WEBVTT

00:00:00.000 --> 00:00:12.751
(Aplauze)

00:00:12.751 --> 00:00:14.663
Vreau să vă spun un mic secret,

00:00:14.663 --> 00:00:18.403
care sper să nu rămână nedezvăluit
până la sfârşitul prezentării.

00:00:18.403 --> 00:00:24.180
Sunt, fără tăgadă, profund pasionată
de creierul uman.

00:00:24.180 --> 00:00:29.362
Ştiinţa ne-a arătat că creierul ne modelează,

00:00:29.362 --> 00:00:33.177
ne face cine suntem ca indivizi unici.

00:00:33.177 --> 00:00:40.431
Dacă ne gândim că în creier
sunt 200 miliarde de neuroni,

00:00:40.431 --> 00:00:45.285
iar populaţia lumii e abia de 7 miliarde.

00:00:45.285 --> 00:00:51.944
Creierul nostru face sute de mii
de miliarde de conexiuni.

00:00:51.944 --> 00:00:56.269
Dacă însumăm toate stelele
din galaxia Calea Lactee,

00:00:56.269 --> 00:01:02.339
sunt mai puţine decât conexiunile
produse de creierul nostru.

00:01:02.339 --> 00:01:06.383
Acest organ incredibil de complex
pe care-l purtăm cu noi

00:01:06.383 --> 00:01:09.979
oriunde mergem, într-adevăr
ne modelează felul de a fi.

00:01:09.979 --> 00:01:12.806
E un filtru, ne filtrează percepţiile

00:01:12.806 --> 00:01:17.854
şi înţelegerea faţă de noi, faţă de alţii,
faţă de lumea noastră

00:01:17.854 --> 00:01:21.151
şi faţă de locul nostru în lume.

00:01:21.151 --> 00:01:23.571
Cu adevărat incredibil

00:01:23.571 --> 00:01:27.434
e faptul că nu există două creiere
perfect identice.

00:01:27.434 --> 00:01:29.765
Dacă vă uitaţi la persoana
de lângă voi

00:01:29.765 --> 00:01:32.993
şi observaţi toate diferenţele fizice
dintre voi,

00:01:32.993 --> 00:01:37.350
forma nasului, culoarea ochilor, înălţimea,

00:01:37.350 --> 00:01:40.759
există mai multe diferenţe
între creiere

00:01:40.759 --> 00:01:45.238
decât toate diferenţele fizice
luate la un loc.

00:01:45.238 --> 00:01:49.972
Deci creierul nostru
într-adevăr ne face unici.

00:01:49.972 --> 00:01:55.231
Mă aflu azi aici să vă spun
povestea mea.

00:01:55.231 --> 00:01:57.904
E povestea a cum am ajuns să aflu

00:01:57.904 --> 00:02:00.118
că nu doar creierul ne modelează,

00:02:00.118 --> 00:02:04.825
ci şi noi ne putem efectiv modela creierul.

00:02:04.825 --> 00:02:07.841
Povestea mea începe în clasa întâi

00:02:07.841 --> 00:02:11.845
când s-a descoperit un blocaj mental.

00:02:11.845 --> 00:02:14.374
Mi s-a spus că aveam un defect.

00:02:14.374 --> 00:02:19.227
Mi s-a spus că nu voi putea învăţa
niciodată ca ceilalţi copii.

00:02:19.227 --> 00:02:23.595
Mesajul era clar şi răspicat.

00:02:23.595 --> 00:02:28.839
Mi s-a spus că trebuia să învăţ
să trăiesc cu acele limitări.

00:02:28.839 --> 00:02:34.691
Era 1957, când creierul 
nu se putea modifica.

00:02:34.691 --> 00:02:40.556
Copilăria a însemnat 
un efort imens pentru mine.

00:02:40.556 --> 00:02:44.449
Nu puteam citi ora.
Nu înţelegeam relaţia

00:02:44.449 --> 00:02:48.704
dintre acul orar şi cel minutar de pe ceas.

NOTE Paragraph

00:02:48.704 --> 00:02:54.445
Nu puteam înţelege limbajul.
Cam tot ce citeam sau auzeam

00:02:54.445 --> 00:02:58.247
era inteligibil ca păsăreasca.

00:02:58.247 --> 00:03:00.620
Puteam înţelege lucrurile concrete.

