Vreau să vă relatez o poveste de dragoste.
Dar nu are un final fericit.
A fost odată o fetiță încăpățânată
în vârstă de cinci ani,
care s-a decis să devină biolog marin.
După treizeci și șase de ani,
400 de scufundări și un doctorat,
încă mai sunt complet înamorată de ocean.
Am petrecut un deceniu
muncind cu comunitățile de pescari
din Caraibe,
studiind pești, intervievând pescari,
reproiectând unelte de pescuit,
și elaborând strategii.
Am contribuit la găsirea soluțiilor
cu privire la managementul sustenabil
pentru locuri unde securitatea alimentară,
locurile de muncă și culturile,
toate depind de ocean.
Prinsă între toate aceste chestii,
m-am îndrăgostit.
De un pește.
Sunt peste 500 de specii de pești
care trăiesc în recifurile din Caraibe,
însă aceia pe care pur și simplu
nu mi-i pot scoate din minte
sunt peștii-papagal.
Peștii-papagal trăiesc
în recifurile de corali din lume,
sunt 100 de specii,
pot crește mult peste un metru lungime,
și pot cântări mai mult de 20 kg,
dar astea sunt caracteristicile
plictisitoare.
Vreau să vă enumăr cinci lucruri
incredibile despre acești pești.
Mai întâi: au o gură
ca și ciocul unui papagal,
destul de puternică să muște un coral,
deși în general aceștia consumă alge.
Sunt „cositoarele de gazon” din recif.
E o idee cheie, deoarece multe recifuri
sunt încărcate cu alge
datorită poluării cu nutrienți
din apele uzate și îngrășămintele
care se scurg de pe uscat.
Și nu sunt destui erbivori
precum peștii-papagal
care au rămas în recifuri
să le cosească în întregime.
OK, iar acum al doilea lucru uimitor.
După ce au mâncat, ei elimină resturile
sub formă de nisip fin alb.
Un singur pește-papagal
poate produce mai mult de 380 kg
de coral pulverizat în fiecare an.
Uneori, când mă scufund,
mă uit în sus
și văd întocmai cum plouă
cu resturi eliminate de peștii-papagal.
Data viitoare când o să vă relaxați
pe o plajă tropicală cu nisip alb,
puteți să-i mulțumiți unui pește-papagal.
(Râsete)
În al treilea rând: au atât de mult stil.
Pestriți și dungați,
albaștri-verzui, magenta,
galbeni, portocalii, cu buline polka,
peștii-papagal contribuie în mare măsură
la coloratura recifurilor de corali.
Plus de asta, ca niște adevărate dive,
își schimbă garderoba de nenumărate ori.
O ținută tinerească,
una pentru „vârsta mijlocie”
și un stil „de apogeu”.
După schimbarea de garderobă, urmează
cea de sex, de la feminin la masculin,
denumită hermafroditism secvențial.
Acești masculi mari adună apoi
haremuri de femele pentru a se reproduce.
Monogamia heterosexuală nu este,
cu siguranță, status quo-ul naturii.
Peștii-papagal exemplifică frumusețea
diverselor strategii de reproducere.
În al cincilea rând și cel mai incredibil,
când peștii-papagal se culcă confortabil
într-un locșor din recif în timpul nopții,
aceștia secretă un balon de mucus
dintr-o glandă din capul lor
care le învăluie întregul corp.
Acest lucru le ascunde mirosul
în fața prădătorilor
și îi protejează de paraziți
așa că ei pot dormi buștean.
Ce tare e asta!
(Râsete)
Aceasta este declarația mea de dragoste
pentru peștii-papagal
în toată splendoarea lor,
mâncători de alge, căcăcioși de nisip,
și care-și schimbă sexul.
(Râsete)
Dar această iubire îmi frânge inima.
Fiindcă peștii-meru și bibanii de mare
sunt pescuiți în mod excesiv,
pescarii au luat în vizor peștii-papagal.
Vânătoarea subacvatică
nu mai țintește speciile mari,
peștii-papagal albaștri și cei curcubeu
au scăzut drastic ca număr,
plasele și capcanele
agață speciile mai mici.
Atât în calitate de biolog marin
cât și ca persoană,
pot să vă spun
că nu mai există atâția pești în ocean.
(Râsete)
Apoi, mai e dragostea mea pentru casa lor,
reciful de corali,
care a fost cândva la fel de vibrant
precum cultura caraibiană,
la fel de multicolor precum arhitectura,
la fel de zgomotos precum un carnaval.
Din cauza modificărilor climatice,
pe lângă pescuitul în exces și poluare,
recifurile de corali ar putea să dispară
în decurs de 30 de ani.
Un întreg ecosistem radiat.
Este devastator,
pentru că sute de milioane de oameni
din întreaga lume,
depind de recifuri
pentru alimentație și venituri.
Să-mi termin ideea.
Sunt și puține vești bune,
și anume că locuri precum Belize, Barbuda
și Bonaire protejează acești VIP -
Very Important Parrotfish.
De asemenea, din ce în ce mai multe locuri
stabilesc arii protejate
care protejează întregul ecosistem.
Acestea sunt eforturi binevenite,
dar nu suficiente.
În timp ce eu discut aici,
doar 2,2 procente din ocean
sunt protejate.
Între timp, 90% din peștii mari
și 80% din coralii
din recifurile caraibiene
deja au dispărut.
Suntem în mijlocul
celei de a șasea extincții în masă.
Iar noi, oamenii,
suntem cei care cauzăm asta.
Dar avem și soluțiile.
Trebuie să anulăm schimbările climatice
și pescuitul excesiv,
să protejăm oceanul,
și să oprim poluarea
ce se scurge de pe uscat.
Acestea sunt angajamente mari,
care necesită schimbări sistematice,
și noi chiar ne investim timpul prețios
să realizăm asta.
Cu toții putem contribui.
Cu voturile noastre, vocile noastre,
opțiunile alimentare,
abilitățile noastre și cu banii noștri.
Trebuie să revizuim
și practicile corporative
și politicile guvernamentale.
Trebuie să transformăm cultura.
Să construim comunități
care să vină cu soluții
este cel mai important lucru.
Nu intenționez să renunț vreodată
la munca mea pentru protejarea
acestei planete magnifice.
Fiecare habitat pe care-l conservăm,
fiecare zecime de grad de încălzire
pe care o prevenim,
contează cu adevărat.
Din fericire nu sunt motivată de speranță,
ci mai degrabă de dorința de a ajuta.
Pentru că nu știu
cum să țin un discurs onest
despre scumpul meu pește-papagal
și recifurile de corali
care să aibă un final fericit.
Vă mulțumesc!
(Aplauze)