Emily Dickinson a spus, acum un secol, că o carte ne poate duce pe țărmuri îndepărtate. E adevărat! Când deschidem o carte, televizorul sau ne uităm la un film, suntem purtați într-o lume imaginară. Când debarcăm pe țărmuri noi dar familiare, ceva ciudat se întâmplă. De îndată ce pășim pe mal, ne schimbăm. Nu mergem pe urmele autorilor sau personajelor. În schimb, trăim experiența lor. Cercetători în psihologie, neuroștiință, dezvoltarea copilului și biologie au reușit să adune evidență științifică pentru a demonstra ce scriitorii și cititorii au știut dintotdeuna: abilitatea unică a poveștilor de-a ne schimba punctul de vedere. Cercetătorii au descoperit dovezi despre influența poveștilor asupra culturii și că mai tot ce credem nu se bazează pe fapte ci pe ficțiune. Concepțiile despre statut, căsătorie, gen sunt relativ noi și ideologii care supraviețuiseră secole, au fost revizuite în secolul XVIII și rescrise în paginile romanelor. Imaginați-vă o lume unde statutul social, nu munca, decid valoarea unei persoane, o lume unde femeile sunt copii neîmblânzite ale barbaților, o lume unde casatoria din dragoste e un concept nou. Asta era lumea din romanul Pamela a lui Samuel Richardson. Eroina lui Richardson, o tânără servitoare săracă, era mai cinstită și mai inteligentă decât pretendentul ei din înalta societate. Cartea a dat peste cap tradițiile și a stârnit tărăboi. S-au scris mai multe despre Pamela decât despre Parlament. A dus la dezbateri aprige și la câteva romane replică. Deși mulți nu au acceptat romanul, alții erau dornici să cunoască lumea personajului. Acest bestseller și toți urmașii literari: Mândrie și prejudecată, Jane Eyre și Twilight, au păstrat același subiect și au transmis concepte similare care au devenit tradiționale și banale. Romanele au ajutat la formarea minților marilor lideri de-a lungul istoriei. Unii cercetători spun că Teoria Evoluției lui Darwin a apărut ca rezultat al intrigilor pe care le-a citit și îndrăgit. Teoria lui Darwin favorizează inteligența, istețimea și adaptabilitatea la schimbări - trăsături esențiale ale unui erou. Fie că citiți Harry Potter sau Marile Speranțe, citiți unul din romanele care l-au inspirat pe Darwin. Studii recente susțin posibilitatea ca teoria să fie incompletă. Dorința noastră de-a fi eroi - ca bărbat, femeie sau ca specie, înfuntând provocările lumii, ar putea fi falsă. În loc să fim programați pentru competiții, să fim eroii solitari din propria poveste, am putea fi membrii unei misiuni comune - mai mult Hobbit decât Harry. Uneori, ajungem să ne uzăm papucii pentru că nu mergem doar pe urmele lui Jane Austen sau Mark Twain, ci mergem pe urmele a sute de scriitori. Asta nu înseamnă că nu putem citi sau îndrăgi literatura clasică. Ar trebui să citim Dickens, să-l lăsăm pe Pip să ne spună care sunt așteptările de la noi înșine, să pălăvrăgim cu Austen și Elizabeth despre mândrie și prejudecăți, să plutim pe Mississippi cu Twain și să-l lăsăm pe Jim să ne arate ce înseamnă să fii bun. În călătoria noastră trebuie să ne amintim că povestea se schimbă. Ne schimbăm papucii ca să ne adaptăm unei epoci noi. Să luăm exemplul lui Katniss Everdeen și lupta ei cu Capitoliul: Ne-ar putea face Jocurile Foametei să ne gândim diferit la capitalism? Am putea învăța o lecție despre cum n-ar trebui să fie pus individul înaintea grupului? Ne va arăta serialul Uglies care sunt pericolele de-a obține corpul perfect și riscul de-a lăsa media să definească frumusețea? Vor supraviețui urșii din Seekers încălzirii globale? Luptele pe viață și pe moarte din Tokyo între Kallik, Lusa și alți urși ne vor face să înțelegem animalele și locul pe care-l avem în lumea lor? Numai viitorul ne va spune ce poveste ne va marca imaginația, ce poveste imaginară se va crea mâine. Vestea bună e că în fiecare zi ne putem aventura în povești noi care vor influența, crea și conduce la schimbări, povești pe care le-ați putea scrie chiar voi. O ultimă întrebare: care va fi următoarea voastră poveste?