(muzica de pian si sunete de tobe)
-Bună! Mă numesc Paola
și sunt inginer software pentru Microsoft.
Să vorbim despre modul în
care internetul funcționează.
Meseria mea se bazează pe rețelele
de socializare.
Dar in anii 1970, nu exista
nicio metodă standard pentru aceasta.
A fost necesară munca lui Vint Cerf
și Bob Khan
pentru a inventa
Protocolul de Internet IMAP
ca să facă comunicațiile posibile.
Această invenție a format baza
a ceea ce numim noi azi internet.
-Internetul este o rețea de rețele.
Acesta conectează miliarde de
dispozitive pe tot globul.
Poate ești conectat cu un laptop
sau un telefon la o rețea wifi.
Dar, apoi, rețeaua wifi
se conecteaza la un
Furnizor de Servicii Internet(ISP).
Și acel ISP te conectează cu
alte miliarde
de dispozitive pe tot globul
prin intermediul miilor de
rețele
care sunt toate interconectate.
Un lucru pe care majoritatea persoanelor nu îl apreciază
este acela că internetul este,într-adevăr
o filozofie de design
și o arhitectură exprimată într-un
set de protocoale.
Un protocol este un set cunoscut de
reguli și standarde care,
dacă toate părțile sunt de acord să-l folosească
le va permite să comunice
fără probleme.
Modul în care internetul funcționează
fizic este mai puțin important
decât faptul că această filozofie de
design
a permis internetului să se adapteze
și să absoarbă
noile tehnologii de comunicare.
Acest lucru se datorează faptului că,
pentru ca
o nouă tehnologie să folosească internetul
trebuie doar să știe cu
ce protocoale să lucreze.
Toate dispozitivele de pe internet
au adrese unice.
O adresă pe internet este doar un număr,
asemănător unui număr de telefon sau
unei adrese de stradă
care este unică pentru fiecare computer
sau dispozitiv.
Acesta este similar, precum multe case
și companii
au o adresă poștală.
Nu trebuie să știi persoana
pentru a-i trimite un mail,
dar trebuie să îi știi adresa
și cum să o scrii corespunzător
ca ea să poată fi trimisă prin
sistemul mailului
la destinație.
Sistemul de adrese pentru computere
de pe internet este similar
și face parte dintr-unul dintre
cele mai importante
protocoale utilizate în
comunicarea prin internet,
numit Protocolul Interrețea, sau IP.
Prin urmare, adresa unui computer
se numește adresă IP.
Vizitarea unui site web este
doar computerul tău
întrebând un alt computer pentru informații.
Computerul tău trimite un mesaj
către adresa IP a
celuilalt computer și, de asemenea,
trimite de-a lungul adresei de origine,
ca celălalt computer să știe
unde să trimită răspunsul.
Probabil ai văzut o adresă IP.
Sunt doar niște numere.
Aceste numere sunt organizate
într-o anumite ordine.
La fel cum o adresă de domiciliu
are o țară,
un oraș, o stradă și un număr de casă,
o adresă IP are multe părți.
La fel ca toate datele digitale,
fiecare dintre aceste numere
este reprezentat în biți.
Adresele IP tradiționale au
32 de biți lungime,
cu 8 biți pentru fiecare parte a adresei.
Numerele de la început arată, de obicei,
țara și rețeaua regională
a dispozitivului.
Apoi urmează subrețelele.
Și apoi, în final, adresa
dispozitivului respectiv.
Această versiune a adresei IP
se numește IPv4.
A fost proiectat în 1973
și introdus pe scară largă
la începutul anilor 80
și oferă peste 4 miliarde de adrese unice
pentru dispozitivele care se conectează
la internet.
Dar internetul s-a dovedit a fi
mult mai popular
decât Vint Cerf și-a imaginat,
iar 4 miliarde de adrese diferite
nu vor fi suficiente.
Acum suntem în mijlocul unei schimbări
de mai mulți ani
la formarea unei adrese IP mai lungi
numită IPv6,
care utilizează 128 de biți
pentru fiecare adresă
și oferă peste 340 de miliarde
de adrese unice.
Este mai mult decât suficient ca
fiecare firimitură de nisip de pe Pământ
să aibă propria sa adresă IP.
- Majoritatea utilizatorilor nu văd sau
nu le pasă de adresele de internet.
Un sistem numit DNS,
(Reguli pentru denumirile de domeniu)
asociază nume, cum ar fi www.example.com,
cu adresele corespunzătoare.
Calculatorul tău folosește DNS-ul pentru
a căuta nume de domenii
și pentru a obține adresa IP asociată,
care este folosită
pentru a-ti identifica adresa destinației
de pe internet.
Și funcționează cam așa.
- Salutare!
Vreau să merg la www.code.org.
- Da, ei bine, nu știu adresa IP
pentru acel domeniu.
Stai să întreb.
Hei, știe cineva cum să ajungă la...
code.org?
-Da. știu eu.
Este 174.129
.14.120
- Oh, perfect. Mulțumesc!
Mda, voi nota și o voi păstra
pentru mai târziu,
în caz că am nevoie.
Hei, uite adresa pe care o căutai.
-Minunat. Mulțumesc!
(muzică de pian)
- Deci, cum proiectăm un sistem pentru
miliardele de dispozitive
să găsim oricare dintre miliardele
de site-uri diferite?
Nu există nicio modalitate prin care
un server DNS
poate gestiona toate solicitările
de la toate dispozitivele.
Răspunsul este că serverele DNS
sunt conectate
într-o ierarhie distribuită și
sunt împărțite în zone,
împărțind responsabilitatea
pentru domeniile majore
precum .org, .com, .net etc.
DNS a fost creat inițial pentru a fi
un protocol de comunicare deschis și
public
pentru guvern și instituțiile de învățământ.
Din cauza deschiderii sale,
DNS-ul este expus la
atacuri cibernetice.
Un exemplu de atac este
falsificarea DNS-ului.
Acesta este când un hacker accesează
un server DNS
și îl schimbă pentru a se potrivi cu un
nume de domeniu
cu adresa IP greșită.
Acest lucru îi permite atacatorului
să trimită oamenii către un site web fals.
Dacă ți se întâmplă acest lucru,
ești vulnerabil la mai multe probleme,
deoarece utilizezi acel site web fals
ca și cum ar fi real.
Internetul este imens și devine tot
mai mare pe zi ce trece.
Dar sistemul de nume de domeniu și
protocolul de internet
sunt concepute pentru a se extinde,
indiferent cât de mult crește internetul.