Când ești plătit suficient 
ca să-ți permiți strictul necesar,

facturile și chiar ceva în plus
de cheltuit,

te aștepți să te simți fericit,

sau, mai mult, împlinit.

Pare de necrezut să te trezești

și să spui că demisionezi
ca să-ți urmezi pasiunea.

Asta era dilema mea acum șase ani.

Aveam un loc de muncă liniștit,
o viață liniștită,

iar oamenii se așteptau să fiu împlinită,

dar nu eram.

Era ceva în mine ce voia mai mult.

Era o neconcordanță între lucrurile
pe care le făceam zilnic,

și cele la care țineam cu adevărat.

Și am decis să demisionez

și să includ pasiunea în rutina zilnică.

Problema cu descoperirea pasiunii tale

este că nu apare direct.

Chiar și pentru cei bogați și deștepți,

este dificil să-și descopere pasiunea.

Iată-mă la 30 de ani,

vorbind despre descoperirea pasiunii mele

și transformarea ei într-o carieră.

Serios, oamenii mi-au spus:

„Nu vorbi de pasiune
până n-ai făcut suficienți bani,

(Râsete)

sau cel puțin până când ieși la pensie.”

Se zice că dacă privești în interiorul tău

și găsești lucruri în care găsești
plăcere și împlinire,

e un lux de care se pot bucura
doar bogații,

sau se pot delecta doar pensionarii.

Ceea ce m-a făcut să mă întreb:

E pasiunea doar pentru cei bogați,

sau o bucurie doar pentru pensionari?

Mulți am fost direcționați să credem

că viața e o cursă pentru supraviețuire.

Suntem condiționați să ne percepem
ca niște supraviețuitori,

siliți să facem orice ca să supraviețuim.

În Africa suntem învățați 
să mergem la școală, să tocim

și absolvim în speranța
că vom găsi o slujbă după.

Și dacă găsești, te ții de ea,
indiferent cât de nasoală e.

(Râsete)

Până când primești o ofertă mai bună
sau trebuie să te retragi.

Pentru că am abandonat școala,

știam că n-aveam dreptul la nimic.

Orice oportunitate era un privilegiu.

Când am decis să demisionez,

știam că voi risca.

Aveam două alternative,

foarte populare în Africa.

Prima, să mă înscriu la un curs
dintr-o școală profesională.

A doua opțiune,
să accept orice slujbă mi se oferă,

indiferent de condițiile de lucru,

nu renunți.

Asta explică și de ce tinerii noștri

ajung victime ale traficului,
căutând locuri mai bune.

Am ales prima opțiune.

Am căutat câteva școli profesionale

în speranța că voi găsi un curs
care să rezoneze cu personalitatea mea,

cu visul și cu dorința mea.

Am rămas dezamăgită să văd
că eram marginalizată

în instituțiile astea.

Sistemele educaționale din multe țări

au fost concepute pe baza anumitor opțiuni

la care tinerii trebuie să se adapteze
sau riscă să fie marginalizați.

La școală am fost condiționată

să nu depășesc normele de gândire.

Când am abandonat școala,
am descoperit o lume de posibilități.

Puteam să fiu cine vreau,
să studiez ce vreau,

și așa am urmat cursuri online gratuite.

Așa mi-am construit CV-ul, m-am angajat

și am lucrat timp de opt ani.

După acei opt ani,

eram sigură că viața ne rezervă
ceva mai bun

decât o simplă rutină.

În 2014 am înființat organizația Kyusa

unde lucram cu tineri ca și mine,

îi încurajam să facă din pasiuni

afaceri profitabile,
accesibile și durabile.

Când vine vorba de pasiuni,

una din cele mai des întâlnite întrebări
este „Ce e pasiunea?

Cum o pot găsi?”

Cea mai simplă definiție,

o colecție de experiențe de viață

care-ți oferă cea mai intensă
senzație de împlinire.

Ca să afli care e pasiunea ta,
trebuie să privești în interiorul tău.

Folosim două întrebări reflexive.

Prima întrebare pe care o adresăm,

„Dacă ai avea tot timpul 
și banii din lume,

cum ți-ai ocupa timpul?”

Pare o întrebare simplă,

însă multi răspund cu greu

pentru că nu s-au mai gândit la asta.

A doua întrebare pe care o adresăm e:

„Ce te face fericit

sau ce-ți oferă cel mai profund
sentiment de împlinire?”

Te-ai aștepta ca toți să știm răspunsul,

dar interesant e că mulți nu știu

ce îi face fericiți,

pentru că sunt atât de ocupați
încât nu au privit în interiorul lor.

Să găsim lucrurile care ne împlinesc

și cele care ne bucură cu adevărat,

e un prim pas spre descoperirea pasiunii.

Și în caz că te întrebai

care sunt răspunsurile tale la întrebări,

te sfătuiesc să reflectezi la ele.

Totuși, îmi dau seama

că pasiunea în sine
nu garantează și succesul.

Țin să menționez:

nu toate pasiunile pot deveni o carieră.

