Dacă urmărești știrile
sau te interesează politica,
probabil ai auzit termenul „orwellian”
într-un context sau altul.
Dar te-ai gândit vreodată
ce înseamnă cu adevărat
sau de ce e atât de folosit?
Termenul a fost numit
după autorul englez Eric Blair,
cunoscut după pseudonimul George Orwell.
Datorită celui mai cunoscut
roman al său, 1984,
ce ilustrează societatea abuzivă
a unui regim totalitar,
cuvântul „orwellian” e folosit
adesea cu sensul de „totalitar”.
Dar folosirea termenului în acest sens
eșuează în a transmite mesajul lui Orwell
și riscă să facă exact lucrul
pe care încercă să îl prevină.
Orwell era împotriva
oricărei forme de tiranie,
petrecându-și o mare parte din viață
luptând contra forțelor anti-democratice,
atât de stânga, cât și dreapta.
Dar era de asemenea preocupat
de diseminarea acestor ideologii.
Una din cele mai profunde observații
a fost importanța limbii în formarea
gândurilor și opiniilor noastre.
Guvernul Oceaniei din 1984
controla acțiunile și graiul cetățenilor
în moduri evidente.
Fiecare cuvând și mișcare
erau supervizate,
iar cei care nu respectau regulile
erau în pericol în orice moment.
Alte forme de control
nu erau atât de evidente.
Populația era inundată
cu un baraj constant de propagandă,
creat din date istorice și statistici
fabricate de Ministerul Adevărului.
Ministerul Păcii e armata.
Taberele de muncă se numeau
„tabere ale fericirii”.
Prizonierii politici erau închiși
și torturați în Ministerul Iubirii.
Ironia intenționată
e un exemplu de dublă-vorbire,
când cuvintele sunt folosite
nu pentru a livra mesajul,
ci pentru a-l submina,
corupând ideile la care făceau referire.
Controlul asupra limbajului
era chiar mai mare,
eliminând cuvinte din limba engleză
pentru a crea un dialect nou: nouvorba,
o colecție limitată la acronime
și substantive comune simple,
lipsită de cuvinte complexe
care să încurajeze gândirea critică.
Orwell numea acest efect
asupra psihicului: „dublă-gândire”,
o stare hipnotică de disonanță cognitivă,
unde un individ e forțat
să renunțe la percepția proprie,
în favoarea unor versiuni
oficiale dictate,
făcând individul complet dependent
de definiția Statului asupra realității.
Rezultatul e o lume
în care e violată
chiar și intimatea gândurilor,
unde individul poate fi vinovat
pentru cuvintele spuse în somn,
iar întreținerea unui jurnal
sau o relație amoroasă
sunt considerate acte de rebeliune.
Aceste lucruri pot părea plauzibile
doar în regimurile totalitare,
dar Orwell ne avertizează asupra
pericolului apariției acestui fenomen
chiar și în societățile democratice.
De asta termenul „totalitar”
nu înseamnă „orwellian”.
În eseul Politică și Limba Engleză,
Orwell a descris tehnici
ca folosirea cuvintelor pompoase
pentru proiectarea autorității
sau raționalizarea atrocităților
folosind eufemisme
și a propoziții întortocheate.
Dar până și abuzurile banale ale limbii
pot afecta felul cum gândim.
Cuvintele văzute și auzite
zi de zi în reclame
au fost create să te atragă
și să-ți afecteze comportamentul,
la fel și campaniile politice
ce rareori prezintă cele mai nuanțate
perspective ale problemei.
Iar modul în care folosim
aceste fraze pre-fabricate
și răspunsuri culese din media
sau copiate de pe internet
ne permit să scăpăm repede
fără să gândim prea mult
sau fără să ne punem la îndoială
presupunerile.
Data viitoare când auzi pe cineva
folosind cuvântul „orwellian”,
fii atent.
Dacă vorbește de folosirea
manipulativă a limbii
are dreptate.
Dacă vorbește despre supravegherea
în masă și un guvern intruziv,
atunci ei descriu ceva totalitar,
dar nu neapărat orwellian.
Iar dacă folosește cuvântul
pentru a descrie ceva ce îi displace,
e posibil ca ideea lui
să fie mai orwelliană
decât orice ar critica acesta.
Cuvintele au puterea
de a ne modela gândirea.
Limbajul e moneda politicii
formând baza societății
de la cele mai simple interacțiuni,
la cele mai înalte idealuri.
Orwell ne-a îndemnat să ne protejăm limba
deoarece abilitatea noastră
să gândim și să comunicăm clar
e ceea ce stă între noi
și o lume unde războiul e pace
și libertatea e sclavie.