00:03:00.620 --> 00:03:03.321
Dacă cineva îmi spunea
„Bărbatul poartă o haină neagră”,

00:03:03.321 --> 00:03:07.295
puteam să mi-l imaginez în minte
şi înţelegeam.

00:03:07.295 --> 00:03:14.189
Dar nu înţelegeam concepte, idei sau relaţii.

00:03:14.189 --> 00:03:17.476
Deci multe lucruri erau confuze.

00:03:17.476 --> 00:03:22.512
Mă gândeam cum putea mătuşa mea
să fie în acelaşi timp şi sora mamei mele

00:03:22.512 --> 00:03:27.809
sau ce însemna cu adevărat fracţia 1/4.

00:03:29.133 --> 00:03:32.255
Îmi era greu de înţeles
orice fel de concept abstract.

00:03:32.255 --> 00:03:35.663
Ironia sau glumele erau ceva
imposibil de priceput,

00:03:35.663 --> 00:03:40.074
aşa că am învăţat să râd
atunci când râdeau şi alţii.

00:03:40.287 --> 00:03:44.276
Cauza şi efectul nu existau în lumea mea.

00:03:44.923 --> 00:03:49.287
Nu existau motive pentru care
se întâmplau lucrurile.

00:03:49.287 --> 00:03:55.972
Lumea mea era o serie de fragmente răzleţe
fără legătură între ele.

00:03:55.972 --> 00:03:59.895
În final, felul meu fragmentat
de a vedea lumea

00:03:59.895 --> 00:04:05.450
a provocat o înţelegere fragmentată
a propriei mele persoane.

00:04:06.020 --> 00:04:09.309
Şi asta nu era totul:
partea stângă a corpului meu

00:04:09.309 --> 00:04:13.370
era ca un extraterestru,
disconectată de restul corpului.

00:04:13.370 --> 00:04:17.135
Mă loveam şi mă împiedicam de lucruri
aflate în partea stângă a corpului.

00:04:17.135 --> 00:04:21.001
Orice ridicam în mâna stângă, scăpam.

00:04:21.001 --> 00:04:24.918
Dacă puteam palma stângă
pe un arzător fierbinte, simţeam durere,

00:04:24.918 --> 00:04:27.749
dar nu ştiam de unde venea.

NOTE Paragraph

00:04:27.749 --> 00:04:31.287
Eram un pericol pentru mine.

00:04:31.287 --> 00:04:36.274
Mama era convinsă 
că nu aveam să apuc 5 ani în viaţă.

00:04:36.274 --> 00:04:40.093
Ca şi cum asta nu era de-ajuns,
aveam problema spaţiului.

00:04:40.093 --> 00:04:42.567
Nu-mi puteam imagina
spaţiul tridimensional.

00:04:42.567 --> 00:04:45.531
Nu puteam face hărţi în cap.

NOTE Paragraph

00:04:45.531 --> 00:04:49.034
Mă pierdeam frecvent,
chiar şi în casa prietenei mele.

00:04:49.034 --> 00:04:52.537
Traversarea unei străzi
îmi provoca groază.

00:04:52.537 --> 00:04:56.040
Nu puteam aprecia cât de departe
se afla o maşină.

00:04:56.040 --> 00:04:58.537
Geometria era un coşmar.

00:04:58.537 --> 00:05:01.582
Îmi era îngrozitor de ruşine.

00:05:01.582 --> 00:05:05.665
Simţeam că ceva era
incredibil de greşit la mine.

00:05:05.665 --> 00:05:08.944
Iar în mintea mea de copil,
când am auzit diagnosticul,

00:05:08.944 --> 00:05:12.888
blocaj mental, am crezut că aveam

00:05:12.888 --> 00:05:16.762
un cub de lemn în cap
care îmi făcea dificilă învăţarea.

00:05:16.762 --> 00:05:21.191
Nu aveam un cub în cap,
dar nici departe nu eram de adevăr.

00:05:21.191 --> 00:05:24.813
Aveam blocaje, am aflat mai târziu,

00:05:24.813 --> 00:05:28.183
în părţi esențiale din creier.

00:05:28.867 --> 00:05:33.049
Am încercat toate abordările tradiţionale;
toate vorbeau de compensare,

00:05:33.049 --> 00:05:36.024
de lucrul în jurul problemei,

00:05:36.024 --> 00:05:38.530
de găsirea unei forţe
pentru a sprijini o slăbiciune,

00:05:38.530 --> 00:05:44.120
dar niciuna nu vorbea despre
găsirea sursei problemei.

