WEBVTT

00:00:03.520 --> 00:00:06.969
Încep așa: acum câţiva ani m-a sunat
o organizatoare de evenimente,

00:00:06.969 --> 00:00:10.890
pentru că urma să ţin un discurs
şi mi-a spus:

00:00:10.890 --> 00:00:14.380
„Mă chinui să-mi dau seama
cum să te descriu în anunţ.”

00:00:14.380 --> 00:00:17.240
„De ce te chinui?”, am întrebat.

00:00:17.240 --> 00:00:21.230
Zice: „Te-am văzut vorbind şi
te-aş numi cercetător,

00:00:21.230 --> 00:00:23.610
dar atunci n-ar mai veni nimeni,

00:00:23.610 --> 00:00:26.710
pentru că ar crede că eşti
plictisitoare şi neimportantă.”

00:00:26.710 --> 00:00:28.740
(Râsete)

00:00:28.740 --> 00:00:30.290
„Bine”, am spus.

00:00:30.290 --> 00:00:33.120
„Dar mi-a plăcut la tine
că povesteşti frumos,

00:00:33.120 --> 00:00:36.760
aşa că te voi numi povestitoare.”

00:00:36.760 --> 00:00:40.610
Evident că partea academică,
nesigură din mine a reacţionat:

00:00:40.610 --> 00:00:44.050
„Cum mă vei numi?”
Zice: „Te voi numi povestitoare.”

00:00:44.050 --> 00:00:48.053
Mă gândeam:
„De ce nu spiriduşa fermecată?”

00:00:48.053 --> 00:00:49.236
(Râsete)

00:00:49.236 --> 00:00:53.150
Am spus: „Stai să mă gândesc puţin.”

00:00:54.030 --> 00:00:58.070
Mi-am căutat în adâncuri curajul
şi m-am gândit:

00:00:58.070 --> 00:01:03.290
sunt o povestitoare, cercetător calitativ,
adun poveşti, asta fac.

00:01:03.290 --> 00:01:06.280
Poate că poveştile
sunt informaţii cu un suflet

00:01:06.280 --> 00:01:08.710
şi poate sunt doar o povestitoare.

00:01:08.710 --> 00:01:12.990
I-am spus: „Ştii ce? De ce nu spui
că sunt cercetător-povestitor?”

00:01:12.990 --> 00:01:16.926
La care ea:
„Ha ha, nu există aşa ceva!”

00:01:16.926 --> 00:01:18.292
(Râsete)

00:01:18.292 --> 00:01:22.190
Aşa că-s cercetător-povestitor
şi azi vă voi spune

00:01:22.190 --> 00:01:24.480
– că tot vorbeam
de extinderea percepţiei –

00:01:24.480 --> 00:01:28.840
vă voi spune câteva poveşti
despre o parte a cercetării mele

00:01:28.840 --> 00:01:33.250
care mi-a lărgit fundamental orizontul
şi a schimbat realmente

00:01:33.250 --> 00:01:37.280
modul în care trăiesc, iubesc,
muncesc şi-mi cresc copiii.

00:01:37.280 --> 00:01:40.000
Aici începe povestea mea.

00:01:40.000 --> 00:01:43.000
Când eram o tânără cercetătoare
la doctorat,

00:01:43.000 --> 00:01:48.630
am avut în primul an un profesor
la cercetare care ne-a spus de la început:

00:01:48.630 --> 00:01:54.340
„Treaba stă în felul următor:
ce nu poţi măsura, nu există.”

00:01:54.340 --> 00:01:59.490
Am crezut că mă păcăleşte: „Serios?”
Mi-a răspuns: „Da, categoric!”

00:01:59.490 --> 00:02:02.700
Înţelegeţi că aveam diplomă
în asistenţă socială,

00:02:02.700 --> 00:02:05.710
aveam și master şi lucram la
un doctorat în asistenţă socială.

00:02:05.710 --> 00:02:10.720
Întreaga carieră fusesem înconjurată 
de oameni cu următorul crez:

00:02:10.720 --> 00:02:14.340
„Viaţa-i întortocheată, deci iubeşte-o.”

00:02:14.340 --> 00:02:19.860
Iar crezul meu e: „Viaţa e întortocheată,
aşa că fă curat, organizeaz-o

00:02:19.860 --> 00:02:22.693
şi pune-o într-o cutie compartimentată.”

00:02:22.693 --> 00:02:24.056
(Râsete)

00:02:24.056 --> 00:02:29.200
Iar eu îmi găsisem chemarea,
cariera care să mă poarte...

