Era un haos când am ieșit din lift. Mă întorceam la serviciu în calitate de medic rezident să mă ocup de secțiile de travaliu și nașteri. Tot ce puteam vedea era un roi de medici și asistente aplecate asupra unei paciente în sala de travaliu. Cu toții încercau cu disperare să salveze viața unei femei. Pacienta era în stare de șoc. Ea născuse un băiețel sănătos cu câteva ore înainte de a sosi eu. Brusc, s-a prăbușit și-a pierdut cunoștința și avea sângerări uterine abundente. Până când am ajuns eu în sală, erau deja o mulțime de doctori și asistente, iar pacienta era fără viață. Echipa de resuscitare a încercat să o readucă la viață, dar în ciuda tuturor eforturilor, pacienta a murit. Ce îmi aduc cel mai puternic aminte e plânsetul pătrunzător al tatălui. Mi-a sfâșiat inima și nu doar a mea, ci a tuturora din acel departament. Aceasta trebuia să fie cea mai fericită zi din viața lui, în schimb, s-a transformat în ziua cea mai rea. Mi-aș dori să pot spune că această tragedie e unică, dar din nefericire nu e așa. Anual, în Statele Unite, undeva între 700 și 900 de femei mor din cauza unei complicații legate de sarcină. Partea șocantă a acestei probleme e că rata mortalității materne la noi e mai ridicată decât în toate celelalte țări cu venituri mari, iar această rată e și mai ridicată pentru femeile de culoare. Rata noastră a mortalității materne a crescut în ultimele decenii, în timp ce în alte țări a scăzut. Și cel mai mare paradox? Noi cheltuim mai mult pe sănătate decât orice altă țară din lume. Aproximativ în aceeași perioadă în care această mamă și-a pierdut viața, am devenit eu însămi mamă. Și cu toată pregătirea și instructajul pe care îl aveam în domeniu, am fost contrariată de cât de puțină atenție se acordă pentru furnizarea serviciilor medicale maternale de înaltă calitate. Și mă gândeam, nu doar pentru mine, dar și pentru atât de multe alte femei. Poate datorită faptului că tatăl meu era avocat în drept civil, iar părinții mei aveau conștiință socială și ne-au învățat să luptăm pentru ceea ce credem că e corect. Sau poate, faptul că părinții mei erau din Jamaica, au venit în Statele Unite și au fost capabili să-și îndeplinească Visul American. Sau poate, era vorba de rezidențiatul meu, unde am fost martor direct la cât de prost erau tratate multe femei de culoare cu venituri mici în sistemul nostru de sănătate. Din oricare motive, simt responsabilitatea de a face ceva, nu doar pentru mine, ci pentru toate femeile, în special pentru cele marginalizate de sistemul nostru de sănătate. Am decis să mă concentrez pe îmbunătățirea asistenței medicale maternale. Deci, ce ucide mamele? Bolile cardiovasculare, hemoragia, hipertensiunea arterială care cauzează convulsii și AVC, cheagurile de sânge și infecțiile, sunt unele dintre cauzele majore ale mortalității materne în țara noastră. Dar moartea unei mame este doar vârful aisbergului. Pentru fiecare deces, peste 100 de femei suferă o complicație severă asociată cu sarcina și nașterea, rezultând anual peste 60.000 de complicații.. Aceste complicații, numite morbiditate maternă severă, sunt în creștere în Statele Unite, și scad calitatea vieții. Se estimează că undeva între 1,5 și 2% dintre cele patru milioane de nașteri ce au loc anual în această țară sunt asociate cu una dintre aceste complicații. 