Documente / Sistemul Educațional / Munca

După ce îți este dată o identitate, fără ca tu să știi,

vei fi trimis la o organizație numită:

Sistem Educațional.

Diferă puțin, de la țară la țară,

din cauza culturii, dar mai mult decât atât, depinde de bugetul țării.

Așa că mă voi referi la sistemul educațional din țara unde am fost născut.

Diferențele sunt puțin importante, luând în considerare asemănările.

Grădinița durează 3 sau 4 ani, dar poate varia.

La grădiniță am învățat multe povești, basme, lucruri legate de imaginație.

De ce? Nu știu, nimeni nu mi-a spus. Nici acum nu am idee de ce.

Ei bine, trebuie să înțelegi că astăzi expunem copiii la valori artificiale.

Întăi: "muuu-muu face vaca, beee face oaia "

... crești copiii cu astfel de gunoaie...

ei pot învăța geologie, copiii pot învăța inginerie, matematică...

Copiii sunt capabili să învețe aceleasi lucruri ca și adulții.

Copiilor le este umplut capul cu gunoi

și continuăm să le împingem în cap informații ce nu sunt reale,

și apoi așteptăm ca ei să poată gândi mai târziu.

Copiii pot învăța și pot citi de la vârste foarte fragede, pot înțelege lucruri complexe

ca mișcările continentale, pot înțelege vulcanii, natura...

Ei pot înțelege procesul simbiotic,

dar există lucruri ca Clubul Mickie Mouse; Imaginează-ți asta...

Imagineză-ți toate lucrurile ridicole la care sunt expuși copiii.

Deci, așa îi stricăm imediat.

gândind: "cred că așa sunt copiii".

NU, nu sunt așa.

Aș vrea să spun ceva despre fiul meu.

Când avea vreo 4 ani a spus:

-Tati, roata de la mașinuța mea a căzut; vrei să o repari?

Eu am spus: "Îți voi lua jucării pentru bebeluși cărora nu le cad roțile"

și am aruncat maișnuța la gunoi.

L-am urmărit și am observat buza de jos cum ieșea în afară.

El a spus: "ai aruncat-o".

I-am spus: "da, am arucat-o".

Și el: "păi, poate o pot repara". Atunci am scos-o și i-am dat-o

și el a încercat să o repare, și a reușit să o repare în câteva minute

apoi l-am ridicat și i-am spus: "este minunat, cum ai făcut asta?".

El a raspuns: "Nu sunt CHIAR atât de mic".

Cu alte cuvinte, dacă le dai copiilor responsabilitate

în loc de: "lasă că rezolvă tati, lasă că face tati, lasă că repară mami"...

Produci un tăntălău ce nu gândește.

ȘCOALA

Am fost forțat să port aceeași uniformă ca și ceilalți;

O uniformă impusă de sistemul educațional,

fără vreo explicație.

Programul școlar e fix,

așa că, ești obligat să îl respecți, dacă nu, atunci te pot exmatricula,

ceea ce va duce la lipsa unei slujbe,

ce duce la foamete, fiind incapabil de a câștiga bani.

Vorbind de program: școala începea dimineța devreme.

Din aceasta cauză eram forțat să mă trezesc la ora 7 dimineața.

Asta însemna că somnul nu era dictat de sistemul biologic,

ci de sistemul educațional,

ducând la oboseala constantă a creierului și a altor organe.

Deseori mergeam la școală foarte somnoros,

și școala vrea să fie o instituție în care trebuie să reții informații..

Orele erau fixe, la fel și pauzele.

Programul era de 6-7 ore pe zi, 5 zile pe săptămână.

Programul educațional durează în jur de 12 ani.

Iar vacanța era de 2-3 luni în fiecare an.

Sistemul educațional a creat primul sistem de valori

și a etichetat oamenii ca fiind proști sau deștepți

din cauza unor reguli neștiute, creând invidie.

Dacă te naști cu un creier mai bun decât al lui;

să spunem că țesuturile sunt de o calitate mai bună, procesul neuronilor e mai bine construit,

dacă trăiești în Germania nazistă, devii mai repede nazist.

Chiar dacă creierul tău e mai bun,

creierul nu are nici un mecanism care să facă diferența între ce e relevant și ce nu.

