Am să vă spun niște bârfe.

Ridicați-vă mâinile dacă bârfiți.

(Urale)

Oh, văd câţiva curajoși.

Grozav!

Considerați bârfa în principiu
o vorbă fără sens, inutilă?

O considerați un păcat?

Este bârfa rea, ostilă?

Credeți că se bârfește
doar despre celebrităţi?

Ce părere aveți despre Miley Cyrus?

(Râsete)

Dacă ați răspuns „da”,

am să distrug miturile
populare despre bârfă.

Da, știu că marile religii
descurajază sau interzic bârfa.

Este un paradox 
că aproape toată lumea bârfește.

Din fericire, bârfa oferă beneficii
atât pentru bârfitor și ascultător,

cât și pentru societate.

În cariera mea
în media și relații publice,

am învățat valoarea bârfei.

Am scris 23 de cărți,

inclusiv Webster's New World Dictionary
of Media and Communications.

(Aplauze)

Mulțumesc.

(Aplauze)

Scriu și sub numele de Stephen King.

(Râsete)

Majoritatea dicționarelor definesc bârfa

ca fiind o „conversație informală”,

„pălăvrăgeală ”, „zvon”.

„Pălăvrăgeală ” - mie nu-mi place asta.

Iată definiția mea:

bârfa este o conversație scrisă sau orală

despre viața privată a altor oameni.

(Râsete)

De obicei cu caracter critic,

bârfa oferă adesea un barometru moral.

Multe dicționare
echivalează bârfa cu zvonul.

Însă există o mare diferență.

În general, 
bârfa are o sursă identificabilă.

De obicei, zvonurile nu au.

Bârfa se bazează pe un adevăr.

Zvonurile sunt de obicei false.

În zilele de azi bârfa e la putere,

cu peste un miliard de oameni bârfind
pe Facebook sau alte bloguri,

bârfind față în față sau prin telefon,
mesaje sau alte mijloace.

Savanții din lume studiază
cum și din ce cauză bârfim.

Bârfa exista cu mult înainte
de bloguri, TV, reviste.

Pentru oamenii preistorici,
bârfa însemna supraviețuire.

Ei bârfeau ca să-și facă prieteni,

să evite inamici,

și să-și găsească locurile cele mai bune
pentru mâncare, vânat și apărare.

„Și ce-i cu femeia aia
în peștera următoare?”

(Râsete)

Relațiile sociale au existat

de când primii săteni au ajuns
la interese comune cu vecinii lor.

Relațiile sociale online
sunt noile triburi.

Când patru psihologi de la
Universitatea Berkeley din California

au raportat recent
bârfa ca având beneficii majore,

toată lumea a apăsat butonul „like”.

În experimentele respective,

studenți erau conectați
la monitoare de ritm cardiac

pentru a analiza efectele bârfei.

A fost o mare surpriză,

fiindcă rezultatele au contrazis 
părerea populară, cum că bârfa e rea.

Toată lumea bârfește.

E atât de normală, încât abia o observăm.

(Râsete)

Cam o jumătate din conversațiile
noastre este bârfă.

Nu o putem evita.

Bârfim mai ales
despre oameni pe care-i cunoaștem.

Se bârfește puțin despre celebrităţi
asupra cărora se concentrează media.

Majoritatea bârfelor noastre
sunt pozitive sau neutre.

Bârfa despre celebrităţi e mai negativă.

Bârfa reduce stresul,

mărește încrederea în sine,

(Râsete)

leagă prietenii...

(Râsete)

toate aceste date venind de la psihologii 
Universității din California.

raportate într-o revistă științifică -

influențează bursa de valori,

voturile,

și schimbă perspectiva asupra oamenilor,
precum și a lor față de noi.

Bebelușii la 6 luni
pot judeca un caracter uman

și pot diferenția
comportamentele bune de cele rele.

La scurt timp după ce învățăm
să vorbim, începem să bârfim.

Odată, femeile erau asociate cu bârfa.

Bărbații bârfesc
la fel de mult ca femeile,

(Aplauze)

dar într-un loc și mod diferit.

Bărbații bârfesc mai mult despre oameni

asociați cu sportul, politica și sexul.

Progesteronul este un hormon feminin

care reduce anxietatea
și întărește prietenii.

În timp ce bârfesc, femeile au un nivel

mai ridicat de progesteron
decât cele care nu bârfesc -

din nou,
potrivit unei reviste științifice.

Oamenii de știință studiază circulația
ridicată a hormonilor fericirii

în timpul bârfei,

identificând părțile specifice
ale creierului asociate cu bârfa

și anumiți hormoni precum:

dopamina, ocitocina, serotonina.

Ocitocina intensifică satisfacția,
generozitatea, empatia și încrederea,

toate componentele potențiale ale bârfei.

Bârfitorii activi au un creier mai mare,
nu glumesc.

(Râsete)

Indivizii cu mai multe contacte sociale,

bârfitorii

au o regiune puțin mai mare
a cortexului prefrontal al creierului.

Bârfa prosperă în orașe mici 
și în regiunile izolate.

În țările totalitare este mai precisă
decât informațiile guvernului.

În țara noastră bârfa e mod de viață

în comunitățile de bărbați și femei,

în bazele militare,

în centrele de îngrijire asistată
și în închisori.

E un limbaj ușor de folosit între cei
cu interese și moduri de viață similare,

precum vecini, sportivi,
studenți și muncitori.

E un mod de a transmite
informații personale

în mod precis, eficient și distractiv.

Iată surpriza:

niște firme interzic bârfa
în birourile lor.

Majoritatea acestor firme sunt mici.

Studii recente arată daunele create
de regulile împotriva bârfei.

Acum aproape 60 de ani,

bârfitorul numărul unu al Americii
era Walter Winchell.

Bârfele lui au apărut
în mai mult de o mie de ziare.

Audienţele lui radio și TV depăşeau
orice program de azi.

Acum, Paris Hilton, Gorka, TMZ

și alte forme de media digitală
transmit non-stop

bârfe despre celebrităţi 
din întreaga lume.

La fel de importante
sunt și revistele de bârfă

precum People, Star, Us
și multe altele,

dar și tabloidele de supermarket,
cum ar fi National Enquirer.

Misiunea mea astăzi

este să vă conving
că bârfa are multe beneficii.

E posibil ca și alte animale să bârfească:

cimpanzeii sau poate delfinii.

Am prezentat trei idei.

Unu: bârfa e bună,
deci răspândiți informațiile.

(Râsete)

Doi: simțiți-vă bine că bârfiți.

(Râsete)

Trei: nu criticați alți bârfitori.

(Râsete)

(Aplauze)

Mulțumesc, o seară bună.

(Râsete)

Acum sincer,

ridicați mâinile dacă bârfiți.

(Râsete)

Par a fi mai multe mâini decât la început.

(Râsete)

Apropo, ați auzit că...

(Aplauze)