5 sau 6 femei în fiecare oră au convulsii, un AVC, primesc o transfuzie de sânge, suferă de o afectare a unor organe țintă, precum insuficiență renală, sau alte evenimente tragice. Partea din această poveste care e, sincer, de neiertat, e faptul că 60% dintre cauzele acestor decese și complicații severe pot fi prevenite. Când spun că 60% din cazuri pot fi prevenite, mă refer la faptul că există pași concreți și proceduri standard pe care le-am putea implementa pentru a preveni aceste cazuri dezastruoase și pentru a salva viața femeilor. Și nu e nevoie de vreo tehnologie nouă și sofisticată. Trebuie doar să punem în aplicare ce știm și să asigurăm standarde egale în toate spitalele. De exemplu, dacă o gravidă în travaliu are o tensiune foarte ridicată și noi o tratăm cu medicamente anti-hipertensive adecvate în timp util, putem preveni un AVC. Dacă măsurăm pierderile de sânge cu acuratețe din timpul nașterii, putem detecta hemoragia mai devreme și să salvăm viața unei femei. Am putea chiar scădea rata evenimentelor catastrofale începând de mâine, dar trebuie să punem preț pe calitatea actului de îngrijire pentru femeile gravide înainte, în timpul și după sarcină. Dacă vom ridica calitatea actului de îngrijire la standard, am putea descrește în mod simțitor rata deceselor și a complicațiilor severe. Am și niște vești bune. Sunt și câteva povești de succes. Există câteva spitale care au adoptat aceste standarde, și chiar se simte o diferență. Cu câțiva ani în urmă, Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie și-a unit forțele cu alte organizații din domeniul sănătății, cu cercetători cum sunt și eu, și cu organizații comunitare. Au vrut să implementeze practici de îngrijire standard în spitalele și sistemele de sănătate din întreaga țară. Au numit acest program Alianța pentru Inovare în Sănătatea Maternală, abreviat AIM. Scopul lor e să reducă rata mortalității maternale și rata morbidității severe prin inițiative privind calitatea și siguranța peste tot în țară. Grupul a dezvoltat un set de măsuri privind siguranța, care vizează cauzele de mortalitate maternă cel mai ușor de evitat. Programul AIM are, în prezent, potențialul de a acoperi peste 50% din nașterile din SUA. Deci ce include acest set de măsuri? Practici bazate pe dovezi, protocoale, proceduri, medicamentație, echipamente și alte elemente care vizează aceste condiții. Să luăm ca exemplu o hemoragie. Pentru o hemoragie, e nevoie de un coș care cuprinde tot ce e necesar unui doctor sau unei asistente în caz de urgență: o linie intravenoasă, o mască de oxigen, medicamente, o listă de verificare, alte echipamente. Ai nevoie de ceva care măsoară pierderile de sânge: bureți și tampoane. Și în loc să le evalueze din vedere, doctorii și asistentele adună acești bureți și tampoane și fie le cântăresc, fie folosesc o tehnologie mai nouă pentru a evalua precis cât sânge s-a pierdut. Un caz de hemoragie mai include protocoale de diagnostic pentru transfuzii masive și antrenamente și instructaje periodice. California este lider în utilizarea acestor seturi de măsuri, tocmai de asta California a observat o reducere de 21 de procente a hemoragiilor masive în cadrul spitalelor care au implementat aceste măsuri în primul an. Totuși, folosirea acestor măsuri în țară e defectuoasă sau lipsește cu desăvârșire. Ca și faptul că folosirea acestor practici bazate pe dovezi și cu accentul pus pe siguranță, diferă de la un spital la altul, calitatea îngrijirii diferă. Calitatea actului de îngrijire diferă mult pentru femeile de culoare din SUA. Femeile de culoare care nasc în această țară sunt de 3 sau 4 ori mai susceptibile să moară la naștere decât femeile albe. Această statistică e reală pentru toate femeile de culoare care nasc în SUA, fie că acestea s-au născut în SUA sau într-o altă țară. Multe vor să creadă că diferențele de venit conduc aceste disparități, dar acestea merg dincolo de statut. O femeie de culoare cu studii universitare este de două ori mai