Același lucru și pentru inteligență.

Nu știu dacă v-am spus,

despre un inginer electric de acum 75 de ani, unul inteligent,

nu și-ar găsi o slujbă astăzi.

Așa că atunci când vorbiți despre inteligență, despre ce vorbiți de fapt?

Este un proces continuu. Nu există așa ceva ca "o persoană inteligentă".

Exista oameni ce sunt bine informați în domeniul A și B, și neinformați în domeniul C.

De asemenea, școala promovează competiția, ceea ce duce instinctiv la dispută.

Și să nu uităm că o competiție are câștigători și pierzători.

În mare parte, școala în care eu, împreună cu alte milioane de copii,

am învățat, crează o scară de valori falsă și promovează competiția.

De asemenea, școala distruge ceva foarte important: CURIOZITATEA,

din moment ce nimeni nu îți oferă o explicație pentru comportamentul pecare trebuie să îl ai,

ci doar ți se spune să faci lucruri fără să întrebi.

Spui că îți faci griji pentru copii...

Eu nu îmi fac griji pentru copii. Eu îmi fac griji pentru adulți, ok?!

Ei sunt cei ce votează,

ei sunt cei ce spun că vine sfârșitul lumii în 2012;

Copiii nu spun asta, adulții spun.

Îmi fac griji pentru adulții care spun:

citește-mi horoscopul, spune-mi dacă mâine voi găsi bani,

adulții spun asta, nu copiii, ok?!

Copiii nu citesc horoscopul.

Copiii sunt perfect fericiți să numere până la 13.

Copiilor nu le e frică să treacă pe sub scări.

Dacă văd o pisică neagră care le trece prin față, ei spun "pis pis" și vor să o mângâie,

nu vor să fugă în direcția opusă... Nu copiii sunt problema aici.

Numai să mă pornesc...

În plus copiii sunt născuți curioși,

ei explorează mereu.

Ne petrecem primul an din viața lor învățându-i să meargă și să vorbească,

și restul vieții lor, spunându-le să tacă si să stea jos.

Pentru a vedea despre ce e vorba și pentru a rezuma ce am învățat în școală, să recapitulăm:

Îmi amintesc că am învățat un limbaj, aceast limbaj pe care îl auzi acum.

Să ne concentrăm puțin pe asta.

Nu știu dacă mă înțelegi;

Noi nu știm... mulți oameni cred că cineva a inventat "limbajul"

și spun că a scrie și a vorbi înseamnă a comunica... nu este adevărat.

Ce s-a întâmplat, un tip s-a lovit la cot, a spus ''aau'',

apoi s-a lovit la genunchi și a spus ''uuh'', apoi mănâncă ceva și spune ''oo''.

Limbajul este o extrapolare a tuturor acelor sunete de-a lungul a multor ani,

nimeni nu a stat vreodată și a inventat limbajul.

Limbajul în această formă este vechi de secole,

și cu toate că a reprezentat punctul de sprijin

în dezvoltarea omenirii, acum este învechit.

Adesea încet, câteodată prea lung pentru mesajul trimis.

Dar mult mai important, este interpretabil, ceea ce-l face nefolositor.

Știm că matematica, chimia și fizica nu sunt supuse interpretării.

Sunt limbaje fixe.

Bine... limbajul pe care îl auzi chiar acum,este interpretabil.

Pot să-ți spun acum, că tu și cu șeful tău sunteți la fel.

Dar... ce am vrut să spun de fapt?

Sunteți la fel, dar cum? Arătați la fel, vă comportați la fel, sau ce?

Depinde ce ințelegi, pentru că este interpretabil.

Dar, dacă eu vă demonstrez științific că amândoi sunteți compuși din aceleași elemente chimice,

atunci nici unul nu va avea niciun dubiu legat de ce vreau să spun.

Gândiți-va la oamenii care construiesc tot felul de clădiri.

Ei construiesc folosind toate acele limbaje fixe, pentru ca toată lumea să înțeleagă,

iar construcția să se integreze în mediul înconjurător. Nicio opinie aici.

Așa că în acei 12, sau pentru mine 15 ani de școală,

am învățat un limbaj depășit, care se alătură confuziei din lumea actuală.