00:05:44.120 --> 00:05:50.604
Au necesitat un efort eroic şi au dat
rezultate limitate.

00:05:51.732 --> 00:05:55.498
Apoi, clasa a VIII-a.

00:05:55.498 --> 00:05:57.802
M-am izbit din plin de un zid.

00:05:57.802 --> 00:06:01.212
Nu-mi imaginam cum aş putea
să merg la liceu

00:06:01.212 --> 00:06:05.204
şi să fac faţă materiilor mai complexe.

00:06:05.204 --> 00:06:09.465
Singura opţiune pe care o vedeam
era să-mi pun capăt vieţii.

00:06:09.465 --> 00:06:14.516
Am decis să termin cu chinurile.

00:06:14.516 --> 00:06:19.564
A doua dimineaţă, când m-am trezit
după încercarea mea nereuşită de sinucidere,

00:06:19.564 --> 00:06:24.696
m-am certat că nu eram capabilă
nici măcar atâta să fac cum trebuia.

00:06:24.696 --> 00:06:26.775
Aşa că am mers mai departe.

00:06:26.775 --> 00:06:33.634
Parţial, ce mă susţinea era atitudinea
învăţată de la tatăl meu.

00:06:33.634 --> 00:06:37.969
Era un inventator, pasionat de
procesul de creaţie.

00:06:37.969 --> 00:06:43.357
M-a învăţat că, dacă există o problemă,
dar nu şi o soluţie,

00:06:43.357 --> 00:06:46.294
încerci şi creezi o soluţie.

00:06:46.294 --> 00:06:49.980
M-a mai învăţat că,

00:06:49.980 --> 00:06:54.368
înainte să rezolvi o problemă,
trebuie să-i identifici natura.

00:06:54.368 --> 00:06:59.305
Aşa că am continuat căutarea.
Am studiat psihologia

00:06:59.305 --> 00:07:02.106
pentru a înţelege 
ce nu era în regulă la mine

00:07:02.106 --> 00:07:05.532
care era sursa problemei mele.

00:07:05.532 --> 00:07:14.384
Apoi, în vara lui 1977, s-a întâmplat ceva
ce mi-a schimbat viaţa.

00:07:14.384 --> 00:07:17.596
Am întâlnit o minte ca a mea.

00:07:18.227 --> 00:07:24.022
Un soldat rus, Lev Zasetsky.
Singura diferenţă era

00:07:24.022 --> 00:07:27.089
că mintea lui fusese modificată de un glonţ,

00:07:27.089 --> 00:07:31.250
iar a mea era aşa din naştere.

00:07:31.250 --> 00:07:35.663
L-am văzut pe Zasetsky într-o carte,
„Omul cu lumea zdruncinată”,

00:07:35.663 --> 00:07:39.767
scrisă de extraordinarul neuropsiholog rus,
Alexander Luria.

00:07:39.767 --> 00:07:43.252
Citind povestea lui Zasetsky, am aflat

00:07:43.252 --> 00:07:47.501
că nu putea citi ora pe un ceas analogic,
descria senzaţia de ceaţă groasă,

00:07:47.501 --> 00:07:50.510
înţelegea totul doar fragmentat.

00:07:50.510 --> 00:07:54.493
Omul acesta îmi trăia viaţa.

00:07:54.493 --> 00:07:58.110
Acum, la vârsta de 25 de ani, în 1977,

00:07:58.110 --> 00:08:02.291
am înțeles sursa problemei.

00:08:02.291 --> 00:08:07.399
O parte a creierului, în emisfera stângă,
nu funcţiona.

00:08:07.399 --> 00:08:10.916
Apoi am dat peste lucrarea
lui Mark Rosenzweig,

00:08:10.916 --> 00:08:12.813
care indica o soluţie.

00:08:12.813 --> 00:08:14.705
Rosenzweig lucra cu şobolani

00:08:14.705 --> 00:08:18.667
şi a aflat că şobolanii,
într-un mediu îmbogăţit şi stimulativ,

00:08:18.667 --> 00:08:22.784
învăţau mai bine. 
S-a uitat la creierele lor:

00:08:22.784 --> 00:08:28.416
acestea se modificaseră fiziologic
pentru a acapara noile cunoştinţe.

