Eu, ca mulţi dintre voi,
sunt unul din cele 2 miliarde de pământeni
care trăiesc în oraşe.
Şi sunt zile - nu ştiu despre voi -
dar sunt zile în care simt palpabil
cât de mult mă bazez pe alţi oameni
pentru aproape tot din viaţa mea.
Şi în unele zile, asta poate fi puţin înspăimântător.
Dar sunt aici azi pentru a vă prezenta
modul în care aceeaşi interdependenţă
e de fapt o infrastructură socială extrem de puternică
pe care o putem exploata
pentru a ajuta vindecarea unor probleme civice profunde,
dacă aplicăm colaborarea de tip open-source.
Acum câţiva ani
am citit un articol scris de jurnalistul Michael Pollan de la New York Times
care pleda pentru cultivarea măcar a unei părţi din prorpia hrană
ca fiind unul din cele mai bune lucruri
pe care le putem face pentru mediu.
La vremea când citeam asta,
era în mijlocul iernii
şi nu aveam loc pentru o mulţime de răsaduri
în apartamentul meu din New York.
Aşa că m-am mulțumit
să citesc următorul număr din revista Wired
pentru a afla cum vor rezolva experţii
toate aceste probleme pentru noi în viitor.
Dar chiar asta era ideea centrală
pe care o susţinea Michael Pollan în articolul său -
şi anume că exact atunci când transferăm
specialiştilor responsabilitatea pentru toate aceste lucruri
creăm tipul de probleme
pe care le vedem în sistemul alimentaţiei.
Aşa că, din întâmplare ştiu câte ceva din profesia mea
despre cum utilizează NASA metoda hidroponică
pentru a cultiva hrană în spaţiu.
Se pot obţine rezultate nutriţionale optime
prin expunerea la un sol lichid de înaltă calitate
a rădăcinilor plantelor.
Pentru o plantă
apartamentul meu trebuie că e
tot atât de străin ca spaţiul extraterestru.
Dar pot oferi lumină naturală
şi control climatic tot anul.
Derulând înaine doi ani:
avem acum ferme de fereastră,
platforme hidroponice verticale
pentru cultivarea hranei în interior.
Funcţionează cu ajutorul unei pompe, la bază,
care trimite periodic lichid hrănitor la vârf,
care se prelinge apoi prin sistemul de rădăcini al plantelor
suspendate în granule de argilă -
deci nu implică răsaduri de pământ.
Lumina şi temperatura variază
în funcţie de microclimatul fiecărei ferestre,
aşa că o fermă de fereastră
are nevoie de un fermier
care să decidă
ce fel de culturi va alege pentru ferma sa,
şi dacă va hrăni plantele organic.
La momentul respectiv o fermă de fereastră era doar
o idee tehnică complexă
care urma să necesite multă testare.
Mi-am dorit mult să fie un proiect deschis,
pentru că hidroponica în prezent
e pe cale să devină rapid un domeniu brevetat
în Statele Unite
cu potențial să devină
o altă zonă ca Monsanto,
unde avem multă proprietate intelectuală corporativă
stând în calea hranei populației.
Aşa că am decis ca, în loc să creez un produs,
mai bine să deschid această opțiune
unui număr mare de co-dezvoltatori.
Primele sisteme pe care le-am creat au funcţionat oarecum.
Am putut cultiva cam o salată pe săptămână
într-o fereastră tipică a unui apartament newyorkez.
Şi am putut cultiva roşii cherry,
castraveţi, tot felul de lucruri.
Dar primele sisteme
erau maşinării zgomotoase ce pierdeau lichid şi consumau mult,
cu care Martha Stewart sigur n-ar fi fost de acord.
(Râsete)
Pentru a implica mai mulţi co-dezvoltatori,
am creat un site de social media
pe care am publicat proiectele,
am explicat cum funcţionează,
şi am mers chiar atât de departe
până la a indica toate defectele acestor sisteme.
Apoi am invitat oameni din toată lumea
să le construiască şi să experimenteze împreună cu noi.
Aşa că acum pe acest website
avem 18.000 de oameni.
Şi avem ferme de fereastră
în toată lumea.
Ce facem noi
e ceea ce NASA sau o mare corporaţie
ar numi cercetare şi dezvoltare.
dar noi o numim cercetare
şi dezvoltare prin forţe proprii.
De exemplu,
Jackson ni s-a alăturat şi a sugerat
să folosim pompe de aer, nu de apă.
Au trebuit construite multe sisteme pentru a le perfecta,
dar odată finisate,
am redus la jumătate amprenta de carbon.
Tony din Chicago s-a apucat de experimente de cultivare,
ca mulți alţi fermieri de fereastră,
şi a reuşit să obțină căpşuni proaspete
nouă luni pe an în condiţii de iluminat scăzut
doar prin schimbarea nutrienţilor organici.
Iar fermieri de fereastră din Finlanda
şi-au adaptat fermele de fereastră
pentru zilele întunecoase ale iernii finlandeze
prin dotare suplimentară cu becuri LED
pe care acum le fac open source şi parte din proiect.
Deci fermele de fereastră au evoluat
printr-un proces rapid de diversificare
asemănător programelor de calculator.
Şi ca în orice proiect open-source,
beneficiul real este îngemănarea
dintre contingențele distinctive
ale persoanelor ce îşi adaptează sistemele
la condițiile lor specifice
şi la preocupările universale.
Aşa că eu și echipa mea de bază
ne putem concentra pe îmbunătăţirile
de care beneficiază toată lumea.
Putem astfel adresa şi nevoile nou-veniţilor.
Aşa că voi, cei care meşteriţi singuri -
noi furnizăm gratuit instrucţiuni foarte bine testate
astfel ca oricine, oriunde în lume,
să poată construi aceste sisteme gratuit.
E în lucru un proces de brevetare al acestor sisteme,
deţinut de comunitate.
Iar pentru a finanţa proiectul,
devenim parteneri pentru crearea produselor
pe care ulterior le vindem şcolilor şi indivizilor
care nu au timp să-şi construiască propriile sisteme.
În cadrul comunităţii noastre
a apărut un anume consens,
în care e mai bine să testezi,
sprijinind ideea altcuiva,
decât să fii doar tipul cu ideea.
Din acest proiect obținem
sprijin pentru munca noastră,
dar şi experienţa de a contribui efectiv
la mişcarea pentru mediu
altfel decât doar a schimba becurile.
Dar cred că Eileen exprimă cel mai bine,
ce câștigîm din asta
e bucuria colaborării.
Ea exprimă aici ce simți
văzând pe cineva pe cealaltă parte a Pământului
că ia ideea ta, construieşte pornind de la ea
şi apoi îţi mulţumeşte pentru contribuţie.
Dacă vrem cu adevărat să vedem acea schimbare majoră în comportamentul consumatorului
despre care tot vorbim,
preocupaţi fiind de mediu şi hrană,
poate trebuie să abandonăm termenul "consumator"
şi să-i susţinem pe cei ce fac ceva.
Proiectele open-source tind să aibă o impulsionare proprie.
Suntem martorii faptului că proiectul nostru
a depăşit faza fermelor de fereastră şi a LED-urilor
către panouri solare şi sisteme aquaponice.
Şi avem la bază inovaţiile
generaţiilor ce ne-au premers.
Şi privim în viitor spre generaţii
care au nevoie ca noi să ne reutilăm vieţile acum.
Aşa că vă invităm să veniţi alături de noi
în redescoperirea valorii
cetăţenilor uniți,
şi să declarăm
că suntem cu toţii încă pionieri.
(Aplauze)