Mai mult, am învățat un limbaj din sute, care nu mă ajută atunci când părăsesc țara.

Am învățat un limbaj interpretabil,

care mă ajută să comunic doar cu câteva zeci de milioane de oameni de pe planetă, din 7 miliarde.

Asta, în epoca internetului, un loc fără limite fictive.

De ce n-am învățat un limbaj universal?

Unul mai compact și mai puțin interpretabil.

Sau de ce n-am învățat alte limbaje fixe, mai bune decât acesta interpretabil?

Am teorii posibile dar ele nu contează, tot ceea ce contează este că te întrebi.

În afară de acest limbaj, am învățat matematică

și chiar și după ce am terminat școala,

am crezut că matematica este o gramadă de litere și numere, cu anumite reguli,

și că totul este un joc pentru dezvoltarea creierului.

Colegii mei credeau același lucru, poate unii din ei nici măcar nu au întrebat.

Am creat această teorie deoarece nimeni, vreodată, nu mi-a putut da o explicație detaliată,

alta decât: trebuie să știi să calculezi.

Să calculez bani? Sau ce?

Ma întreb dacă foștii mei colegi știu măcar ce înseamnă matematica.

Același lucru s-a întâmplat cu fizica și chimia.

Tabla, creta albă și un profesor cu un caracter fix,

împreună cu un program școlar fix și obligatoriu,

m-au împins dincolo de realitate,

și toate acele limbaje fixe au devenit legături fără sens.

De aceea mulți elevi urăsc asemenea ore, valoarea lor nu este niciodată explicată.

Rețineți că nici acest limbaj fix nu m-a putut ajuta în viața de zi cu zi a sistemului monetar.

Pentru că limbajul de bază folosit aici este acela la care sunteți martori acum,

un limbaj vechi și supus interpretării.

De asemenea am învățat geografie și istorie.

Istoria nu m-a interesat niciodată pentru că n-am știut dacă acele lucruri s-au întâmplat într-adevăr,

erau doar niște chestii scrise pentru mine, și prezentul este oricum mult mai important.

Pe lângă asta, nu am fost de acord cu poveștile unde criminali înarmați au fost văzuți ca niște eroi.

Geografia m-a învățat nume, care se spunea că erau țări.

Asta însemna că porțiuni ale planetei Pământ au fost "cucerite" de oameni,

așa cum fac maimuțele, și apoi denumite.

Acesta este conceptul țărilor. Așa au evoluat țările.

Chiar și azi, granițele separă zone,

și despart specia umană, acest lucru conducând la rasism

și instinctiv incetinește progresul, din cauza separării.

Țările și orașele nu au nicio importanță,

deoarece Pământul însuși este moștenirea comună a tuturor oamenilor.

Poți să definești o bucată de Pământ, să-i dai nume și să spui că este a ta numai prin imaginație.

Va fi recunoscută de alții, în valoarea ei, numai dacă alții acceptă asta ca fiind adevărat...

de asemenea, prin imaginație.

Asta rețin eu din geografie: denumiri și delimitări imaginare.

Am învățat despre Dumnezeu și religie.

O teorie care spune că lumea a fost creată de o creatură divină, în 7 zile.

Practic, teoria a fost promovată și acceptată de toți,

în special pentru că a fost predată în școală ca fiind adevărată.

Totuși este în contradicție cu alte materii din școală,

cum ar fi fizica, chimia sau biologia,

chiar și cu rațiunea; iar pentru mine a creat doar confuzie.

Școala mea nu s-a concentrat pe sport, muzică sau desen,

așa că nu îmi pot aminti nimic din zonele acestea.

Cu cât m-am apropiat mai mult de sfârșitul acestor 12 ani,

cu atât mai puțină raționalitate am găsit în ceea ce am învățat.

Ceea ce învățam în școală nu are nicio tangență cu realitatea,

doar cu continuarea studiilor prin facultate.

În sistemul monetar, facultatea este pasul final în educația omului,

iar facultatea te va pregăti pentru un loc de muncă.

Asta face din sistemul educațional un sistem de muncitori instruiți.

12 ani în care am învățat un limbaj care m-a zăpăcit

mai mult decât m-a ajutat.

12 ani în care am fost derutat de aceste teorii diferite ale existenței mele.