00:02:29.200 --> 00:02:32.540
De fapt se spune adesea
în asistenţa socială:

00:02:32.540 --> 00:02:35.290
„Scufundă-te în neplăcerile muncii.”

00:02:35.290 --> 00:02:36.616
Dar eu sunt genul:

00:02:36.616 --> 00:02:40.342
„Dă-i în cap disconfortului,
dă-l din drum şi ia doar 10.”

00:02:40.342 --> 00:02:42.800
Asta era mantra mea.

00:02:43.320 --> 00:02:48.290
Eram foarte încântată:
asta e cariera potrivită pentru mine,

00:02:48.290 --> 00:02:51.010
pentru că mă interesează
subiecte întortocheate.

00:02:51.010 --> 00:02:55.650
Dar vreau să le pot descurca,
vreau să le înţeleg.

00:02:55.650 --> 00:02:59.240
Vreau să disec aceste lucruri
care ştiu că-s importante

00:02:59.240 --> 00:03:02.640
şi să pun soluţia la dispoziţia tuturor.

00:03:03.570 --> 00:03:09.820
Am început cu relaţiile, pentru că
după 10 ani de asistenţă socială,

00:03:09.820 --> 00:03:14.320
înțelegi că relaţiile sunt motivul
pentru care existăm.

00:03:14.320 --> 00:03:17.570
Ele dau scop şi sens vieţilor noastre.

00:03:17.570 --> 00:03:19.450
Totul se reduce la ele.

00:03:19.450 --> 00:03:22.870
Fie că vorbeşti cu lucrători
în dreptate socială, boli mintale,

00:03:22.870 --> 00:03:24.390
abuzuri şi neglijenţă,

00:03:24.390 --> 00:03:29.440
ştim că relaţiile, capacitatea
de a te simţi legat de cineva,

00:03:29.440 --> 00:03:34.060
– neurobiologic suntem construiţi aşa –
e motivul pentru care suntem aici.

00:03:34.060 --> 00:03:37.630
De asta m-am gândit să încep
cu legătura dintre oameni.

00:03:37.630 --> 00:03:42.063
Ştiţi situaţia în care eşti evaluat de şef

00:03:42.063 --> 00:03:44.776
şi-ţi spune 37 de lucruri
la care eşti grozav

00:03:44.776 --> 00:03:47.880
şi unul singur
unde poţi face îmbunătăţiri?

00:03:47.880 --> 00:03:49.690
(Râsete)

00:03:49.690 --> 00:03:53.160
Şi apoi, numai acolo te gândeşti? Este?

00:03:53.160 --> 00:03:56.130
Cred că mie de-asta mi-a mers
munca atât de bine:

00:03:56.130 --> 00:04:00.930
atunci când îi întrebi despre dragoste,
oamenii îţi povestesc suferinţa.

00:04:00.930 --> 00:04:06.100
Când îi întrebi despre apartenenţă,
îţi spun cele mai dureroase experienţe

00:04:06.100 --> 00:04:07.690
despre cum e să fii exclus.

00:04:07.690 --> 00:04:12.890
Când i-am întrebat despre relaţii,
mi-au povestit de ruperea lor.

00:04:13.670 --> 00:04:19.310
Curând, cam după 6 săptămâni de cercetare,
am dat peste un lucru nenumit,

00:04:19.310 --> 00:04:25.670
care mi-a dezvăluit relaţiile într-un mod
nemaiîntâlnit, pe care nu-l înţelegeam.

00:04:25.670 --> 00:04:29.719
M-am retras din cercetare
ca să-mi dau seama ce reprezenta.

00:04:29.719 --> 00:04:32.309
S-a dovedit a fi ruşinea.

00:04:32.309 --> 00:04:33.939
(Rușine și teamă)

00:04:33.939 --> 00:04:36.229
S-a dovedit că...

00:04:36.959 --> 00:04:40.859
Ruşinea e uşor de privit
ca teama de rupere a relaţiei.

00:04:40.859 --> 00:04:45.339
„E ceva legat de mine, pe care
dacă l-ar şti sau vedea oamenii,

00:04:45.339 --> 00:04:49.269
nu voi mai fi demnă de o relaţie cu ei.”

00:04:49.269 --> 00:04:52.299
Vă pot spune despre ea
că e universală, că toţi o simţim.

00:04:52.299 --> 00:04:57.109
Cei care nu simt ruşine n-au empatie
sau capacitatea de a stabili legături.

