Bine v-am găsit! Este hilar, am scris recent că oamenii se vor digitaliza, dar n-am crezut că se va întâmpla atât de repede și că mi se va întâmpla mie. Dar iată, apar aici ca un avatar digital şi voi sunteţi deja aici, aşa că haideţi să începem. Să începem cu o întrebare: Câţi fascişti sunt în public azi? (Râsete) Mda, e destul de dificil de estimat, pentru că am uitat ce înseamnă de fapt fascismul. Oamenii folosesc acum termenul fascist într-un mod general, neclar. Sau confundă fascismul cu naţionalismul. Aşa că haideţi să clarificăm ce înseamnă de fapt fascismul şi cum diferă de naţionalism. Forme uşoare de naţionalism reprezintă în esenţă creaţii umane pozitive. Naţiunile sunt comunităţi de milioane de străini care nu se cunosc de fapt între ei De exemplu, eu nu-i cunosc personal pe cei opt milioane de conaţionali israeliţi. Dar, mulţumită naţionalismului, ne pasă tuturor de binele celorlalţi, şi cooperăm eficient. Asta e foarte bine. Unii, precum John Lennon, şi-au imaginat că fără naţionalism, lumea ar fi un paradis al păcii. Dar, mult mai probabil, fără naţionalism, am trăi cu toţii într-un haos tribal. dacă ne uităm la cele mai pacifiste și prospere țări din lume, țări precum Suedia, Elveția sau Japonia, vom vedea că ele au toate un pronunțat simț național. În contrast, țările cărora le lipsește sentimentul național, precum Congo, Somalia și Afganistan tind să fie violente și sărace. Deci ce este fascismul, și cum diferă el de naționalism? Naționalismul spune că națiunea mea e unică și că eu am obligații speciale față de ea. Fascismul, din contră, spune că națiunea mea e supremă și că am obligații exclusive față de ea. Că nu trebuie să-mi pese de nimic altceva în afara națiunii mele. De obicei, oamenii au mai multe identități și afilieri la felurite grupuri. Spre exemplu, pot să fiu patriot, loial țării mele și în același timp să fiu loial familiei, comunității, profesiei, omenirii întregi, adevărului şi frumuseții. Evident, când am identități și afilieri diferite, apar uneori complicații sau conflicte. Dar cine v-a spus vreodată că viața va fi ușoară? Viața este complicată. Luați-o ca atare! Fascismul este ceea ce apare când încercăm să ignorăm complicațiile, când vrem să simplificăm absolut totul. Fascismul neagă orice altă identitate în afara celei naționale și insistă că avem obligații doar față de națiune. Dacă națiunea cere sacrificiul familiei, atunci trebuie să-mi sacrific familia. Dacă națiunea cere să omor milioane de oameni, atunci voi omorî milioane de oameni. Tot așa, dacă națiunea cere să trădez adevărul și frumusețea, atunci le voi trăda. Spre exemplu, cum evaluează un fascist arta? Cum decide dacă un film e bun sau prost? E extrem de simplu! Există o singură regulă: dacă filmul servește interesului național, este un film bun; daca filmul nu servește interesul național este unul prost. Asta e tot. Tot așa, cum decide fascismul ce trebuie să învățăm la școală? Din nou, e foarte simplu. Există o singură regulă: Copiii trebuie să învețe ce servește cel mai bine interesului național. Adevărul are mai puțină importanță. Ororile celui de-al doilea război mondial șI Holocaustului ne aduc aminte care sunt consecințele acestui mod de gândire. Dar de obicei, dacă vorbim despre relele fascismului, o facem într-un mod ineficient, pentru că tindem să descriem fascismul ca un monstru oribil, fară să explicăm de fapt ce îl face atât de atractiv. E la fel ca în filmele Hollywood, în care personajele negative - Vodermort sau Sauron, sau Darth Vader - sunt urâte, meschine și crude. Sunt crude chiar cu propriii adepți. În aceste filme nu am înțeles niciodată - de ce l-ar urma cineva pe un monstru oribil ca Voldemort? Problema este de fapt că, în viața de zi cu zi, răul nu arată de fapt deloc oribil. Poate arăta chiar foarte frumos. Acest fapt era binecunoscut de către creștini, de aceea în arta creștină, spre deosebire de Hollywood, Satan arată de multe ori ca un bărbat armonios. De aceea e atât de greu de rezistat tentațiilor lui și tot așa, tentațiilor fascismului. Fascismul îi face pe oameni să se vadă altfel, ca și cum ar