentru a inventa Protocolul de Internet IMAP ca să facă comunicațiile posibile. Această invenție a format baza a ceea ce numim noi azi internet. -Internetul este o rețea de rețele. Acesta conectează miliarde de dispozitive pe tot globul. Poate ești conectat cu un laptop sau un telefon la o rețea wifi. Dar, apoi, rețeaua wifi se conecteaza la un Furnizor de Servicii Internet(ISP). Și acel ISP te conectează cu alte miliarde de dispozitive pe tot globul prin intermediul miilor de rețele care sunt toate interconectate. Un lucru pe care majoritatea persoanelor nu îl apreciază este acela că internetul este,într-adevăr o filozofie de design și o arhitectură exprimată într-un set de protocoale. Un protocol este un set cunoscut de reguli și standarde care, dacă toate părțile sunt de acord să-l folosească le va permite să comunice fără probleme. Modul în care internetul funcționează fizic este mai puțin important decât faptul că această filozofie de design a permis internetului să se adapteze și să absoarbă noile tehnologii de comunicare. Acest lucru se datorează faptului că, pentru ca o nouă tehnologie să folosească internetul trebuie doar să știe cu ce protocoale să lucreze. Toate dispozitivele de pe internet au adrese unice. O adresă pe internet este doar un număr, asemănător unui număr de telefon sau unei adrese de stradă care este unică pentru fiecare computer sau dispozitiv. Acesta este similar, precum multe case și companii au o adresă poștală. Nu trebuie să știi persoana pentru a-i trimite un mail, dar trebuie să îi știi adresa și cum să o scrii corespunzător ca ea să poată fi trimisă prin sistemul mailului la destinație. Sistemul de adrese pentru computere de pe internet este similar și face parte dintr-unul dintre cele mai importante protocoale utilizate în comunicarea prin internet, numit Protocolul Interrețea, sau IP. Prin urmare, adresa unui computer se numește adresă IP. Vizitarea unui site web este doar computerul tău întrebând un alt computer pentru informații. Computerul tău trimite un mesaj către adresa IP a celuilalt computer și, de asemenea, trimite de-a lungul adresei de origine, ca celălalt computer să știe unde să trimită răspunsul. Probabil ai văzut o adresă IP. Sunt doar niște numere. Aceste numere sunt organizate într-o anumite ordine. La fel cum o adresă de domiciliu are o țară, un oraș, o stradă și un număr de casă, o adresă IP are multe părți. La fel ca toate datele digitale, fiecare dintre aceste numere este reprezentat în biți. Adresele IP tradiționale au 32 de biți lungime, cu 8 biți pentru fiecare parte a adresei. Numerele de la început arată, de obicei, țara și rețeaua regională a dispozitivului. Apoi urmează subrețelele. Și apoi, în final, adresa dispozitivului respectiv. Această versiune a adresei IP se numește IPv4. A fost proiectat în 1973 și introdus pe scară largă la începutul anilor 80 și oferă peste 4 miliarde de adrese unice pentru dispozitivele care se conectează la internet. Dar internetul s-a dovedit a fi mult mai popular decât Vint Cerf și-a imaginat, iar 4 miliarde de adrese diferite nu vor fi suficiente. Acum suntem în mijlocul unei schimbări de mai mulți ani la formarea unei adrese IP mai lungi numită IPv6, care utilizează 128 de biți pentru fiecare adresă și oferă peste 340 de miliarde de adrese unice. Este mai mult decât suficient ca fiecare firimitură de nisip de pe Pământ să aibă propria sa adresă IP. - Majoritatea utilizatorilor nu văd sau nu le pasă de adresele de internet. Un sistem numit DNS, (Reguli pentru denumirile de domeniu) asociază nume, cum ar fi www.example.com, cu adresele corespunzătoare. Calculatorul tău folosește DNS-ul pentru a căuta nume de domenii și pentru a obține adresa IP asociată, care este folosită pentru a-ti identifica adresa destinației de pe internet. Și funcționează cam așa. - Salutare! Vreau să merg la www.code.org. - Da, ei bine, nu știu adresa IP pentru acel domeniu. Stai să întreb. Hei, știe cineva cum să ajungă la... code.org? -Da. știu eu. Este 174.129 .14.120 - Oh, perfect. Mulțumesc! Mda, voi nota și o voi păstra pentru mai târziu, în caz că am nevoie. Hei, uite adresa pe care o căutai. -Minunat. Mulțumesc! (muzică de pian) - Deci, cum proiectăm un sistem pentru miliardele de dispozitive să găsim oricare dintre miliardele de site-uri diferite? Nu există nicio modalitate prin care un server DNS poate gestiona toate solicitările de la toate dispozitivele. Răspunsul este că serverele DNS sunt conectate într-o ierarhie distribuită și sunt împărțite în zone, împărțind responsabilitatea pentru domeniile majore precum .org, .com, .net etc. DNS a fost creat inițial pentru a fi un protocol de comunicare deschis și public pentru guvern și instituțiile de învățământ. Din cauza deschiderii sale, DNS-ul este expus la atacuri cibernetice. Un exemplu de atac este falsificarea DNS-ului. Acesta este când un hacker accesează un server DNS și îl schimbă pentru a se potrivi cu un nume de domeniu cu adresa IP greșită. Acest lucru îi permite atacatorului să trimită oamenii către un site web fals. Dacă ți se întâmplă acest lucru, ești vulnerabil la mai multe probleme, deoarece utilizezi acel site web fals ca și cum ar fi real. Internetul este imens și devine tot mai mare pe zi ce trece. Dar sistemul de nume de domeniu și protocolul de internet sunt concepute pentru a se extinde, indiferent cât de mult crește internetul.