00:04:57.109 --> 00:04:58.779
Nimeni nu vrea să vorbească de ea

00:04:58.779 --> 00:05:02.629
şi cu cât vorbeşti mai puţin de ea
cu atât mai mult o simţi.

00:05:02.629 --> 00:05:07.969
La baza acestei ruşini,
a ideii „nu-s suficient de bun”

00:05:07.969 --> 00:05:11.209
– toţi ştim sentimentul:
nu-s destul de imaculat, de slab,

00:05:11.209 --> 00:05:15.269
de bogat, de frumos, de deştept,
de promovat –,

00:05:15.269 --> 00:05:21.392
la bază e o chinuitoare vulnerabilitate,

00:05:21.392 --> 00:05:25.925
ideea că, pentru ca relaţia să se creeze,

00:05:25.925 --> 00:05:30.739
trebuie să permitem
să fim văzuţi cu adevărat.

00:05:30.739 --> 00:05:33.619
Ştiţi ce cred eu
despre vulnerabilitate: o urăsc!

00:05:33.619 --> 00:05:38.329
M-am gândit că asta e şansa mea
s-o înfrâng cu armele mele.

00:05:38.329 --> 00:05:44.519
O să-mi dau seama ce-i cu ruşinea,
chit că-mi ia un an s-o fac bucăţi!

00:05:44.519 --> 00:05:49.179
O să-nţeleg cum funcţionează
vulnerabilitatea şi o să i-o iau înainte.

00:05:49.179 --> 00:05:52.939
Eram pregătită şi foarte entuziasmată.

00:05:54.789 --> 00:05:57.472
Ştiţi că nu se va termina cu bine.

00:05:57.472 --> 00:05:59.655
(Râsete)

00:05:59.655 --> 00:06:01.219
Ştiţi deja!

00:06:01.219 --> 00:06:05.189
Aş putea să vă spun multe despre ruşine,
dar mi-ar trebui şi timpul celorlalţi.

00:06:05.189 --> 00:06:08.099
Dar vă spun scurt la ce se reduce.

00:06:08.479 --> 00:06:12.119
S-ar putea să fie printre
cele mai importante lucruri învăţate

00:06:12.119 --> 00:06:15.099
în deceniul petrecut cu acest studiu.

00:06:15.099 --> 00:06:16.439
(Propria valoare)

00:06:16.439 --> 00:06:20.549
Anul alocat s-a transformat în 6 ani,

00:06:20.549 --> 00:06:25.269
mii de poveşti, sute de interviuri lungi
şi grupuri tematice.

00:06:25.269 --> 00:06:29.579
Într-o vreme îmi trimiteau pagini
din jurnalele lor, poveştile lor,

00:06:29.579 --> 00:06:33.769
mii de informaţii, în 6 ani.

00:06:33.769 --> 00:06:38.749
I-am cam dat de cap, am înţeles
ce e ruşinea şi cum funcţionează.

00:06:39.779 --> 00:06:46.159
Am scris o carte, am publicat o teorie,
dar ceva nu era în regulă.

00:06:46.159 --> 00:06:50.219
E vorba de faptul că
dacă i-aş lua pe toţi cei intervievaţi

00:06:50.219 --> 00:06:56.619
şi i-aş împărţi în oameni care
au sentimentul propriei valori

00:06:56.619 --> 00:07:00.169
– la asta se reduce:
la sentimentul valorii de sine,

00:07:00.169 --> 00:07:03.809
aceştia simt puternic iubirea
şi ataşamentul –

00:07:03.809 --> 00:07:08.659
şi oameni care se chinuie să-l aibă,
care se întreabă dacă-s destul de buni.

00:07:08.659 --> 00:07:13.739
E o singură variabilă care-i separă pe cei
care simt puternic iubirea şi ataşamentul

00:07:13.739 --> 00:07:16.169
de cei care se luptă pentru asta,

00:07:16.169 --> 00:07:19.919
și anume: cei care simt puternic
iubirea şi ataşamentul

00:07:19.919 --> 00:07:23.185
cred că sunt demni să le primească.

00:07:23.185 --> 00:07:24.591
Atâta tot.

00:07:25.131 --> 00:07:27.539
Sunt convinşi că merită.

00:07:28.279 --> 00:07:32.089
Pentru mine partea grea

00:07:32.089 --> 00:07:37.429
– ce ne împiedică să creăm relații
e teama că nu suntem demni de ele –

00:07:37.429 --> 00:07:42.209
era ceva ce, personal şi profesional,
simțeam că trebuie să înţeleg mai bine.