fi cel mai frumos și important lucru din lume: națiunea. Și apoi oamenii se întreabă: „Ni s-a spus că fascismul este oribil. Dar atunci când mă uit în oglindă, văd ceva deosebit de frumos, deci nu pot fi fascist, nu?” Greșit! Asta este problema cu fascismul. Atunci când ne vedem în oglinda fascismului, ne vedem pe noi înșine mult mai frumoși decât suntem în realitate. În 1930, când nemții se priveau pe ei în oglinda fascismului, ei vedeau Germania ca fiind cea mai frumoasă țară din lume. Dacă azi rușii se uită în oglinda fascismului, ei vor vedea Rusia ca cea mai frumoasă țară din lume. La fel și Israelul, în oglinda fascistă, apare ca cea mai frumoasă țară din lume. Asta nu înseamnă că retrăim anii 1930. Fascismul sau dictaturile s-ar putea întoarce, dar o vor face într-o formă nouă, o formă adaptată la realitățile tehnologice ale secolului XXI. În vremuri străvechi, pământul era cel mai important bun. Politica însemna de fapt controlul pământului. Și dictaturile însemnau atunci că pământul era deținut de o singură persoană, de un oligarh. În vremurile moderne, industria a devenit mai importantă decât pământul, politica s-a transformat într-o luptă pentru controlul industriei. Iar dictatura însemna că prea multă industrie se concentra în mâinile guvernului sau ale unei elite restrânse. În vremurile noastre, datele înlocuiesc atât pământul cât și industria ca fiind cel mai important bun. Politica devine deci o luptă pentru controlul datelor. și dictatura înseamnă că prea multe date sunt concentrate în mâinile guvernului sau ale unei elite restrânse. Cel mai mare pericol actual pentru democrație este revoluția în tehnologia informațiilor care va face dictaturile mai eficiente decât democrațiile. În secolul trecut, democrația și capitalismul au învins fascismul și comunismul deoarece democrația a fost mai bună la prelucrarea datelor și luarea deciziilor. Cu tehnologia secolului trecut, era ineficient ca prea multe date și prea multă putere să fie concentrate într-o singură mână. Dar nu este o regulă că procesarea centrală a datelor e mai ineficientă decât procesarea lor distribuită. Cu avansurile în inteligență artificială va deveni posibilă procesarea unor cantități colosale de date centralizat în mod eficient, toate deciziile se vor putea lua într-un singur loc și atunci prelucrarea centralizată a datelor va fi mai eficientă decât cea distribuită. Atunci marea lipsă a regimurilor dictatoriale din secolul XX - încercarea lor de a concentra datele într-un singur punct - va deveni brusc avantajul lor esențial. Un alt pericol adus de tehnologie care amenință viitorul democrației este confluența sectorului IT cu biotehnologia, care va aduce algoritmi ce mă vor cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însumi. Având așa algoritmi, un sistem extern, cum ar fi guvernul, va putea nu numai să-mi prevadă deciziile, dar va putea să-mi manipuleze sentimentele, emoțiile. Un dictator va putea oferi nu numai îngrijire medicală, dar ne va putea face să îl iubim și să urâm opoziția. Democrația va supraviețui foarte greu deoarece, în esență, democrația nu se bazează pe rațiune, ci pe emoție. În perioada electorală, nu suntem de fapt întrebați „Ce gândești?” ci: „Ce părere ai?” Și dacă emoțiile se pot manipula atât de bine, democrația va deveni un teatru al emoțiilor. Ce putem noi face pentru a preveni revenirea fascismului și reapariția dictaturilor? Întrebarea numărul unu este: cine controlează datele? Dacă lucrezi în tehnologie, atunci poți căuta metode de a preveni ca prea multe date să se concentreze în prea puține mâini. Și caută metode care să asigure că procesarea descentralizată a datelor e cel puțin la fel de eficientă ca procesarea lor centralizată. Asta va salva democrația. Și pentru restul, care nu lucrăm în domeniul tehnologic, întrebarea la care trebuie să ne gândim este cum să evităm să ne lăsăm manipulați de cei care controlează datele. Dușmanii democrației au o metodă. Ei ne modifică sentimentele. Nu email-urile, nu conturile din bancă, ci sentimentele de frică, ură sau mândrie pentru a le folosi apoi pentru a polariza