În coliba lor dărăpănată
de la marginea pădurii,
un soț și o soție erau disperați.
Femeia a dat naștere celui
de-al treisprezecelea copil,
iar familia rămânea fără mâncare și bani.
Tatăl a mers în pădure
pentru a se gândi la problema lor.
După ce a petrecut câteva ore
rătăcind printre copaci,
a întâlnit două siluete.
Prima părea a fi omul lui Dumnezeu,
cea de-a doua semăna cu diavolul.
Ambii s-au oferit să-i ușureze povara
și să devină nașul ultimului născut.
Dar omul a refuzat oferta lor,
nu și-a pus fiul în mâinile
celor ce judecă viața umană.
Astfel, a continuat să se aventureze
în desiș.
Aici, în cea mai întunecată parte
a pădurii, a întâlnit o a treia siluetă.
Ochii adânciți în orbite se holbau,
avea un surâs în colțul gurii.
Era însăși Moartea,
care a venit să se ofere pentru a fi nașă.
A promis să se întoarcă
atunci când copilul va fi major,
pentru a-i aduce fericire și prosperitate.
Tatăl, știind că toți oamenii
sunt egali în ochii Morții,
a acceptat.
După câțiva ani, când copilul
a devenit un tânăr ambițios,
nașa lui i-a făcut vizita promisă.
În mâna noduroasă ținea
o ploscă ce conținea leacul
pentru toate bolile omului.
Moartea a adus plosca pentru finul său,
promițându-i că îl va face un doctor
de succes.
Dar puternica poțiune avea
și reguli stricte.
Dacă finul ei întâlnește o persoană
bolnavă,
iar Moartea stă la căpătâiul patului,
el poate să îi trateze
cu vaporii antidotului.
Dar dacă Moartea stă la picioarele patului
pacientul e deja al ei,
iar doctorul nu poate face nimic.
După o vreme, puternica poțiune
și instinctele stranii ale doctorului
au devenit faimoase prin tot ținutul.
A devint bogat și faimos,
eliberându-se de greutățile din trecut.
Când regele s-a îmbolnăvit, l-a chemat
pe faimosul doctor ca să-l trateze.
Acesta a mers la palat,
pregătit să-și arate abilitățile.
Dar când a intrat în camera regelui,
a fost îngrozit să vadă Moartea
la picioarele patului.
Doctorul își dorea cu disperare gloria
de a-l salva pe rege,
chiar dacă asta însemna să înșele Moartea.
Astfel, a învârtit patul și a inversat
poziția Morții,
putând astfel să-i administreze antidotul.
Moartea a fost furioasă.
L-a avertizat pe finul ei arogant
că dacă o va înșela din nou,
va plăti cu viața.
Moartea și doctorul
și-au continuat călătoriile.
După o vreme, mesagerii regelui au venit
să-l cheme pe doctor din nou.
Prințesa era grav bolnavă,
iar regele a promis bogății incredibile
celui ce va reuși să o vindece.
Doctorul se îndrepta spre camera ei
visând la aur.
Dar văzând-o dormind, a uitat de lăcomie.
A fost atât de uimit de frumusețea ei,
încăt nu a observat că Moartea
se ascundea la picioarele ei.
A vindecat-o imediat,
dar înainte ca ea să îi poată mulțumi,
Moartea l-a luat pe finul ei îndrăgostit.
Într-o secundă, palatul a dispărut.
Doctorul s-a trezit într-o peșteră imensă
ce avea numeroase lumânări
care reprezentau durata unei vieți.
Ca pedeapsă pentru finul ei care
a încercat să controleze mortalitatea,
i-a stins lumânarea până la fitil.
Văzând cum i se stinge viața,
doctorul a simțit frica ce o vedea
des în ochii pacienților săi.
Disperat, a implorat Moartea
să îi aprindă o nouă lumânare.
Moartea a luat în considerare cererea lui,
dar trădarea doctorului era prea mare.
A dat drumul lumânării încet,
aceasta căzând pe pământ.
Moartea stătea nemișcată,
Fața ei de nepătruns
se uita la flacăra pâlpâietoare,
până când tot ce a rămas din doctor
a fost doar fumul.