00:07:42.209 --> 00:07:48.419
Aşa că am luat toate interviurile
unde am găsit autoapreciere,

00:07:48.419 --> 00:07:52.939
unde oamenii trăiau cu acel sentiment,
şi le-am analizat doar pe acelea.

00:07:52.939 --> 00:07:54.919
Ce aveau oamenii aceia în comun?

00:07:54.919 --> 00:07:59.529
Eu am o uşoară dependenţă de birotică,
dar asta-i o altă prezentare.

00:07:59.529 --> 00:08:05.389
Aveam un dosar şi un pix Sharpie
şi mă gândeam: cum să numesc studiul?

00:08:05.389 --> 00:08:09.279
Primul cuvânt care mi-a venit
în minte a fost: cordiali.

00:08:09.279 --> 00:08:12.669
Sunt oameni deschişi,
care îşi trag seva din propria valoare.

00:08:12.669 --> 00:08:16.999
Am scris titlul pe dosar
şi-am început să analizez datele.

00:08:16.999 --> 00:08:23.829
De fapt într-o primă fază am parcurs tot,
în patru zile de analiză intensivă,

00:08:23.829 --> 00:08:26.769
am extras interviurile,
am extras poveştile şi incidentele.

00:08:26.769 --> 00:08:29.359
Care-i tema? Care-i tiparul?

00:08:29.849 --> 00:08:32.869
Soţul a luat copiii şi au plecat din oraş,

00:08:32.869 --> 00:08:35.889
pentru că mereu intru într-o stare
de frenezie gen Jackson Pollock,

00:08:35.889 --> 00:08:40.749
în care scriu într-una,
calată pe stilul meu de „cercetător”.

00:08:41.149 --> 00:08:43.289
Iată ce am aflat.

00:08:45.619 --> 00:08:49.238
Au în comun un sentiment al curajului.

00:08:49.238 --> 00:08:52.849
Vreau să diferenţiez pentru voi
curajul şi vitejia.

00:08:52.849 --> 00:08:56.979
Curajul, la originea sa,
a pătruns în limba engleză

00:08:56.979 --> 00:08:59.829
din latinescul „cor”,
care înseamnă „inimă”,

00:08:59.829 --> 00:09:04.609
şi definea oamenii care vorbeau
despre ei înșiși din toată inima.

00:09:05.409 --> 00:09:10.459
Aceşti oameni aveau curajul
să fie imperfecţi.

00:09:11.829 --> 00:09:15.919
Aveau compasiunea necesară
pentru a fi blânzi cu ei în primul rând,

00:09:15.919 --> 00:09:20.089
apoi şi cu ceilalţi, pentru că 
nu putem simţi compasiune pentru alţii

00:09:20.089 --> 00:09:22.619
dacă nu ne tratăm
pe noi înşine cu blândeţe,

00:09:22.619 --> 00:09:25.039
şi în sfârşit aveau o legătură.

00:09:25.039 --> 00:09:29.879
Şi – acum vine partea dificilă –
ca rezultat al autenticităţii

00:09:29.879 --> 00:09:33.069
erau dispuşi să renunţe
la cine credeau că trebuie să fie

00:09:33.069 --> 00:09:35.039
pentru a fi cine erau cu adevărat,

00:09:35.039 --> 00:09:39.539
ceea ce e obligatoriu
pentru crearea legăturii.

00:09:41.579 --> 00:09:45.412
Mai aveau în comun următorul lucru:

00:09:49.115 --> 00:09:51.859
acceptau complet vulnerabilitatea.

00:09:53.989 --> 00:09:57.709
Erau convinşi

00:09:57.709 --> 00:10:01.149
că ceea ce-i face vulnerabili,
îi face frumoşi.

00:10:01.149 --> 00:10:03.499
(Curaj, compasiune, legătură,
vulnerabilitate.)

00:10:04.469 --> 00:10:08.479
Nu spuneau că vulnerabilitatea
le e comodă,

00:10:08.479 --> 00:10:10.839
dar nici nu spuneau că ar fi chinuitoare,

00:10:10.839 --> 00:10:13.529
cum auzisem despre ruşine,
în interviurile anterioare.

00:10:13.529 --> 00:10:16.939
Spuneau doar că e necesară.

00:10:16.939 --> 00:10:22.669
Vorbeau despre disponibilitatea
de a spune primii „te iubesc”,

00:10:22.669 --> 00:10:29.509
despre disponibilitatea de a face ceva
când nu ai nicio garanţie,

00:10:29.509 --> 00:10:33.779
despre disponibilitatea
de a aştepta telefonul doctorului

00:10:33.779 --> 00:10:36.959
cu rezultatul mamografiei.