00:08:29.247 --> 00:08:32.477
Asta era neuroplasticitate în acţiune.

00:08:32.477 --> 00:08:36.151
Neuroplasticitatea, pe scurt:
capacitatea creierului de a se modifica

00:08:36.151 --> 00:08:40.684
fiziologic şi funcţional
ca rezultat al stimulării.

00:08:40.684 --> 00:08:43.663
Acum ştiam ce trebuia să fac.

00:08:43.663 --> 00:08:48.127
Trebuia să găsesc o cale de a-mi lucra,
de a-mi exersa creierul,

00:08:48.127 --> 00:08:50.711
pentru a-i întări părţile slabe.

00:08:50.711 --> 00:08:56.256
A fost începutul transformării mele
şi al muncii vieţii mele.

00:08:56.256 --> 00:09:01.589
Trebuia să cred că oamenii deţin
capacitatea de neuroplasticitate cel puţin

00:09:01.589 --> 00:09:04.719
aşa cum o au şobolanii,
şi poate chiar mai mare.

00:09:04.719 --> 00:09:08.083
Aşa că mi-am creat primul exerciţiu.

00:09:08.083 --> 00:09:12.158
Am folosit ceasuri pentru că
ele exprimă o formă de relaţie,

00:09:12.158 --> 00:09:14.288
iar eu nu putusem niciodată citi ora.

00:09:14.288 --> 00:09:16.164
Am început cu un ceas cu două ace

00:09:16.164 --> 00:09:19.543
pentru a-mi forţa creierul
să proceseze relaţiile între ele,

00:09:19.543 --> 00:09:22.461
apoi am adăugat al treilea ac,
apoi al patrulea,

00:09:22.461 --> 00:09:26.525
pentru că voiam să-mi fac creierul
să muncească tot mai mult,

00:09:26.525 --> 00:09:30.539
pentru a extrage concepte
şi a le înţelege conexiunile.

00:09:30.539 --> 00:09:33.180
După trei-patru luni de exerciţii

00:09:33.180 --> 00:09:37.662
ştiam că ceva important se schimbase.

00:09:37.662 --> 00:09:42.864
Întotdeauna dorisem să citesc filosofie,
dar nu fusesem capabilă s-o înţeleg.

00:09:42.864 --> 00:09:47.162
Întâmplător aveam acces
la o bibliotecă de filosofie.

00:09:47.162 --> 00:09:49.913
Am intrat, am scos o carte de pe raft.

00:09:49.913 --> 00:09:51.997
Am deschis-o la întâmplare

00:09:51.997 --> 00:09:56.710
şi am citit pagina respectivă,
înţelegând fiecare frază.

00:09:56.710 --> 00:10:00.787
Asta nu mi se mai întâmplase
niciodată în viaţa mea.

00:10:00.787 --> 00:10:03.527
Apoi m-am gândit că am avut noroc
şi nimerisem o carte uşoară.

00:10:03.527 --> 00:10:07.952
Aşa că am luat altă carte, am deschis-o,
am citit-o şi am înţeles-o.

00:10:07.952 --> 00:10:12.481
Am sfârșit înconjurată de o sută de cărţi,

00:10:12.481 --> 00:10:17.108
iar eu fusesem capabilă să citesc
şi să înţeleg fiecare pagină.

00:10:17.108 --> 00:10:20.722
Ştiam că ceva se schimbase.

00:10:20.722 --> 00:10:25.356
(Aplauze)

00:10:25.356 --> 00:10:26.412
Mulţumesc.

00:10:26.412 --> 00:10:28.300
Experimentul meu funcţionase.

00:10:28.300 --> 00:10:30.722
Creierul uman chiar era capabil
de schimbare.

00:10:30.722 --> 00:10:32.535
Atunci am decis să creez un exerciţiu

00:10:32.535 --> 00:10:34.835
pentru acea parte extraterestră
a corpului meu,

00:10:34.835 --> 00:10:38.776
şi ştiam că trebuia să lucrez
o zonă din emisfera dreaptă,

00:10:38.776 --> 00:10:41.964
cortexul somatosenzorial,
care se ocupă de impulsuri.

00:10:41.964 --> 00:10:46.798
Am creat un exerciţiu pentru acea parte
şi nu mai sunt un pericol pentru mine.