susceptibilă să moară în comparație cu o femeie albă care nu are nici studii liceale. Și e de două sau trei ori mai susceptibilă să sufere o complicație severă în timpul nașterii. Mereu am fost învățată să cred că educația reprezintă salvarea noastră, dar în acest caz, pur și simplu nu este adevărat. Disparitatea dintre albi și oamenii de culoare este cea mai mare disparitate din lume privind măsurile de sănătate perinatală, conform CDC. Aceste disparități sunt chiar și mai pronunțate în câteva din orașele noastre. De exemplu, în New York, o femeie de culoare este de 8-12 ori mai susceptibilă să moară din cauza unei complicații la naștere decât o femeie albă. Cred că mulți dintre voi sunteți familiari cu povestirea sfâșietoare a doctoriței Shalon Irving, un epidemiolog care a murit în urma unei nașteri. Povestea ei a fost publicată în ProPublica și în NPR cu mai puțin de un an în urmă. Recent, am fost la o conferință și am avut privilegiul de a o auzi pe mama ei vorbind. A făcut tot publicul să plângă. Shalon a fost un epidemiolog strălucit, care s-a angajat să studieze disparitățile rasiale și etnice în sănătate. Avea 36 de ani, acesta era primul ei copil și era afro-americană. Shalon a avut o sarcină complicată, însă a născut o fetiță sănătoasă după care a fost externată din spital. După trei săptămâni, a murit din cauza complicațiilor legate de hipertensiune. Shalon a fost văzută de 4 sau 5 ori de către medici în aceste trei săptămâni. Nu a fost ascultată, iar severitatea situației ei nu a fost recunoscută. Povestea lui Shalon este doar una dintre multele povești despre disparitate rasială și etnică din domeniul sănătății în Statele Unite, și se recunoaște tot mai mult că factorii sociali determinanți ai sănătății cum ar fi rasismul, sărăcia, educația, segregarea în materie de locuințe, contribuie la aceste disparități. Povestea ei, însă, subliniază o cauză principală suplimentară: calitatea actului de îngrijire. Lipsa de standarde în îngrijirea postnatală. Shalon a fost văzută de mai multe ori de doctori în aceste trei săptămâni, și cu toate acestea a murit. Calitatea actului de îngrijire e o cauză principală de disparitate rasială și etnică în mortalitatea maternă și morbiditatea maternă severă în Statele Unite, și e ceva de care ne putem ocupa chiar acum. Cercetări făcute de echipa noastră și de alții arată că, pentru o varietate de motive, femeile de culoare tind să nască în anumite spitale, iar acelea au adesea rezultate mai rele atât pentru femei albe, cât și de culoare, indiferent de factorii de risc ai pacienților. Acest lucru e valabil pentru tot teritoriul SUA, unde trei sferturi dintre femeile de culoare nasc în anumite spitale, unde mai puțin de o cincime dintre femeile albe nasc în aceleași spitale. În New York, riscul unei femei de a avea o complicație care periclitează viața în timpul nașterii, poate fi de șase ori mai ridicat într-un spital decât în altul. Nu surprinzător, femeile de culoare sunt mai susceptibile să nască în spitale cu rezultate mai rele. De fapt, diferențele dintre maternități explică aproape jumătate din disparitatea rasială. Trebuie să ne ocupăm de determinanții sociali ai sănătății dacă intenționăm cu adevărat să avem îngrijire echitabilă în această țară, mulți dintre ei sunt înrădăcinați și e nevoie de timp pentru rezolvarea lor. Între timp, ne putem ocupa de calitatea actului de îngrijire. Furnizarea continuă a unor acte de îngrijire de calitate, înseamnă a acorda accesul la metode contraceptive sigure și de încredere de-a lungul vieții reproductive a femeilor. Înainte de sarcină, trebuie să asigurăm îngrijiri privind preconcepția pentru a