00:10:36.959 --> 00:10:42.699
Sunt dispuşi să investească într-o relaţie
care s-ar putea să meargă sau nu.

00:10:42.699 --> 00:10:45.719
Erau convinşi că e ceva esenţial.

00:10:45.719 --> 00:10:49.689
Eu, personal, o consideram trădare.

00:10:49.689 --> 00:10:53.739
Nu-mi venea să cred
că jurasem credinţă cercetării,

00:10:53.739 --> 00:10:55.999
care prin definiţie

00:10:55.999 --> 00:11:02.379
studiază fenomene special cu scopul
de a le controla şi a face previziuni,

00:11:02.379 --> 00:11:08.069
iar acum misiunea mea
de a controla şi prezice conchidea

00:11:08.069 --> 00:11:12.479
că viaţa se trăieşte cu vulnerabilitate,
fără a o controla şi a prezice.

00:11:12.479 --> 00:11:17.139
Asta a dus la o micuţă cădere nervoasă.

00:11:17.139 --> 00:11:20.989
(Râsete)

00:11:20.989 --> 00:11:23.889
Care arăta mai mult aşa.

00:11:23.889 --> 00:11:25.469
(Râsete)

00:11:25.469 --> 00:11:27.289
Chiar aşa a fost.

00:11:27.289 --> 00:11:31.769
Eu o numesc „cădere nervoasă”,
terapeutul meu „trezire spirituală”.

00:11:31.769 --> 00:11:35.399
Trezire spirituală sună mai bine,
dar vă asigur că a fost cădere nervoasă.

00:11:37.249 --> 00:11:38.459
A fost.

00:11:38.459 --> 00:11:41.019
A trebuit să las totul baltă
şi să-mi caut terapeut.

00:11:41.019 --> 00:11:44.999
Să vă spun ceva: afli cine eşti
când îţi suni prietenii să le spui

00:11:44.999 --> 00:11:49.359
„Cred că trebuie să vorbesc cu cineva.
Ai vreo recomandare?”

00:11:49.359 --> 00:11:53.989
Vreo cinci prieteni mi-au zis:
„Uh! N-aş vrea să fiu terapeutul tău!...”

00:11:53.989 --> 00:11:56.309
(Râsete)

00:11:56.309 --> 00:11:58.222
Întreb: „Ce vrei să spui?!”

00:11:58.222 --> 00:12:01.584
„Ei, zic şi eu...

00:12:01.584 --> 00:12:03.784
Nu lua rigla cu tine!”

00:12:03.784 --> 00:12:06.176
(Râsete)

00:12:06.176 --> 00:12:08.349
„Bine...”

00:12:08.349 --> 00:12:10.129
Şi am găsit un terapeut.

00:12:10.129 --> 00:12:13.979
La prima întâlnire cu ea, cu Diana,

00:12:13.979 --> 00:12:17.289
mi-am adus lista cu modul de viaţă
al oamenilor cordiali.

00:12:17.289 --> 00:12:20.159
M-am aşezat şi m-a întrebat:
„Cum te simți?”

00:12:20.159 --> 00:12:23.399
Zic: „Mă simt grozav. Sunt bine.”

00:12:23.399 --> 00:12:25.219
„Ce se întâmplă?”

00:12:25.219 --> 00:12:27.749
E o terapeută
care merge la alți terapeuți,

00:12:27.749 --> 00:12:29.799
pentru că trebuie,

00:12:29.799 --> 00:12:33.419
fiindcă detectează imediat minciunile.

00:12:33.419 --> 00:12:35.809
(Râsete)

00:12:35.809 --> 00:12:40.839
I-am spus: „Uite ce e: mă chinui.”

00:12:40.839 --> 00:12:42.219
Zice: „Cu ce te chinui?”

00:12:42.219 --> 00:12:45.799
Zic: „Am probleme cu vulnerabilitatea,

00:12:45.799 --> 00:12:51.279
şi ştiu că vulnerabilitatea
stă la baza ruşinii şi a fricii

00:12:51.279 --> 00:12:53.129
şi a străduinţei noastre de a merita,

00:12:53.129 --> 00:12:55.939
dar se pare că e şi cea care dă naştere

00:12:55.939 --> 00:13:01.149
bucuriei, creativităţii,
apartenenţei, iubirii

00:13:01.149 --> 00:13:06.429
şi cred că am o problemă
şi am nevoie de ajutor.

