În urmă cu cinci ani am experimentat
puțin din cum s-ar fi simțit
Alice în Ţara Minunilor.
Penn State mi-a cerut mie,
un profesor de comunicare,
să predau comunicare
unor studenţi în inginerie.
Și eram speriată.
(Râsete)
Cu adevărat speriată. Speriată
de acei studenţi cu minţile lor mari
şi cărţile şi cuvintele
lor mari şi necunoscute.
Dar pe măsură ce aceste
conversaţii se desfăşurau,
am simţit acelaşi lucru
ca atunci când Alice a intrat
în gaura iepurelui şi a văzut
o uşă spre o nouă lume.
Aşa m-am simţit având
acele conversaţii cu studenţii
Am fost uimită de ideile
pe care le aveau şi am vrut ca şi ceilalţi
să experimenteze această lume minunată.
Cred că cheia care deschide acea uşă
e o bună comunicare.
Avem nevoie disperată
de o bună comunicare din partea
oamenilor de ştiinţă şi inginerilor
pentru a schimba lumea.
Oamenii noştri de ştiinţă
şi inginerii sunt cei
care abordează cele mai mari
probleme, de la energie,
la mediu şi sănătate, printre altele,
şi dacă nu ştim despre ele
şi nu le înţelegem,
atunci treaba nu e făcută,
şi cred că e responsabilitatea noastră
ca oameni de rând
să avem aceste interacţiuni.
Dar aceste conversaţii nu pot
avea loc dacă oamenii noştri de ştiinţă
şi inginerii nu ne invită
să vedem lumea lor minunată.
Oameni de ştiinţă şi ingineri,
vă rog, vorbiţi-ne ca unor tocilari.
Vreau să împărtăşesc câteva sfaturi
despre cum putem face asta
pentru a ne asigura că putem vedea
că ştiinţa voastră e sexy
şi că ingineria voastră e captivantă.
Prima întrebare la care
să ne răspundeţi: şi ce dacă?
Spuneţi-ne de ce ştiinţa voastră
e relevantă pentru noi.
Nu-mi spuneţi pur şi simplu
că studiaţi trabeculii.
Spuneţi-mi că studiaţi trabeculii,
adică structura spongioasă a oaselor,
deoarece sunt importanți
pentru a înţelege şi trata osteoporoza.
Şi când vă descrieţi ştiinţa
aveţi grijă cu jargonul.
Jargonul e o barieră în calea
înţelegerii ideilor voastre.
Desigur, puteţi spune
„spaţial şi temporal”,
dar de ce să nu spuneţi
„spaţiu şi timp”, ceea ce e
mult mai accesibil pentru noi?
Dacă faceţi ideile accesibile,
nu înseamnă că le compromiteți.
În schimb, aşa cum spunea Einstein:
„Faceţi totul
cât de simplu posibil, dar nu mai simplu.”
Vă puteţi transmite în mod clar ştiinţa
fără să compromiteţi ideile.
Lucrurile care vă pot ajuta
sunt exemplele, poveştile, analogiile.
Acestea sunt modalităţi de a ne atrage
şi trezi interesul
pentru subiectul vostru.
Când vă prezentaţi lucrările,
renunţaţi la punctele marcatoare.
V-aţi întrebat vreodată
de ce se numesc astfel?
(Râsete)
Ce fac gloanţele? Gloanţele omoară
şi vă vor omorî prezentarea.
O astfel de slide nu numai plictisitor,
dar se bazează prea mult
pe zona de înţelegere a limbajului
a creierului nostru, copleşindu-ne.
În schimb, acest exemplu
de prezentare a Genevievei Brown
e mult mai eficient.
Arată că structura specială
a trabeculilor e atât de puternică
încât a inspirat
design-ul unic al turnului Eiffel.
Trucul e să foloseşti
o singură frază, lizibilă,
pe care publicul să se bazeze
atunci când e puţin pierdut,
şi să furnizezi imagini care apelează
la celelalte simţuri ale noastre,
creând o înţelegere mai profundă
a ceea ce e descris.
Acestea sunt doar câteva
sfaturi-cheie care ne ajută
pe noi ceilalţi să deschidem acea uşă
şi să vedem acest tărâm minunat
al ştiinţei şi ingineriei.
Şi fiindcă inginerii cu care am lucrat
m-au învăţat să devin
mai conectată la tocilarul din mine,
vreau să închei cu o ecuaţie.
(Râsete)
Luaţi ştiinţa voastră,
scădeţi punctele marcatoare,
şi jargonul, împărţiţi
în funcţie de relevanţă,
adică împărtăşiţi
ceea ce e relevant pentru public,
şi înmulţiţi cu pasiunea pe care o aveţi
pentru munca incredibilă pe care o faceţi,
şi asta va da interacţiuni incredibile,
pline de înţelegere.
Deci, cercetători şi ingineri,
când veţi rezolva
această ecuaţie, neapărat,
vorbiţi-mi ca unui tocilar.
(Râsete)
Vă mulţumesc!
(Aplauze)