La târgul de animale
din Maryland din 2017,

porcii oferiți ca premiu
nu arătau prea bine.

Fermierii au spus că porcii aveau febră,
ochii inflamați și râtul congestionat.

Deși organizatorii târgului
se temeau pentru porci,

departamentul de sănătate din Maryland

se preocupa de existența
unor participanți bolnavi.

Unii mângâiaseră porcii, iar ceilalți
fuseseră aproape de țarcurile lor;

dar curând, 40 dintre participanți
au fost diagnosticați cu gripă porcină.

Deseori, animalele bolnave
nu sunt contagioase pentru oameni.

Dar când sunt, aceste infecții
transmisibile între specii,

sau salturi virale între specii,

au potențialul de a produce
epidemii mortale.

Deci, cum pot patogenii
unei specii să infecteze o alta,

și de ce sunt atât de periculoase
salturile între specii?

Virusurile sunt un tip de parazit organic

care infectează
aproape toate formele de viață.

Pentru a supraviețui și a se reproduce
trebuie să treacă prin trei etape:

contactul cu o gazdă susceptibilă,
infecția și replicarea,

și transmiterea la alte gazde.

Ca exemplu, să analizăm virusul gripal.

Pentru început, virusul
intră în contact cu o nouă gazdă

și ajunge în căile respiratorii.

Până aici nu e dificil,

dar pentru a supraviețui
în acest nou organism,

virusul trebuie să infecteze
cu succes gazda,

înainte să fie eliminat
și distrus de sistemul imunitar.

Pentru a reuși,

virusurile au dezvoltat interacțiuni
specifice cu speciile invadate.

Virusurile gripale
sunt acoperite în proteine

ce se leagă de receptorii
celulelor respiratorii umane.

Odată intrat în celulă,
virusul declanșează anumite adaptări

pentru a acapara mașinăria
de replicare celulară

pentru a-și copia
propriul material genetic.

Acum virusul trebuie doar să suprime
sau să se ascundă de sistemul imunitar

destul de mult timp
pentru a se replica suficient

și a infecta mai multe celule.

În acest moment gripa
poate fi transmisă următoarei victime

prin orice secreție infectată.

Acest simplu strănut
pune virusul în contact cu animalele,

plantele sau chiar cu mâncarea.

Virusurile intră în contact frecvent

cu noi specii pe care încearcă
să le infecteze.

De cele mai multe ori nu reușesc.

În majoritatea cazurilor
diferențele genetice

dintre cele două gazde sunt prea mari.

Pentru un virus adaptat
să infecteze oamenii,

o frunză de salată verde
va fi un mediu străin și inospitalier.

Dar există un număr imens de virusuri
care circulă în mediul înconjurător,

toate cu potențialul
de a întâlni gazde noi.

Și deoarece virusurile
se reproduc rapid cu milioanele,

pot dezvolta rapid mutații întâmplătoare.

Majoritatea mutațiilor
nu vor avea niciun efect,

sau chiar le vor dezavantaja;

dar câteva dintre ele le pot permite
să infecteze o nouă specie.

Șansele de a câștiga la această loterie
genetică distructivă cresc în timp,

sau dacă noua specie e înrudită
cu gazda obișnuită a virusului.

Pentru un virus adaptat la alt mamifer,

infectarea unui om ar putea avea nevoie
doar de câteva mutații norocoase.

Iar un virus adaptat pentru cimpanzei,

animal foarte asemănător genetic cu noi,
poate să nu aibă nevoie de nicio mutație.

E nevoie mai mult decât de timp
și de asemănări genetice

pentru ca un salt
între specii să aibă loc.

Unele virusuri sunt echipate să infecteze
cu ușurință celulele noii gazde,

dar apoi nu se pot ascunde
de sistemul imunitar.

Altele au dificultăți
să se transmită altor gazde.

De exemplu, pot infecta sângele gazdei,

dar nu și saliva.

Oricum, odată ce virusul s-a transmis,

acesta devine mult mai periculos.

Acum că se află în două gazde,

patogenul are de două ori mai multe șanse

să sufere mutații
care îi vor asigura succesul.

Și fiecare gazdă infectată crește riscul
apariției unei epidemii globale.

Virusolgii caută constant mutațiile

ce pot face virusurile, precum cel gripal,

mult mai probabil
să facă un salt între specii.

De asta, predicția viitoarei epidemii
globale e o provocare importantă.

Există o mare diversitate de virusuri
pe care abia am început să le studiem.

Cercetătorii studiază
fără încetare acești patogeni.

Și prin monitorizarea populației
pentru a identifica noile focare,

pot dezvolta vaccinuri
și protocoale de carantină

pentru a opri aceste boli mortale.