00:13:06.429 --> 00:13:08.189
Dar uite ce vreau:

00:13:08.189 --> 00:13:11.769
fără discuţii despre familie
şi prostii din copilărie...

00:13:11.769 --> 00:13:13.099
(Râsete)

00:13:13.099 --> 00:13:18.889
...vreau să-mi dai câteva strategii.”

00:13:18.889 --> 00:13:22.899
(Râsete)

00:13:22.899 --> 00:13:24.289
(Aplauze)

00:13:24.289 --> 00:13:26.089
Mulţumesc.

00:13:27.609 --> 00:13:30.909
Reacţia ei.

00:13:30.909 --> 00:13:33.069
(Râsete)

00:13:33.069 --> 00:13:35.769
Am întrebat-o: „E rău, nu-i aşa?”

00:13:35.769 --> 00:13:39.209
Zice: „Nu e nici bine, nici rău.”

00:13:39.209 --> 00:13:40.609
(Râsete)

00:13:40.609 --> 00:13:43.029
„E ce e şi atât.”

00:13:43.029 --> 00:13:46.449
Mi-am spus:
„O, Doamne, o să fie nasol!”

00:13:46.449 --> 00:13:48.909
(Râsete)

00:13:48.909 --> 00:13:51.179
A fost şi n-a fost.

00:13:51.179 --> 00:13:53.429
A durat cam un an.

00:13:53.429 --> 00:13:56.059
Ştiţi că sunt oameni care când înțeleg

00:13:56.059 --> 00:13:59.229
că vulnerabilitatea şi tandreţea
sunt importante,

00:13:59.229 --> 00:14:02.399
nu li se mai opun şi le îmbrăţişează?

00:14:02.399 --> 00:14:04.469
1: eu nu sunt genul

00:14:04.469 --> 00:14:07.519
şi 2: nici măcar nu mă văd
cu astfel de oameni.

00:14:07.519 --> 00:14:09.299
(Râsete)

00:14:09.299 --> 00:14:13.119
Pentru mine a fost un an întreg
de lupte de stradă.

00:14:13.119 --> 00:14:14.609
A fost un măcel.

00:14:14.609 --> 00:14:16.939
Vulnerabilitatea ataca, atacam şi eu.

00:14:16.939 --> 00:14:19.489
Am pierdut lupta,

00:14:19.489 --> 00:14:21.929
dar probabil mi-am recâştigat viaţa.

00:14:21.929 --> 00:14:25.589
M-am întors în cercetare
şi am petrecut următorii câţiva ani

00:14:25.589 --> 00:14:29.329
străduindu-mă să înţeleg
ce fac oamenii cordiali,

00:14:29.329 --> 00:14:34.679
ce alegeri fac şi ce anume fac ei
cu vulnerabilitatea.

00:14:34.679 --> 00:14:37.029
De ce ne chinuim atât de mult cu ea?

00:14:37.029 --> 00:14:40.499
Sunt eu singura care se luptă
cu vulnerabilitatea?

00:14:40.499 --> 00:14:41.629
Nu.

00:14:41.629 --> 00:14:43.799
Iată ce-am aflat.

00:14:45.119 --> 00:14:47.919
Ne amorţim vulnerabilitatea.

00:14:47.919 --> 00:14:51.469
Când așteptăm telefonul,
când ne gândim ce-o să fie dacă...

00:14:51.899 --> 00:14:56.769
Să vedeți, cred că miercuri
am postat ceva pe Twitter şi pe Facebook:

00:14:56.769 --> 00:15:00.069
„Cum definiți vulnerabilitatea?
Ce te face să te simţi vulnerabil?”

00:15:00.069 --> 00:15:04.489
Într-o oră şi jumătate
aveam 150 de răspunsuri.

00:15:04.489 --> 00:15:08.009
Voiam să ştiu ce păreri există.

00:15:09.209 --> 00:15:14.249
„Să-mi rog soţul să mă ajute, pentru că
mi-e rău şi suntem proaspăt căsătoriţi.”

00:15:14.249 --> 00:15:18.979
„Să iniţiez un act sexual cu soţul meu.”
„Să iniţiez un act sexual cu soţia mea.”

00:15:18.979 --> 00:15:24.079
„Să fiu refuzat.” „Să-l invit în oraş.”
„Să aştept telefonul doctorului.”

00:15:24.079 --> 00:15:26.529
„Să fiu concediat.” „Să concediez oameni.”