12 ani în care am fost obligat să mă prezint la ore fixe,

într-o instituție, și să am o uniformă anume.

12 ani într-o organizație care m-a îndepărtat de matematică,

fizică, biologie sau chimie.

12 ani în care nu am primit nicio explicație pentru ceea ce am învățat,

de ce am învățat, sau de ce ar trebui să respect regulile sistemului educațional.

12 ani pe care eu îi consider pierduți și imorali.

12 ani în care aș fi putut învăța atâtea.

Apoi, alți 3 ani de facultate, care doar m-au pregătit pentru un loc de muncă.

Așa că, unde este educația?

Poate țara în care m-am născut eu era de condamnat.

Dar apoi, te poți gândi la anii pe care tu i-ai petrecut la școală,

și la informația învățată,

apoi coreleaz-o cu realitatea și trage propriile concluzii.

După ce tragi concluziile,

gândește-te dacă accepți să iei parte la un asemenea program,

între 12 și 15 ani, doar pentru a învăța;

fără să primești vreo diplomă sau vreo recunoștință la final.

Nu am auzit profesorii spunând:

''Lăsați-ne să facem educația relevantă pentru nevoile oamenilor''.

Nu am auzit niciodată sisteme descriptive de la Universități

sau orice altă organizație elaborată.

Conceptul democratic de exemplu,

unde toată lumea participă și contribuie,

cred că ei pot contribui doar

cu ceea ce au învățat în cultura lor.

Nu pot fi atât de diferiți și să fie membrii ai unei organizații standard.

Chiar dacă universitățile de azi au cel mai sofisticat echipament,

în laboratoarele de știință, laboratoare de arhitectură, toate laboratoarele,

razboaiele se înrăutățesc,

explozivii se înrăutățesc.

[Soluții Alternative]

Acum, hai să ne uităm la cum învață copiii,

și cum ar putea să arate școlile într-un sistem concentrat pe progresul

și libertatea ființelor umane.

Copiii au venit la mine entuziasmați și au spus:

''Acum ce vreți să facem?''

Le-am dat 6 întrebări GCSE.

Primul grup, cel mai bun, a rezolvat totul în 20 de minute.

Cel mai slab, în 45.

Au folosit tot ceea ce au știut:

News groups, Google, Wikipedia, Ask Jeeves, etc..

Dar profesorii au spus: "Este acesta un fel de a învăța profund?"

Eu am zis: "ei bine, hai să-l încercăm!"

Vin înapoi dupa 2 luni,

le voi da un test, fără computere, fără să vorbească unii cu alții , etc..

Scorul mediu atunci când am folosit computerul și grupurile era de 76%.

Când am făcut experimentul, când le-am dat testul după 2 luni, scorul era...

76%.

Asta s-a întâmplat datorită memoriei vizuale.

Vreau să spun că, dacă sunt chestii pe Google,

de ce ar fi nevoie să ți le îndeși în cap?

Practic am încorporat un computer

într-un perete dintr-o mahala din New Delhi.

Copiii abia dacă s-au dus la școală.

Nu știau engleză. Nu mai văzuseră niciodată un computer.

Și nu știau ce era internetul.

Am repetat asta peste tot în India

și apoi într-o mare parte din lume.

Am observat că copiii vor învăța să facă

ceea ce vor să învețe să facă.

Așa că la final, am concluzionat

că grupuri de copii

pot învăța singuri să folosească calculatoarele și internetul,

indiferent de cine sunt sau de unde sunt.

Am primit odată un telefon interesant din Colombo,

de la Arthur C.Clarke,

care a spus ''Vreau să văd ce se întâmplă''.

Iar el nu putea călători, așa că m-am dus eu acolo.

El a spus două lucruri interesante.

''Un profesor care poate fi înlocuit de o mașinărie, ar trebui să fie înlocuit.''

Al doilea lucru pe care l-a spus a fost că:

''dacă copiii au interes, atunci educația se întâmplă.''

Și făceam asta pe teren, ca în fiecare zi să-l pot vedea și să mă gândesc la el.

Este posibil și ei cu siguranță pot ajuta oameni.

Pentru că copiii pot învăța foarte repede să navigheze pe internet și să găsească lucruri care să-i intereseze.

