În coliba lor dărăpănată
de la marginea pădurii,

un soț și o soție erau disperați.

Femeia a dat naștere celui
de-al treisprezecelea copil,

iar familia rămânea fără mâncare și bani.

Tatăl a mers în pădure
pentru a se gândi la problema lor.

După ce a petrecut câteva ore
rătăcind printre copaci,

a întâlnit două siluete.

Prima părea a fi omul lui Dumnezeu,

cea de-a doua semăna cu diavolul.

Ambii s-au oferit să-i ușureze povara

și să devină nașul ultimului născut.

Dar omul a refuzat oferta lor,

nu și-a pus fiul în mâinile
celor ce judecă viața umană.

Astfel, a continuat să se aventureze
în desiș.

Aici, în cea mai întunecată parte
a pădurii, a întâlnit o a treia siluetă.

Ochii adânciți în orbite se holbau,
avea un surâs în colțul gurii.

Era însăși Moartea,
care a venit să se ofere pentru a fi nașă.

A promis să se întoarcă
atunci când copilul va fi major,

pentru a-i aduce fericire și prosperitate.

Tatăl, știind că toți oamenii
sunt egali în ochii Morții,

a acceptat.

După câțiva ani, când copilul
a devenit un tânăr ambițios,

nașa lui i-a făcut vizita promisă.

În mâna noduroasă ținea
o ploscă ce conținea leacul

pentru toate bolile omului.

Moartea a adus plosca pentru finul său,

promițându-i că îl va face un doctor
de succes.

Dar puternica poțiune avea
și reguli stricte.

Dacă finul ei întâlnește o persoană
bolnavă,

iar Moartea stă la căpătâiul patului,

el poate să îi trateze
cu vaporii antidotului.

Dar dacă Moartea stă la picioarele patului

pacientul e deja al ei,

iar doctorul nu poate face nimic.

După o vreme, puternica poțiune
și instinctele stranii ale doctorului

au devenit faimoase prin tot ținutul.

A devint bogat și faimos,
eliberându-se de greutățile din trecut.

Când regele s-a îmbolnăvit, l-a chemat
pe faimosul doctor ca să-l trateze.

Acesta a mers la palat,
pregătit să-și arate abilitățile.

Dar când a intrat în camera regelui,

a fost îngrozit să vadă Moartea
la picioarele patului.

Doctorul își dorea cu disperare gloria
de a-l salva pe rege,

chiar dacă asta însemna să înșele Moartea.

Astfel, a învârtit patul și a inversat
poziția Morții,

putând astfel să-i administreze antidotul.

Moartea a fost furioasă.

L-a avertizat pe finul ei arogant
că dacă o va înșela din nou,

va plăti cu viața.

Moartea și doctorul
și-au continuat călătoriile.

După o vreme, mesagerii regelui au venit
să-l cheme pe doctor din nou.

Prințesa era grav bolnavă,

iar regele a promis bogății incredibile
celui ce va reuși să o vindece.

Doctorul se îndrepta spre camera ei
visând la aur.

Dar văzând-o dormind, a uitat de lăcomie.

A fost atât de uimit de frumusețea ei,

încăt nu a observat că Moartea
se ascundea la picioarele ei.

A vindecat-o imediat,

dar înainte ca ea să îi poată mulțumi,

Moartea l-a luat pe finul ei îndrăgostit.

Într-o secundă, palatul a dispărut.

Doctorul s-a trezit într-o peșteră imensă

ce avea numeroase lumânări
care reprezentau durata unei vieți.

Ca pedeapsă pentru finul ei care
a încercat să controleze mortalitatea,

i-a stins lumânarea până la fitil.

Văzând cum i se stinge viața,

doctorul a simțit frica ce o vedea
des în ochii pacienților săi.

Disperat, a implorat Moartea
să îi aprindă o nouă lumânare.

Moartea a luat în considerare cererea lui,
dar trădarea doctorului era prea mare.

A dat drumul lumânării încet,
aceasta căzând pe pământ.

Moartea stătea nemișcată,

Fața ei de nepătruns
se uita la flacăra pâlpâietoare,

până când tot ce a rămas din doctor
a fost doar fumul.