00:15:26.529 --> 00:15:29.129
Asta e lumea în care trăim.

00:15:29.129 --> 00:15:32.009
Trăim într-o lume vulnerabilă.

00:15:32.009 --> 00:15:35.789
Şi un mod de a-i face faţă
e să amorțim vulnerabilitatea.

00:15:35.789 --> 00:15:39.449
Cred că există dovezi, şi nu e
singurul motiv pentru existenţa lor,

00:15:39.449 --> 00:15:42.009
dar avem dovezi clare:

00:15:42.009 --> 00:15:46.589
suntem cea mai îndatorată,

00:15:46.589 --> 00:15:48.999
cea mai obeză,

00:15:48.999 --> 00:15:51.639
cea mai dependentă 
şi mai îndopată cu medicamente

00:15:51.639 --> 00:15:54.689
generație de adulţi din istoria SUA.

00:15:57.479 --> 00:16:00.489
Problema este... de ce?

00:16:00.959 --> 00:16:08.059
Problema este – şi știu asta din studiu –
că nu poţi amorţi selectiv emoţiile.

00:16:08.059 --> 00:16:11.059
Nu poţi spune: „Astea-s emoţiile rele:

00:16:11.059 --> 00:16:15.139
vulnerabilitatea, durerea, ruşinea,
teama şi dezamăgirea.

00:16:15.139 --> 00:16:17.189
Nu mai vreau să le simt.

00:16:17.189 --> 00:16:20.389
O să beau nişte beri şi-o să mănânc
brioşe cu banane şi nuci.

00:16:20.389 --> 00:16:22.559
(Râsete)

00:16:22.559 --> 00:16:24.579
Nu mai vreau să le simt.”

00:16:24.579 --> 00:16:26.689
Și vedeți că vă dă râsul de gol.

00:16:26.689 --> 00:16:29.029
Meseria mea e să-mi bag nasul
în vieţile voastre.

00:16:29.029 --> 00:16:31.799
Recunosc acel: „Ha ha... Dumnezeule!”

00:16:31.799 --> 00:16:33.579
(Râsete)

00:16:33.579 --> 00:16:38.989
Nu poţi amorţi sentimentele dureroase
fără să le amorţeşti şi pe celelalte.

00:16:38.989 --> 00:16:40.509
Nu poţi amorţi selectiv.

00:16:40.509 --> 00:16:45.815
Amorţindu-le pe cele dureroase
amorţim bucuria,

00:16:45.815 --> 00:16:49.261
recunoştinţa, fericirea.

00:16:49.751 --> 00:16:54.819
Apoi ne simţim mizerabil
şi ne căutăm ţelul şi sensul,

00:16:54.819 --> 00:16:59.259
apoi ne simţim vulnerabili, aşa că bem
nişte bere şi luăm o brioşă cu banane.

00:16:59.259 --> 00:17:02.579
Şi totul se transformă
într-un cerc vicios periculos.

00:17:03.549 --> 00:17:09.489
Cred că trebuie să ne gândim
de ce şi cum amorţim.

00:17:09.489 --> 00:17:12.559
Nu trebuie să fie vorba
de vreo dependenţă.

00:17:13.049 --> 00:17:18.239
Alt lucru pe care-l facem e să transformăm
orice e incert în certitudine.

00:17:18.239 --> 00:17:22.809
Religia a trecut de la
„cred în soartă şi mister” la certitudine.

00:17:23.229 --> 00:17:26.189
„Eu am dreptate, tu nu! Să taci!”

00:17:26.869 --> 00:17:28.379
Atât.

00:17:29.259 --> 00:17:30.459
Certitudine.

00:17:30.949 --> 00:17:34.919
Cu cât ne temem mai mult, cu atât devenim
mai vulnerabili şi ne temem şi mai mult.

00:17:34.919 --> 00:17:36.919
Aşa e politica în zilele noastre.

00:17:36.919 --> 00:17:41.489
Nu mai există discurs,
nici conversaţie, ci doar învinovăţiri.

00:17:41.489 --> 00:17:45.189
Ştiţi cum e descrisă
învinovăţirea în cercetare?

00:17:45.189 --> 00:17:48.729
Un mod de a scăpa
de durere şi disconfort.

00:17:51.229 --> 00:17:52.450
Perfecţionăm.

00:17:52.450 --> 00:17:56.910
Dacă e cineva care vrea
să-i arate viața așa, eu sunt aia.

