(Clopoțel)

(FRANCEZĂ)
De ce mă simt atât de liberă?

Uneori mă întreb
dacă nu îmi lipsește disciplina.

Aș vrea să știu 
care este diferența

între momentele în care 
mă ascult și mă respect cu adevărat

și momentele 
în care mă las liberă.

Simt adeseori că am multă libertate.

Dar uneori mă întreb 
dacă îmi lipsește auto-disciplina.

Deci cum pot ști care este diferența

între a mă auto-asculta și auto-respecta,
pe de o parte

și a-mi permite să fac orice,
fără limite, pe de altă parte?

Cum pot găsi un echilibru
între libertate și auto-respect

și acțiunea potrivită?

Muți dintre noi 
am avut același gen de experiență.

Uneori ne descurcăm foarte bine,

practicăm cele cinci 
principiii de mindfulness perfect,

uneori nu chiar atât de perfect.

Cred că nu ar trebui să ne gândim
la practică

prea mult sub aspectul disciplinei.

Pentru că practica 
poate fi plăcută și plină de bucurie.

Nu trebuie să ne forțăm să practicăm.

Este ca meditația în mers.

Nu trebuie să te forțezi 
să mergi încet, să depui efort.

Pentru că practica meditației în mers
poate fi foarte plăcută.

Și fiecare pas îți poate aduce bucurie,

plăcere,

pace,

trăind cu profunzime.

Și dacă practicăm în acest fel,

dacă continuăm să practicăm astfel,
devine un obicei.

Și vrem să practicăm.

Nu vrem să ne forțăm să practicăm.

Fie singur, fie înconjurat de oameni,

Thay merge în același fel.

Pentru că mersul îi aduce plăcere.

Și el...

profită...

profită de...

...de orele, de minutele, de zilele
care îi sunt date de trăit.

Nu vrea să irosească
niciun moment.

El vrea să trăiască fiecare moment
al vieții sale cu profunzime.

Și aceste momente pot fi
hrănitoare și vindecătoare,

nu doar pentru el, ci și pentru discipoli,
prieteni și societate.

Deci nu trebuie 
să ne auto-impunem practica.

Devine mai degrabă un obicei
decât o disciplină.

Și al doilea lucru este că
ai nevoie de o Sangha (comunitate).

Pentru că prin Sangha,
cu o comunitate de practică,

ne reamintim să ne întoarcem la practică
în caz că uitam să ne bucurăm.

Pentru că practica
înseamnă de asemenea bucurie.

Adeseori, condițiile fericirii
sunt acolo,

dar noi nu suntem acolo.

Nu știm cum să le recunoaștem
și să le folosim corespunzător,

pentru a fi fericiți aici și acum.

Căutăm plăcere
și fericire în viitor.

Este o irosire.

Deci în acest caz, dacă in jurul tău
este un frate sau o soră care practică,

îți amintești să te întorci

și să cauți plăcere, fericire și libertate
chiar aici și chiar acum.

Și aceasta este practica
refugierii în Sangha.

Noi toți, pentru a ne menține practica,
pentru a ne susține practica,

ar trebui să încercăm să creăm
un grup de practicanți în zona noastră,

pentru a încerca să ne refugiem acolo.

Putem să folosim energia grupului,

pentru a avansa
pe calea practicii.

(FRANCEZĂ)
Mult noroc!

Mult noroc, draga mea!

(Râsete)

(Clopoțel)