putea gestiona bolile cronice și a optimiza sănătatea. În timpul sarcinii, trebuie să asigurăm îngrijire prenatală de înaltă calitate pentru a avea mămici sănătoase și bebeluși sănătoși. Iar în final, după naștere, trebuie să asigurăm îngrijire post-natală pentru a pregăti mămicile să mai aibă încă un bebeluș sănătos și o viață sănătoasă. Acestea pot face diferența dintre viață și moarte, cum a fost în cazul Mariei, care a revenit la spital după ce i-a crescut a tensiunea arterială în timpul unei vizite prenatale. Maria avea 40 de ani, și se afla la a doua sarcină. În timpul primei sarcini a Mariei, cu doi ani înainte, nici atunci nu se simțise prea bine în ultimele săptămâni ale sarcinii a acuzat câteva creșteri ale tensiunii arteriale, însă nimeni nu le-a dat atenția cuvenită. Au spus doar: „Maria, nu te îngrijora, va fi bine. Este prima ta sarcină ești un pic emoționată.” Dar nu s-a sfârșit cu bine pentru Maria ultima dată. A avut o criză în timpul travaliului. De data aceasta, medicii au ascultat. I-au adresat întrebări inteligente. Medicul ei a consiliat-o cu privire la semnele și simptomele pre-eclampsiei și i-a explicat că dacă nu se simte bine, trebuie să fie consultată de urgență. Și de data aceasta Maria a venit, și medicul ei a trimis-o de urgență la spital. La spital, doctorița ei a ordonat teste de laborator urgente. Au conectat-o la diferite monitoare și au acordat o atenție sporită tensiunii arteriale, ritmului cardiac fetal și i-au dat medicamentație IV pentru a preveni o criză. Când tensiunea arterială a Mariei a crescut până la riscul de AVC, doctorii și asistentele au acționat imediat. I-au luat tensiunea arterială după 15 minute și au declarat că e o urgență hipertensivă. I-au administrat medicamentația potrivită conform ultimului protocol corect. Au lucrat în echipă coordonat și au reușit cu succes, să-i reducă tensiunea arterială. În final, ceea ce putea fi o tragedie a devenit o poveste de succes. Simptomele periculoase ale Mariei au fost controlate, și ea a născut o fetiță sănătoasă. Și înainte ca Maria să fie externată din spital, doctorii au consiliat-o din nou cu privire la semnele și simptomele pre-eclampsiei, importanța de a-și verifica constant tensiunea arterială, în special în primele săptămâni după naștere și au instruit-o cu privire la sănătatea post-natală și la ce se poate aștepta. În săptămânile și lunile care au urmat, Maria și-a consultat pediatrul ca să verifice sănătatea bebelușului. Dar la fel de important, și-a consultat și ginecologul pentru a-i monitoriza sănătatea, tensiunea arterială și problemele ei în calitate de nouă mamă. Așa arată actul de îngrijire de înaltă calitate și așa poate arăta. Dacă fiecare femeie gravidă din fiecare comunitate ar avea parte de o așa îngrijire de înaltă calitate, și ar naște în spitale cu standarde înalte de calitate, mortalitatea maternă și morbiditatea maternă severă s-ar reduce substanțial. Clasificarea noastră internațională nu ar mai fi atât de stânjenitoare. Adevărul e că am avut decenii cu rate inacceptabil de înalte ale deceselor materne și complicațiilor în timpul nașterii și decenii cu consecințe devastatoare pentru mămici, bebeluși și familiile lor, și nu am acționat deloc în acest sens. Atenția recentă a mass mediei asupra proastei performanțe a ajutat publicul să înțeleagă: îngrijirile maternale de înaltă calitate sunt la îndemână. Întrebarea este: suntem noi, ca societate, gata să prețuim femeile gravide din fiecare comunitate? În ceea ce mă privește, fac tot posibilul să mă asigur că atunci când facem asta avem toate instrumentele necesare pentru a merge mai departe. Vă mulțumesc! (Aplauze)