00:17:56.910 --> 00:17:58.040
Dar nu merge,

00:17:58.040 --> 00:18:01.950
pentru că ne luăm grăsimea de pe fund
şi ne-o punem în obraji.

00:18:01.950 --> 00:18:05.260
(Râsete)

00:18:06.330 --> 00:18:10.400
Sper că peste 100 de ani
oamenii se vor „minuna” de asta!

00:18:10.400 --> 00:18:12.140
(Râsete)

00:18:12.920 --> 00:18:15.560
Cel mai periculos e
că ne perfecţionăm copiii.

00:18:15.560 --> 00:18:19.270
Iată cum îi vedem pe copii:

00:18:19.270 --> 00:18:22.080
sunt perfect pregătiţi de luptă
când vin pe lume.

00:18:22.080 --> 00:18:24.780
Când ţinem în braţe bebeluşul

00:18:24.780 --> 00:18:28.860
rostul nostru nu e să ne minunăm
„Cât de perfect e!”

00:18:28.860 --> 00:18:30.530
şi să-l păstrăm perfect:

00:18:30.530 --> 00:18:34.460
să fie în echipa de tenis până într-a 5-a
şi admis la Yale până într-a 7-a.

00:18:34.460 --> 00:18:37.000
Nu asta avem de făcut,
ci trebuie doar să-i spunem:

00:18:37.000 --> 00:18:43.790
„Eşti imperfect și pregătit de luptă,
dar meriţi iubire şi apartenenţă.”

00:18:43.790 --> 00:18:45.420
Asta e treaba noastră.

00:18:45.420 --> 00:18:50.100
Cu o generaţie de copii crescuţi aşa,
rezolvăm problemele observate azi.

00:18:51.040 --> 00:18:54.040
Ne prefacem

00:18:54.040 --> 00:18:57.920
că acţiunile noastre
nu-i afectează pe ceilalţi.

00:18:57.920 --> 00:19:00.580
Așa facem în viaţa personală,
așa facem și la muncă,

00:19:00.580 --> 00:19:05.430
fie că e sprijin financiar,
accident petrolier sau revocare,

00:19:05.430 --> 00:19:09.380
ne prefacem că acţiunile noastre
n-au impact major asupra altora.

00:19:10.660 --> 00:19:15.090
Aş spune companiilor:
„Nu ne-am născut ieri.

00:19:15.090 --> 00:19:19.140
Vă cerem doar să fiţi sinceri şi realişti.

00:19:19.140 --> 00:19:23.750
Să spuneţi că vă pare rău
şi că veţi drege situaţia.”

00:19:24.740 --> 00:19:27.520
Există şi un alt mod de viaţă,
şi cu asta închei.

00:19:27.520 --> 00:19:32.380
Am descoperit că trebuie
să ne lăsăm văzuţi în totalitate,

00:19:32.380 --> 00:19:35.340
să ne arătăm vulnerabilităţile.

00:19:36.130 --> 00:19:40.550
Să iubim din suflet,
chiar dacă n-avem nicio garanţie.

00:19:40.550 --> 00:19:45.680
E foarte greu, şi v-o spun ca părinte
că e îngrozitor de greu.

00:19:47.680 --> 00:19:52.020
Să exersăm recunoştinţa şi bucuria
în acele momente oarecum terorizante

00:19:52.020 --> 00:19:54.690
când ne surprindem:
„Pot să te iubesc atât de mult?”

00:19:54.690 --> 00:19:58.440
„Pot să cred în asta cu atâta pasiune?”
„Pot să fiu neînfricat cu asta?”

00:19:58.440 --> 00:20:01.660
Doar să ne oprim şi,
în loc să ne așteptăm la catastrofe,

00:20:01.660 --> 00:20:04.070
să ne spunem:
„Sunt doar profund recunoscător,

00:20:04.070 --> 00:20:08.060
pentru că a fi atât de vulnerabil
înseamnă a trăi.”

00:20:08.060 --> 00:20:13.300
La urmă şi poate cel mai important,
e să fim convinşi că suntem suficienţi.

00:20:13.930 --> 00:20:20.060
Când acţionăm cu acest crez
– „Sunt destul” –

00:20:20.060 --> 00:20:24.080
încetăm să ţipăm şi începem să ascultăm.

00:20:24.080 --> 00:20:28.450
Suntem mai buni şi mai blânzi
cu cei din jur şi cu noi înşine.

00:20:29.300 --> 00:20:31.210
Asta a fost tot.
Mulţumesc.

00:20:31.210 --> 00:20:33.120
(Aplauze)