Un copil se naște ca un fluture
care iese din crisalida sa

cu aripi mari și strălucitoare,
gata să zboare,

iar noi i le tăiem.

Copilul vrea să cutreiere și să se joace,

să atingă și să exploreze,

să alerge și să simtă, să chicotească
de bucuria descoperirii.

Îl înăbușim, îl modelăm,

îl definim și îl certăm.

Copilul tot vrea să cutreiere
și să se joace,

să atingă și să exploreze,

să alerge și să simtă, să chicotească
de bucuria descoperirii.

Noi persistăm, îl închidem,

și noi testăm și etichetăm.

Dar în mintea noastră, 
noi formăm un suflet tânăr perfect

care se va maturiza, va ieși în lume,

va avea succes la serviciu

pentru că aceasta este calea corectă.

Ce este un fluture fără aripile sale?

Nu poate zbura.

Ce este un fluture mumificat?

Aripile sale strălucitoare stau întinse;

pare viu, dar este mort.

Înrămat și impresionant, dar mort.

Un copil care a crescut,
dar este mort în interior.

Înăbușit, modelat, definit și certat.

Întemnițat, testat și etichetat.

Dar are succes în mintea noastră.

Totuși, este un copil mort pe dinăuntru.

Un copil, la fel ca un fluture

care și-ar fi putut întinde 
aripile strălucitoare și lungi

ca să zboare, să trăiască 
precum un fluture.

Elevii noștri sunt fluturii noștri.

Lăsați-i să zboare.

(Urale) (Aplauze)