și distruge democrația din interior. Această metodă a fost creată de fapt în Silicon Valley, pentru a ne vinde produse. Dar acum, dușmanii democrației folosesc aceeași metodă pentru a ne vinde ură și vanitate. Ei nu pot crea sentimente din nimic. Ei trebuie să ne cunoască slăbiciunile pentru a le folosi împotriva noastră. Este deci responsabilitatea tuturor să ne cunoaștem slăbiciunile și să fim siguri că ele nu vor deveni armă în mâna dușmanilor democrației. Cunoașterea propriilor slăbiciuni ne va ajuta de asemenea să nu cădem în capcana fascistă. Cum am zis, fascismul se folosește de vanitate. Ne face să ne vedem mult mai frumoși decât suntem de fapt. E seductiv! Dar dacă te cunoști pe tine însuți, nu vei cădea în această capcană fadă. Dacă cineva îți pune în față o oglindă care ascunde toate defectele și te face să te vezi ca mult mai frumos, mai important decât ești tu de fapt, atunci pur și simplu, sparge oglinda! Vă mulțumesc. (Aplauze) Chris Anderson: Yuval, mulțumim. Doamne! Mă bucur să te văd din nou. Deci, dacă te-am înțeles bine, ne avertizezi de două pericole mari. Unul e o posibilă revenire a unei forme seductive de fascism, sau dictaturi care nu sunt exact fasciste, dar controlează toate datele. Mă întreb dacă este și o a treia problemă exprimată deja de unii dintre cei prezenți, și anume dacă nu guvernele, ci corporațiile ne controlează datele. Ce spui despre asta, și câte griji ar trebui să ne facem? Yuval Noah Harari: În ultimă esență, între corporații și guverne nu este o diferență atât de mare, precum am spus, întrebarea este: Cine controlează datele? Acesta e adevăratul guvern. Dacă îi spunem corporație sau guvern - dacă este o corporație care controlează toate datele, atunci acesta este adevăratul guvern. deci diferența este mai mult aparentă decât reală. CA: Dar, uneori, în ce privește corporațiile, ne-am putea imagina mecanisme de control. Adică, dacă clienții decid că o companie nu mai operează în interesul lor, se deschide piața pentru concurență. E mai ușor de imaginat decât, să zicem, o răsturnare de guvern care controlează totul. YNH: Încă nu am ajuns acolo, dar dacă o companie ne cunoaște mai bine decât noi înșine, ne poate manipula cele mai adânci emoții și dorințe fără măcar s-o realizăm - așa încât vom crede că nu suntem influențați. Deci da, teoretic ne-am putea revolta contra unei corporații tot așa cum teoretic ne-am putea revolta contra unei dictaturi. Dar practic ar fi foarte dificil. CA: În „Homo Deus”, argumentezi că acesta este secolul în care omul va deveni zeu, fie prin dezvoltarea inteligenței artificiale, fie prin manipulări genetice. Are vreun impact prospectul acestui colaps politic asupra părerii tale? YNH: De fapt, cred că o transformă într-o certitudine și cel mai probabil se va petrece mai repede deoarece în vremuri de criză, oamenii sunt dispuși să-și asume riscuri pe care nu le-ar lua în alte condiții. Și oamenii devin dispuși să încerce tot felul de tehnologii riscante. Deci aceste crize ar putea avea același efect pe care l-au avut războaiele mondiale în secolul XX. Cele două războaie au accelerat progresul tehnologiilor noi si periculoase. Ceva similar s-ar putea întâmpla în secolul XXI. Pare riscant să experimentăm cu ingineria genetică. Dar lumea e acum condusă de oameni dispuși să-și asume riscuri, deci șansele cresc, nu scad. CA: Ca să simplificăm, Yuval, viziunea ta e unică. Dacă am călători în timp 30 de ani, crezi că omenirea se va uita în urmă și va spune: „Uau, a fost cât pe ce!” Sau nu? YNH: Până acum, am reușit să depășim toate crizele trecute. Mai ales daca te uiți la democrația liberală și dacă crezi că lucrurile merg rău acum, doar adu-ți aminte cât de rău mergeau în 1938 sau 1968. Deci acestea sunt crize minore. Dar nu putem ști niciodată, deoarece, ca istoric, știu că stupizenia umană nu trebuie subapreciată niciodată! (Râsete) (Aplauze) E una dintre forțele majore care modelează istoria. CA: Yuval, a fost o deosebită plăcere să te avem aici cu noi. Mulțumim pentru prezența virtuală. Să ai o seară frumoasă în Tel Aviv. Yuval Harari YNH: Mulțumesc foarte mult.