Și atunci cănd ai interes, apoi ai educație.

Cred că tocmai ce-am descoperit din întâmplare un sistem care se organizează singur.

Un sistem care se organizează singur este acolo unde o structură apare

fără interventie explicită din exterior.

De asemenea, sistemele care se organizează singure, întotdeauna ies la iveală,

ceea ce înseamnă că sistemul începe să facă lucruri pe care nu a fost niciodată proiectat să le facă.

Și de aceea tu reacționezi așa cum o faci. Pentru că pare imposibil.

Cred că pot să ghicesc acum:

Educația este un sistem care se organizează singur,

unde învățatul este un fenomen care apare pur și simplu.

Acum că știm că copiii învață,

și se organizează mai bine singuri, prin curiozitate,

trebuie doar să le furnizezi informații și acces la ele.

Este simplu.

Bună! Numele meu este Sal Khan, fondator și profesor al Academiei Khan.

Noi încercăm să educăm lumea.

Bine ați venit la prezentarea ''adunarea de bază''.

În august 1789 ei deja își făcuseră versiunea lor a Declarației de Independență...

Și procesul este numit fotosinteză...

Îmi meditam verii, literalmente, și cumva mi-am dat seama cum să fac chestia asta la o scară mai mare.

Așa că am început să înregistrez videoclipuri pentru youtube și să fac mici module de software pentru ele.

Dar le-am făcut în așa fel încât oricine să le poată folosi și să fie foarte atrași de ele .

Ceea ce a făcut Sal Khan este uimitor.

El a luat tot materialul ăsta și l-a împărțit în cursuri mici de 12 minute.

L-am folosit ca să-mi amintesc de anumite lucruri, am copii cărora le place,

așa că am fost super fericit. El a apărut și am vorbit despre asta, ''unde se duce acum?''

''cum poate fundația mea să-l ajute să-și continue visul

și să-l conecteze cu celelalte lucruri uimitoare de pe internet?''.

Vreau să fie o școală virtuală care se susține singură,

unde oricine din lumea asta, care vrea să învețe ceva,

se poate duce acolo, începe de la bază, progresează atât cât are nevoie,

obține feedback, evaluare, practică.

Și în cele din urmă, vreau să devină sistemul de operare

a ceea ce se întâmplă in clasă

unde fiecărui elev i se permite să muncească în ritmul lui,

și profesorul devine de fapt mai mult un mentor

sau un antrenor.

Așa că eu îl văd pe Sal Khan un pionier, într-o mișcare de ansamblu,

în care se folosește tehnologia și care permite tot mai multor oameni să învețe lucruri,

să știe la ce nivel se află.

Este începutul revoluției.

Un sistem ca acesta va crea indivizi curioși, inteligenți și inventivi.

Ceva diferit de un muncitor.

Un astfel de sistem nu v-ar putea ajuta în sistemul monetar.

Atunci trebuie să te întrebi ''De ce se întâmplă lucrul ăsta?''

Nu am vrut să-mi învăț copilul să citească

așa că obișnuiam să îi citesc noaptea

și să închid cartea la partea cea mai interesantă.

Și el spunea: ''ce s-a întâmplat apoi, tati?''

Așa că am spus: ''De ce nu citești tu? Eu sunt prea obosit, o să-ți citesc mâine''.

A trebuit ca el să fie nevoit să vrea să învețe să citească.

Nu învățați copiii să citească, nu-i învățați matematică.

Dați-le un motiv să-și dorească lucrul ăsta!

Știe cineva ce înseamnă asta?

La școală fac tocmai pe dos.

[Soluții alternative]

1) Furnizați-le informații și acces

Un individ din specia umană,

specie dominantă și inteligentă de pe planeta Pământ,

ar trebui să învețe cum funcționează el și mediul înconjurător,

să încerce să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lui

prin cele mai bune și demonstrabile informații posibile.

Este o bătaie de joc să folosești 12, 15, sau chiar mai mulți ani din viața unui om,

care are în jur de 70 până la 80 de ani, ca să-l pregătești să devină un muncitor

sau să învețe un limbaj limitat de cultura ta.

Un astfel de sistem educațional este împotriva evoluției,

face ca specia umană să meargă înainte, dar nu în linie dreaptă, ci în elipse.