Ca să faci din pasiune o carieră,

trebuie să ai anumite aptitudini,
condiții și poziții.

Deci când încurajăm tinerii
să privească în interior,

îi întrebăm și ce abilități, talente
sau experiență au,

care îi pot ajuta să-și construiască
o nișă de piață.

Ba chiar mai mult,
urmărim tendințele pieței,

pentru că nu contează doar pasiunea.

Dacă nimeni nu e dispus să plătească,

nu poate deveni o carieră.

E doar un hobby.

Al treilea lucru care ne interesează
este cum te poziționezi?

Către cine te direcționezi?
Cui vrei să vinzi?

De ce ar vrea să cumpere de la tine?

Combinația dintre cele trei
îți oferă posibilitatea să treci

de la o pasiune la afacere.

Mulți dintre tinerii noștri
și-au transformat ideile

și dorințele în afaceri profitabile

sau antreprenoriate sociale,

și nu doar creează locuri de muncă,

ci și rezolvă provocările sociale.

Voi împărtăși cu voi două exemple.

Un exemplu este Esther.

Am întâlnit-o acum doi ani.

De doi ani renunțase la școală

și era profund afectată de asta.

Drept consecință, suferea de o depresie

care a împins-o repetat
să încerce să își ia viața.

Prietenii și familia nu o puteau ajuta.

Se puteau doar ruga pentru ea.

Când am întâlnit-o 
și am început să vorbim,

am întrebat-o ceva simplu.

„Dacă ai avea tot timpul
și banii din lume, ce ai face?”

Fără să stea pe gânduri,

i se lumină ochii și începu să povestească

despre dorința ei
de a schimba viețile tinerilor.

Voia să redea speranță
și onoare adolescenților

ajutându-i să ia decizii
cu privire la viață.

Eram sigură că această dorință a ei

nu putea fi potolită.

Împreună am pus în aplicare dorința ei.

Azi, conduce un antreprenoriat social,

atrăgând atenția la abuzul de substanțe,
sănătatea mintală și sexuală,

ajută pe cei ca ea să dobândească
competențe profesionale,

astfel încât să-și câștige pâinea.

Esther a împlinit anul ăsta 20 de ani,

și de doi ani organizează anual festivale

care reunesc peste 500 de adolescenți.

(Aplauze)

Tinerii pot socializa și colabora
pe diferite proiecte,

pot întâlni profesioniști pe care altfel
nu i-ar putea întâlni.

Totul e conceput de o fată care a crezut
că lumea nu are loc și pentru ea,

că fără studii nu poate face nimic.

Dar privind în interior
și conectându-se la o dorință arzătoare,

oferindu-i o structură,

a devenit un model care anual
a schimbat nu doar viața ei,

dar și a altor sute de tineri.

Un alt exemplu este Musa.

Musa e un talent înnăscut.

Este genul de om care se uită la un model
și-l poate reproduce cu ușurință.

Prin urmare, caută să fie recunoscut.

Când l-am întâlnit pe Musa,
producea tot felul de produse,

genți, curele, portofele,

dar era mai degrabă
ceva cu jumătate de normă.

Dacă avea nevoie să facă repede bani,

inventa ceva, apoi îl vindea.

Dar nu văzuse asta ca o afacere.

Am început să lucrăm cu Musa,

ajutându-l să-și schimbe mentalitatea
de la un hobby la afacere,

găsind o soluție să putem vinde
produsele lui

și să putem să creștem.

Musa face cele mai grozave genți
pe care le-am văzut vreodată,

iar în decursul anului trecut,
afacerea lui Musa a crescut.

Talentul i-a fost recunoscut
în multe țări.

Acum se gândește să exporte produsele
în țările dezvoltate.

Musa credea că fără studii

nu putea face nimic.

Credea că talentul pe care-l avea
nu valora nimic,

pentru că nu avea o diplomă
care să-i ateste talentul.

Privind în interior,
a găsit ce avea mai valoros

și l-am ajutat să-l transforme în afacere,

nu doar că trăiește, prosperă.

Faza cu privitul în interior
e că poate fi înfricoșător,

mai ales dacă faci asta pentru prima oară.

Adevărul e că nu trăiești cu adevărat

până când înveți să trăiești
din interior spre exterior.

Pentru a descoperi potențialul,
este nevoie să privim în interiorul nostru

și să identificăm ce ne împlinește,

ce ne bucură cu adevărat,

apoi să le introducem în rutina noastră.

Făcând asta, încetăm să lucrăm
și începem să trăim.

Faza cu trăitul e că niciodată nu trebuie
să ieși la pensie sau să demisionezi.

(Râsete)

(Aplauze)

Gândindu-ne la potențialului nostru,

al tinerilor și al copiilor noștri,

să nu ne uităm în exterior,
ci în interior,

să ne conectăm la cine suntem cu adevărat,
și să aducem la suprafață sinele nostru.

Când încetezi să lucrezi,
și începi să trăiești,

când pasiunea devine carieră,

nu doar că excelezi,

devii de neoprit.

Mulțumesc.

(Aplauze)