La mai puţin de un an după 11 Septembrie,
eram la Chicago Tribune
scriind despre împuşcături şi crime,
şi de asta mă simţeam
trist şi deprimat.
Făcusem ceva activism în liceu
aşa că m-am hotărât să ajut un grup local
să bată la uşi împotriva testelor pe animale.
M-am gândit că ar fi un mod sigur
de a face ceva pozitiv,
dar sigur că am cel mai mare ghinion
şi ne trezim arestaţi.
Sunt fotografiat neclar de poliţie
ţinând manifeste, ca probă.
Acuzaţiile au fost respinse,
dar câteva luni mai târziu,
doi agenţi FBI bat la uşă,
spunându-mi că dacă nu-i ajut
spionând grupurile protestatare,
mă vor pune pe lista teroriştilor interni.
Mi-ar plăcea să vă spun că nu am clipit,
dar eram îngrozit,
iar după ce mi-am mai revenit,
mă obseda să aflu
cum de se întâmplase asta,
cum drepturile animalelor şi ecologiştii
care n-au rănit niciodată pe nimeni
puteau să devină cap de listă la FBI
pentru terorism intern.
După câţiva ani am fost chemat
să depun mărturie
în faţa Congresului
despre reportajele mele,
şi am spus legiuitorilor că,
în timp ce toţi discută
despre un mediu nepoluat,
unii îşi riscă vieţile
să apere pădurile
şi să oprească conductele de petrol.
Ei fac ziduri umane
între harponieri şi balene.
Sunt oameni obişnuiţi,
ca aceştia din Italia
care au sărit garduri de sârmă ghimpată
ca să salveze câini Beagle
de la teste pe animale.
Aceste mişcări
au fost incredibil de eficace
şi de populare,
încât în 1985, oponenţii lor
au inventat un cuvânt nou,
eco-terorism,
ca să schimbe percepţia publicului.
Pur şi simplu l-au scornit.
Aceste companii au susţinut legi noi
ca Animal Enterprise Terrorism Act,
care transformă activismul în terorism
dacă generează scăderea profiturilor.
Mulţi nici n-au auzit de această lege,
inclusiv membrii ai Congresului.
Erau mai puţin de 1% în sală
când s-a votat.
Restul erau la o inaugurare memorială.
Îl elogiau pe dr. King,
iar activismul său
ar fi fost etichetat ca terorism
dacă ar fi fost în numele animalelor
sau al mediului.
Suporterii spun că e nevoie
de asemenea legi
pentru extremişti:
vandali, incendiatori, radicali.
Dar chiar acum, companii ca TransCanada
instruiesc poliţia în prezentări ca aceasta
despre cum să intenteze
procese pentru terorism
protestatarilor nonviolenţi.
Dosarele de instruire ale FBI-ului
privind eco-terorismul
nu sunt despre violenţă,
ci despre relaţii publice.
Azi, în multe ţări
corporaţii iniţiază legi noi
care fac ilegală fotografierea
cruzimii faţă de animale
în fermele lor.
Ultima a fost în Idaho acum două săptămâni,
şi azi am intentat proces
pentru neconstituţionalitatea legii,
care ameninţă jurnalismul.
Primele acuzaţii ag-gag,
cum sunt cunoscute,
au fost împotriva unei tinere - Amy Meyer,
care văzuse o vacă bolnavă
mutată cu buldozerul, înafara abatorului
pentru că era pe stradă.
Amy a făcut ce ar fi făcut oricine:
a filmat.
Când am aflat povestea ei,
am scris despre ea,
şi în 24 de ore, crease o asemenea vâlvă,
încât procurorii au renunţat la acuzaţii.
Dar se pare că până şi expunerea
situaţiilor similare
e o ameninţare.
Prin Freedom of Information Act,
am aflat că secţia anti-tero
îmi monitoriza articolele
şi prezentările precum aceasta.
Au inclus şi un mic articol din cartea mea.
L-au descris ca ,,bine scris şi convingător".
(Aplauze)
Prefaţă pentru viitoarea mea carte, nu?
Scopul acestor acţiuni
e să ne facă să ne temem,
dar ca jurnalist, am încredere neclintită
în puterea educaţiei.
Cea mai bună armă a noastră e lumina zilei.
Dostoievski scria
că întreaga treabă a unui om
e să demonstreze
că e om şi nu o clapă la pian.
Pe parcursul istoriei
cei de la putere au folosit teama
ca să suprime adevărul
și să reducă dizidenţii la tăcere.
E timpul să schimbăm nota.
Vă mulţumesc.
(Aplauze)