00:10:46.798 --> 00:10:49.883
Apoi m-am hotărât să rezolv
problema spaţială,

00:10:49.883 --> 00:10:52.217
căci eram sătulă să mă tot pierd

00:10:52.217 --> 00:10:54.930
şi am creat un exerciţiu
şi pentru asta.

00:10:54.930 --> 00:10:59.127
Nu mă mai pierd, ştiu să citesc hărţi; 
nu-mi plac GPS-urile,

00:10:59.127 --> 00:11:02.879
pentru că acum îmi plac hărţile, 
fiindcă le pot citi. (Râsete)

00:11:02.879 --> 00:11:07.297
Știam acum că creierul se putea schimba.

00:11:07.297 --> 00:11:11.361
Eram dovada vie a capacităţii
umane de neuroplasticitate.

00:11:12.161 --> 00:11:20.219
Mi se rupe inima când
încă întâlnesc oameni,

00:11:20.219 --> 00:11:25.245
copii, persoane care se luptă
cu probleme de învăţare

00:11:25.245 --> 00:11:30.145
şi încă li se spune
ce mi se spunea mie în 1957,

00:11:30.145 --> 00:11:34.040
că trebuie să înveţe să trăiască
cu limitările lor,

00:11:34.040 --> 00:11:36.610
să nu îndrăznească
să viseze la mai mult.

00:11:36.610 --> 00:11:44.286
Ce am învăţat din 1977, de când am aflat
de Zasetsky, Luria şi Rosenzweig,

00:11:44.286 --> 00:11:47.711
este că da, creierul ne modelează,

00:11:47.711 --> 00:11:52.667
decide cum ne implicăm, 
cum participăm, cum suntem,

00:11:52.667 --> 00:11:55.130
şi fiecare dintre noi

00:11:55.130 --> 00:11:59.377
are profilul său unic
de puncte cognitive tari şi slabe.

00:11:59.377 --> 00:12:05.668
Dacă există vreo limitare,
nu trebuie neapărat să trăim cu ea.

00:12:05.668 --> 00:12:08.480
Acum ştim despre neuroplasticitate

00:12:08.480 --> 00:12:14.094
şi putem valorifica trăsăturile
schimbătoare ale creierului

00:12:14.094 --> 00:12:20.119
pentru a crea programe care să întărească,
să stimuleze şi să modifice creierul.

00:12:20.119 --> 00:12:26.785
În 1966, Rosenzweig a decis

00:12:26.785 --> 00:12:31.402
să folosească ce aflase 
din experimentele cu şobolani

00:12:31.402 --> 00:12:33.709
şi să aplice în învăţarea umană.

00:12:33.709 --> 00:12:38.558
Trebuie să adoptăm provocarea

00:12:38.558 --> 00:12:42.374
şi totodată să contestăm
practicile curente

00:12:42.374 --> 00:12:47.730
care încă au la bază convingerea
că creierul nu se poate modifica.

00:12:47.730 --> 00:12:52.462
Trebuie să cooperăm, să folosim
ce ştim acum despre neuroplasticitate

00:12:52.462 --> 00:12:56.288
şi să dezvoltăm programe care
ne modelează realmente creierul,

00:12:56.288 --> 00:12:59.859
să schimbăm viitorul învăţării.

00:12:59.859 --> 00:13:03.521
Visul meu e o lume astfel creată

00:13:03.521 --> 00:13:06.583
încât niciun copil să nu trăiască

00:13:06.583 --> 00:13:11.846
lupta şi durerea continuă
a unei tulburări de învăţare.

00:13:11.846 --> 00:13:18.845
Visul meu e ca exerciţiile cognitive să devină
parte firească a materiilor de şcoală.

00:13:18.845 --> 00:13:25.381
Visul meu e ca şcoala să devină un loc
în care mergem să ne întărim creierul,

00:13:25.381 --> 00:13:29.220
pentru a deveni şcolari
cu adevărat eficienţi şi apţi,

00:13:29.220 --> 00:13:32.259
implicaţi în procesul de învăţare,

00:13:32.259 --> 00:13:36.580
în care nu doar îndrăznim să visăm,

00:13:36.580 --> 00:13:39.519
ci ne şi putem realiza visurile.

00:13:39.519 --> 00:13:45.251
Pentru mine, acesta e mariajul perfect
între neuroştiinţă şi educaţie.

00:13:45.251 --> 00:13:46.893
Mulţumesc.

00:13:46.893 --> 00:13:55.536
(Aplauze)